Nostalgie de boghiu





Dac-aș fi boghiu de vagon de tren m-ar răni faza… Așa, că sunt ce sunt, îmi dă puțină nostalgie… Nostalgie de boghiu.
Păi, frate, când oprea, în anii 70-80, acarul ăla tramvaiul și cele 5–6 mașini care rulau pe Vlaicu, „se stătea” 20 de minute (am prins și o oră…). Ca să treacă garnitura de boghiuri noi la manevră, omu își scotea rebusul din geantă, șantieriștii băteau cărțile pentru un 66 cu prelungiri, pruncu începea să desfacă, leneș, sandwichul din ghiozdan. Dacă aveai noroc, puteai prinde live un meci (de Divizia A!) pe UTA.
Io mă dădeam jos… că vatmanul ieșea și el la o țigară și deschidea ușile ca să fumeze liniștit tot vagonul… iar în spate se înșirau ciorchine alte tramvaie ducând alți omuleți, alte partide de 66, alte rebusuri, alte ghiozdane. Până pe la Libelula se tot înșirau… Mă dădeam jos și mă urcam pe alea… intram în bălăriile dinspre Brown și săream pe un boghiu, iar când ajungeau roțile din față la intersecție săream și o tăiam înspre casă… și dacă mă grăbeam, și dacă nu. Numa de dragul de a mă strâmba la sistem și de a mă da mare… Ceferiștii cu fluierul mă suduiau de toți dumnezeii că „dacă pici, mă, boule, între șine, te plătim ca pe unu bun!”… da numa în primii zece ani… după aia au început să mă salute… dădeam mâna… am și ieșit o dată să bem împreună.
Asta fac, de fapt, și acuma… între noi și ca o paranteză fie vorba…
Acuma – ieri, pentru conformitate – uite… timp cât să facă aparatul două poze… de două clickuri… de două boghiuri i-a mai rămas Astrei… Vagoanelor odinioară cu majuscule: UVA… IVA… puii mei de treabă. Nici n-am avut timp să-mi aprind țigara și să scot aparatul concomitent… că au și trecut. Păi ce-i asta, fratele meu?… Bătaie de joc la adresa natalității boghiurilor… aș zice… dacă aș fi boghiu de vagon de tren… da așa, că sunt ce sunt, nu-mi dă decât de o novelă cu parfum de epocă de aur a roților de tren și niște suspine precedate de o nostalgie și urmate de un „asta este”…
Nota bene: ce-i drept, cele două boghiuri arată într-un mare fel… îs pentru liga superioară a fabricilor și uzinelor.
Comentariile portalului
din pacate nu este doar o poveste…este cosmarul realitatii in care ne regasim foarte multi…
Parasca a fost profesor pentru sute, poate chiar mii de politisti din intreaga lume. Ce cauta el in politica?
Nu se potriveste absolut deloc aceasta apropiere politica - biserica. De ce nu a fost reprezentat Aradul de un doctor bun sau de un profesor de calitate sau un inginer (...)