Fiind un portal de interes local, mă avânt mai rar dincolo de hotarele Aradului, chiar dacă cei de care depindem pe aici umblă peste tot ca banul cel rău.

Numai că se întâmplă.

Se întâmplă multe care, chiar dacă nu ne dăm seama sau nu le acordăm importanță, ne ating de multe ori de nici nu realizăm ce ne-a lovit.

Uite, de exemplu, Brexitul.

Cu Boris cel ciufulit și blond, zâmbind mai tâmp ca Trump. Cel care se face că plouă în Siria, după ce i-a lăsat pe kurzi pe mâna lui Erdogan. Nu tocmai curate, din câte ne dăm seama.

Dar nu trebuie să mergem atât de departe ca să dăm de belele. Ajunge să ne aruncăm privirea până spre orașul lui Bucur – e ușor în era internetului și a televiziunilor de știri cu blonde vopsite care seamănă ca două picături de apă cu Viorica Dăncilă –  să realizăm că suntem în plop, iar plopul în aer.

Păi, înainte de toate avem și n-avem guvern, Viorica nu mai are treabă cu bugetul și salariile, este preocupată să-și aleagă cele mai avantajoase rochițe și costumașe, din alea mai ales care scot în evidență calitatea ei de bază.

E sexi rău, zice un fan din PSD, are un corp, mamă-mamă, numai și pentru asta ar trebui s-o alegem președinte al României. Corp a zis, nu coc și cu atât mai puțin Cuc, ca să ne înțelegem.

Corect, zicem noi, atinși în călcâiul lui Ahile al oricărui bărbat – asta ca să nu intrăm în pornoșaguri – Viorica începe să arate din ce în ce mai mult ca reîncarnarea Marilynei Monroe la Videle, este drept cu un IQ mai modest și cu câțiva ani în plus.

Oricum, arată mult mai bine decât concurenții ei la președenție, mai ales acum când până și Dan Barna – aici specificăm că am folosit anagrama din titlu în locul numelui său, creație a unui arădean hâtru, fiindcă avem și noi dintr-ăștia nu doar regățenii – începe să piardă din înălțime datorită investigației Rise Project despre afacerile sale cu fonduri europene.

Bine, Dan Barna și USR-ul său nu mai arată foarte bine de o vreme, mai precis de când celelalte partide și personalități nu mai realizează cu ce se mănâncă acest nou partid și noul său candidat la președenție. Sunt greu de prins, nu se lasă nicicum, o țin pe a lor cu alegerile anticipate și cu alte cele, prostii dintr-astea care nu folosesc nimănui.

Cel mai puțin PNL-ului, cel care în cele din urmă a reușit să-l convingă pe Johannis să zâmbească tâmp, dar nu ca Trump și să spună cuvinte în care, se vede de la o poștă, nu crede deloc. Totuși, el este neamț și profesor de fizică, nu este obișnuit cu vorbe sforăitoare, toată această campanie îl arată într-o postură străină lui, dar cu atât mai dorită de soție, iar atunci nu ai ce face, te execuți.

În fond dacă ai o soție care nu a devenit first lady a României doar din cauza subdezvoltării noastre democratice, în timp ce are niște picioare cu care poate concura doar soția lui Trump, Viorica lui Dragnea oftând eventual a pagubă.

Ș-apoi trebuie, n-ai ce face, să zâmbești ca idiotul dacă ești înconjurat de o haită condusă de Rareș Bogdan, cel care are un zâmbet care oprește femeile în timpul nașterii iar olandezii mor de ciudă și ne boicotează cu Schengenu.

Și de ce să nu zâmbească și neamțul din moment ce treaba e oablă, în mandatul al doilea o poate impune în mod sigur pe Carmen al lui first lady, să moară dujmanii de ciudă, nu alta, arătându-i în cele din urmă Vioricăi unde-i este locul.

Cu tot sex-appealu’ ei.

Cu atât mai mult cu cât Ludovic cel Orban s-a apucat să facă guvernul și până la urmă cu Tăriceanu lângă el ce s-ar putea întâmpla? La o adică mai vine și Hunor cel Kelemen, mai vine și președintele de cursă lungă, fericit că Paleologu al său nu se dă la Elena sau dacă se dă este din rațiuni pur și simplu electorale.

Pentru că este evident, Theodor mizează și el mult pe sex-appeal.

Cu bărbuța aranjată ca în cărți și filmele vechi cu Errol Flynn, cu clipiri dese din pleoape și pipa, desigur. Nefiind atât de înalt ca Johannis, Barna sau Ponta, neavând picioarele Doamnei Carmen, nici corpul Doamnei din Videle, Paleologu se bazează pe pipa sa și pe zâmbetul lui Mihai Neamțu, având în vedere că cel al lui Băsescu nu mai e la modă.

Și cu toate că Dan Barna tocmai ne-a vizitat orașul, socializând la Casa Jelen cu alegătorii, printre care sperăm și cu Ban Darna, încheiem cu o vizită electorală, anterioară cu câteva zile.

Nu de alta, dar s-a lăsat cu cornete de înghețată prin boscheți.

Da, Mircea Diaconu, a venit și el la Arad, în cursa sa fără speranță spre rolul, dramatic și comic în același timp, care i-ar putea încununa cariera: cel de președinte.

Unde putea el să se întâlnească cu cei câțiva alegători-spectatori arădeni?

Normal, la teatru. Dar nu în sală, ci în față, acolo unde se lucrează. Corect, așa Diaconu nici măcar nu trebuia să se facă că lucrează, fiind liber să lingă o înghețată la cornet în fața alegătorilor sau a lucrătorilor deghizați care oricum nu făceau nici măcar jumătate de sală dacă intrau în clădire.

A, da, ar mai fi și Ponta. E înalt, nu atât de macho ca Paleologu, dar joacă tare la cacealma…