Părea o seară perfectă, o seară printre avioane, printre oameni cu o pasiune minunată, zborul. Vremea era de asemenea perfectă pentru tot, dar mai ales pentru zbor. Se apropia ora de meciuri, lupta pentru titlu în fotbalul românesc, dar toate acestea au căzut în planul doi sau trei în urma unui singur apel telefonic…

„Unde ești? Du-te la Ghioroc că două fete au căzut cu mașina în lac și au rămas încarcerate”, mi se spunea prin telefon. Tot ceea ce până atunci a însemnat relaxare a devenit imediat urgență. Nici nu mai apuci să îți iei rămas bun cum trebuie de la oameni că urci în mașină și o calci, chiar peste viteza legală. De pe podul de la Ghioroc se vedeau luminile roșii și albastre ale mașinii de poliție. După ce am localizat subiectul, am intrat pe drumul agricol care ducea într-acolo, cel spre Curtea de Vară. În fața mea o mașină de pompieri și două ambulanțe SMURD mă umpleau tot cu praf pe un drum care într-adevăr îți dă senzația că te afli pe macadam, ceva în genul Raliului Aradului pe drumurile de la Chesinț sau Conop…

Acolo am devenit un simplu spectator. Nu puteam ajuta cu nimic decât să redau celor care nu se aflau acolo imaginile unei tragedii imense, imaginile cu locul în care două tinere de 24 respectiv 26 de ani și-au pierdut viața tocmai în urma unui moment de teribilism. Tragedia putea fi și mai mare dacă cei doi băieți care se aflau pe bancheta din spate a BMW-ului nu se puteau salva cu propriile puteri. „Nu mai știu nimic. Sunt în stare de șoc. Doar mi-aduc aminte de o gură de aer și atât”, spune unul dintre ei.

Am admirat întotdeauna meseria de pompier. Nu numai pentru că și eu am fost câțiva ani, ci mai ales pentru curajul și disciplina lor, pentru felul în care la astfel de cazuri, la astfel de tragedii, uită și de copilul de acasă, și de familie sau ceilalți apropiați, iar principalul obiectiv este cel de a salva omul care atunci se luptă pentru viață. Doi dintre pompieri nu au mai așteptat sosirea scafandrilor. Era o luptă cu secundele deja, acele fete erau sub apă de mai bine de 20 de minute și nu mai era timp de pierdut. S-au dezbrăcat și au sărit în apă. Au stat acolo mai bine de jumătate de oră deși, chiar și afară din apă, vremea era cam „mentolată”, vorba unui prieten, fiind destul de frig. Au reperat mașina și imediat au anunțat că două fete sunt pe scaunele din față ale acesteia. Au legat-o de cabluri și bolidul a fost tras afară din apele lacului. Fetele au fost scoase imediat, iar o echipă de alți pompieri cărau targa cu fiecare dintre ele în condiții nu tocmai ușoare. Polițiștii aflați la locul tragediei ajutau și ei cu ce puteau deși, probabil, puteau doar să își noteze… Medicii erau pregătiți cu toată aparatura din dotare să le readucă la viață pe Adelina și pe Laura, dar în ciuda eforturilor de câteva ore, lupta lor nu a avut rezultatul dorit de toți cei prezenți…

Lumea s-a adunat „ca la urs”, unii din curiozitate, alții pentru că au văzut scena. Au apărut ipoteze, comentarii, iar la lac a ajuns și primarul Ghiorocului.  Cei doi băieți scăpați cu viață din mașina în care prietenele lor au murit nu se mai opreau din plâns. Tremurau de frig, de spaimă, de durerea că Adelina și Laura nu mai aveau reacții. Cu siguranță pentru ei timpul s-a oprit puțin aseară lângă lacul Ghioroc. Cu siguranță pentru ei ceea ce s-a întâmplat aseară va rămâne o bornă, o graniță, fiind ambii la limita dintre viață și moarte…

Telefoanele sunau, pompierii, polițiștii, medicii dădeau rapoarte la mai marii lor, dar toată lumea aștepta o minune: salvarea Adelinei și a Laurei. La plecarea salvărilor toți credeau în acea minune, dar cu cinci minute înainte de miezul nopții ambele au fost declarate decedate…

Adelina a pariat greșit. A fost, vorba lui Călin Coman, „un gambling cu viața”. Adelina a pierdut pariul, la fel și Laura, în timp ce prietenii lor de 18 respectiv 27 de ani s-au salvat oarecum miraculos din apele lacului, închiși în acea mașină… „Sunt nebunii faine si nebunii in care poti sa mori. Iar nebuniile in care poti sa mori nici macar nu sunt nebunii. Sunt doar riscuri stupide si gambling cu propria viata”, scrie Călin Coman, cel pe care l-am amintit și mai sus, într-un comentariu pe Facebook.

Într-adevăr, astfel de „nebunii” nu sunt indicate decât în locuri special amenajate, securizate. Altfel, ele devin o bombă cu ceas, iar dacă ești amator de așa ceva, chiar dacă scapi nevătămat din una, două sau 22 de astfel de „nebunii”, momentul în care cineva își pierde viața devine doar o chestiune de timp.

A fost o cursă infernală, o cursă încheiată tragic pe malul unei ape adânci, dar pentru Adelina se pare că astfel de curse erau un mod de viață, era ceva „clasic” cum ea însăși posta pe Facebook într-un moment în care circula cu 200 de km/h…

Adelina a devenit o victimă a acestor „nebunii”, Laura la fel și alte câteva mii de tineri înaintea lor. Ar putea fi un semnal de alarmă, ar putea fi o tragedie care să le mai ia din elan celor care sunt amatori de astfel de practici, dar fără educație în acest sens, fără campanii agresive în care să se redea rezultatele tragice ale unor astfel de jocuri, numărul victimelor unor astfel de „nebunii” va continua să crească.

Vezi galeria foto cu imaginile disperării de aseară, cu intervenția pompierilor, a medicilor, a polițiștilor…