Fiindcă prietenul meu Lajos Notaroş a început o serie de comentarii foarte pertinente despre prostiile acestei campanii electorale pentru alegerile europarlamentare. Fiindcă nu am mai vrut să scriu despre vreo minciună electorală, considerând că inclusiv pomenirea ei este dăunătoare cititorului. Fiindcă nivelul acestei campanii electorale (culmea!) pentru nişte alegeri europarlamentare este atât de coborât încât nu m-am mirat că zilele trecute s-au descoperit gunoaie şi în Groapa Marianelor, la peste 10.000 de metri adâncime. Şi, nu în ultimul rând, fiindcă sunt alte subiecte mult mai importante despre care merită să scriu, am zis că mă prefac în stâlp pe care să se pişe şi câinii când trec pe lângă părerea mea referitoare la politica românească.
Şi, totuşi… nu m-am putut răbda în faţa mizeriei electorale promovată de preşedintele Iohannis.
Eu am scris şi acum cinci ani, înaintea campaniei pentru alegerile prezidenţiale, că am avut de ales între doi proşti, Ponta şi Iohannis. Am sperat că între timp nişte salarii de consilier prezidenţial, mult mai mari decât al vreunui consilier la vreo multinaţională, îl vor fi scăpat pe Iohannis de prostie, ori l-or fi învăţat să mimeze lipsa ei.
Ehei, consilierii au trecut la alt nivel. Mai coborât. Al mizeriei electorale.
Nu. Nu e cu înjurături. Nu e cu jigniri. E mai rău. E cu mânjirea simbolurilor naţionale. Şi aşa puţine, pe care le avem. Ori pe care le mai recunoaştem.
Preşedintele Iohannis a ales să onoreze sacrificiile, chinurile şi martiriul luptătorilor anticomunişti din Revoluţia din decembrie 1989 tocmai în luna mai. Fix cu o săptămână înaintea alegerilor europarlamentare şi a referendumului cu multe întrebări cu răspunsul conţinut.
Lupta anticomunistă merită comemorată în fiecare zi. Ca orice martiriu, al oricărei generaţii, al oricărei naţiuni. Însă, pe mine m-a oripilat motivaţia prezidenţială pentru acest demers, care pute a electoral până în morminţile eroilor. Cică, în acest an, se împlinesc 30 de ani de la Revoluţia din Decembrie 1989 şi, (aici începe mizeria!) aşa cum Centenarul a meritat să fie sărbătorit tot anul trecut, aşa merită şi momentul istoric al Revoluţiei să fie comemorat tot anul.
Sincer, nici nu cred că aş fi observat mocirla acestei motivaţii, dacă nu ar fi luat poziţie publică fiul Doinei Cornea, care a declinat invitaţia prezidenţială la evenimentele prilejuite de această comemorare.
Păi, domnule Iohannis, care ocupaţi o funcţie importantă în statul român. Vreau să vă comunic prin scris, de aici de la Arad, că tot în 2019, la mine în oraş se împlinesc 100 de ani de când în luna mai încă se murea pe aceste meleaguri pentru idealul naţional! Fiindcă Marea Unire nu se terminase fix la 1 decembrie 1918. Inclusiv în data de 17 mai, când Armata Română intră în Arad, dimpreună cu Armata Franceză eliberatoare, condusă de Generalul Berthelot (care eliberase şi Bucureştii, nota bene!), au murit câţiva români, vânaţi de la geamuri de către susţinătorii lui Kun Bela. Ba au murit la Arad, domnule Iohannis, chiar şi un militar marocan şi un ofiţer francez, la aceeaşi defilare pe bulevardul principal.
Ce facem cu memoria lor, domnule Iohannis? Am uitat să vă spun că în aceeaşi lună mai încă se murea, din aceleaşi motive, şi în judeţul Bihor. În primăvara anului 1919, în judeţele Arad şi Bihor, erau ucişi sute de români pentru vina de a fi români! Ce facem cu memoria martiriului lor?
Cum să compari nişte sacrificii? Cum să compari martiriul de acum 100 de ani cu martiriul de acum 30 de ani? Pentru a justifica nişte bani de campanie electorală? Adică subconştientul colectiv se măsoară în ospeţe naţionale? Cum ar veni, dacă ne-am îmbătat la aniversarea Centenarului, de ce nu ne-am îmbăta pe bani publici şi la o comemorare de 30 de ani?
Numai că e o problemă, domnule Iohannis, de fapt mai multe: în ce lună, ori în ce an, ar trebui să comemorăm sacrificiul şi martiriul luptătorilor anticomunişti, ai politicienilor români care au clădit istoria statului român modern, care au murit prin închisorile comuniste în anii 50-60-70, ba chiar prin anii 80? Sau memoria lor nu merită? În ce lună, ori în ce an, ar trebui comemorată revolta militarilor de la unitatea din Ineu, care cu nişte ani înainte de Revoluţia din 1989 pregăteau o lovitură de stat împotriva regimului comunist? Oare în ce an, ori în ce lună, ar trebui comemorat martiriul luptătorilor anticomunişti din munţii României, ştiindu-se că ultimul a fost lichidat de Securitate în anii 70, însemnând că luptase de unul singur peste 20 de ani împotriva unui sistem totalitar?
Înţelegeţi întrebările mele, domnule Iohannis? Sau, mai pe şleau: înţelegeţi un martiriu?
Dacă aş organiza un referendum la care aş aştepta doar participarea dumneavoastră, iar răspunsul unanim al dumneavoastră, domnule Iohannis ar fi afirmativ, atunci vă rog să respectaţi martiriul.
Apropos, de comemorarea martiriului din 1989: aţi invitat pe cineva din familia actorului Călin Nemeş de la Cluj? Da, e vorba despre actorul care, după ce a fost împuşcat pe străzile Clujului în 1989, s-a sinucis în vara anului 1993, ca formă de protest împotriva statului care continua tradiţia comunistă. Anul acesta, în luna mai, ar fi împlinit 59 de ani!
Cam multe de comemorat în luna mai, nu, domnule preşedinte? E drept că ar fi de sărbătorit şi înfiinţarea partidului comunist. De-asta şi înţeleg demersul electoral prezidenţial!