Zicala „Prost să fii, noroc să ai!” i se potrivește de minune lui Chirică. Este prost de pute, este norocos de nu mai poate, apoi un ghinionist fără limite. La început avea aproape tot ce-i trebuia de la viață, după care tot ce-i mai rămâne e o gloabă amărâtă, un schelet ambulant și un dezastru la cursele de cai, pe care-l mai și cheamă, pe deasupra, Faraon al V-lea. Norocul lui Chirică e speranța care moare ultima, un amic care la nevoie se cunoaște și o menajeră cu un suflet mare. Este vorba, pe scurt, despre cel mai nou spectacol al Teatrului Clasic „Ioan Slavici”, „Omul cu mârțoaga”, în regia lui Laurian Oniga și construit pe un text semnat de George Ciprian, care a avut premiera joi seara, cu o zi înainte de debutul celei de-a șaptea ediții a Festivalului de Teatru Nou.

Nimeni nu-l vrea pe Faraon al V-lea. Sărmanul animal stârnește hazul tuturor, fiindcă ajunge mereu ultimul în orice cursă. Până și ziarele fac mișto de el și, implicit, de noul proprietar al acestuia, care și-a cheltuit pe această „investiție” ultimii bani care i-ar mai fi salvat cât de cât viața și așa destul de mizerabilă. Chirică (interpretat fără cusur de Marian Parfeni) are o șoție frumoasă (Alina Vasiljević) și trei copii (Bianca Florescu, Luca Madoș și Radu Mihai), are un loc de muncă onorabil, dar nicidecum o carieră strălucită: e un funcționar public, arhivar la Ministerul Finanțelor. Faraon al V-lea îi schimbă însă întreaga viață. Nimeni nu-i împărtășește viziunea care-i orbește complet mintea. Momentul coincide cu vizita unui prieten (interpretat de șarmantul Ștefan Statnic) proaspăt întors din străinătate și proaspăt îmbogățit după o moștenire pe care o aștepta demult. În scurt timp, Chirică își pierde toate titlurile date de Asociația crescătorilor de cai, își pierde locuința și soția. Îi rămân fideli doar doi oameni, un prieten de familie (Robert Pavicsits) și menajera (Roxana Sabău).

„Omul cu mârțoaga” e o comedie atipică. Pare – și, din multe puncte de vedere, este – o producție teatrală facilă, însă are ceva neliniștitor de simpatic în plus, ceva ce o deosebește cât de cât de celelalte comedii. O fi factorul „să moară capra vecinului”, ori – în cazul de față – calul vecinului, cine știe? O fi mila față de viața destrămată a acestui Chirică, curiozitatea de a da de capăt acestei amărăciuni stupid de optimiste… oricare ar fi motivul, povestea și personalitatea personajului reușesc să rezoneze cu publicul, probabil pentru că fiecare dintre noi a cunoscut la un moment dat în viață un Chirică, de care ne era drag indiferent de circumstanțe, chiar dacă ne venea să-l snopim în bătaie de nenumărate ori tocmai din cauza circumstanțelor.

În umorul piesei se amestecă o doză destul de însemnată de tristețe, precum și o morală, anumite profunzimi pe care – spune regizorul – la prima vedere poți să nu le observi. Ba, le observi, n-ai cum să nu, dar în ciuda faptului că firul poveștii este destul de anticipabil, ești cumva lăsat în suspans la pauza dinaintea ultimului act, tocmai în mijlocul celui mai dramatic moment din viața personajului principal.

Regizorul Laurian Oniga a sintetizat extrem de bine mesajul spectacolului: „Chirică e un soi de… Don Quijote mioritic. În plus, textul are conținută și o dimensiune Christică (…). Chirică e «răstignit» timp de trei acte, e scuipat, e umilit, batjocorit. La final însă, omul acesta are calitatea rară – pe care ar trebui de altfel să o avem cu toții – de-a ierta și a uita”.

În alte roluri mai apar și actorii Liliana Balica, Oltea Blaga, Adriana Ghiniță, Oana Kun, Dorina Darie Peter, Mariana Tofan și Carmen Butariu. Scenografia este semnată de Laurian Oniga, iar costumele de Oana Văran. Lucian Moga și Horațiu Maftei își pun semnătura pe light design, iar Cosmin Lupan pe muzică. Coregrafia este gândită de Maura Cosma. 

Foto: Laurian Popa / Teatrul Clasic „Ioan Slavici”