Ajunși efectiv la capătul răbdărilor, două sute treizeci de oameni care locuiesc în blocurile ARED de lângă stadionul UTA au ales calea presei, ca ultimă soluție, după ce de ani de zile s-au simțit efectiv batjocoriți de autoritățile locale. În urmă cu trei luni, aceștia au strâns semnături și au trimis o sesizare Primăriei Arad, însă răspunsul, așa cum se temeau, nu le-a mai venit. Nemulțumirea lor? Debandada totală ce o reprezintă șantierul noului stadion. Praf, mizerie, gălăgie, gunoi – un trai pe care nu l-au ales și care pare să nu mai aibă final.

„Nu suntem împotriva stadionului. Nu vrem să-l relocheze sau așa ceva., să nu ne înțelegeți greșit… Tot ce vrem e să se lucreze profesionist, civilizat”, a ținut încă de la început să sublinieze un bărbat, în momentul în care ne-am deplasat la ARED-urile de lângă stadion.

Stând de vorbă cu locatarii, am simțit destul de repede cum acești oameni sunt cu adevărat dezgustați de ceea ce a ajuns zona în care au ales, în urmă cu câțiva ani, să locuiască. Dintr-o zonă liniștită, civilizată, e acum parcă scoasă dintr-un film cu ghetto-urile americane, chiar dacă – aparent – pare o exagerare. După ce am ascultat ofurile fiecăruia în parte, ne-am convins că e într-adevăr așa.

Pompierii nu au acces la primele blocuri ARED, căci unghiul dintre străduța care pătrunde între acestea și cea de-a lungul stadionului e efectiv prea strâmt. Așa s-a întâmplat că în urmă cu ceva timp, pompierii au fost nevoiți să parcheze autospeciala între cele două bariere și să o ia la picior cu furtunul după ei, până la blocul unde se produsese un incendiu minor. Dar nu doar asta e problema! Fiecare dintre oamenii cu care am vorbit s-a plâns că nu mai pot să-și aerisească locuințele, deoarece vântul împinge în camere nori denși de praf veniți de pe șantier, copiii nu mai au unde să se joace, muncitorii aruncă PET-uri de bere și pungi cu gunoi, peste gard, pe strada din fața ARED-urilor, camioanele merg către stadion pe strada Frații Neumann, distrugându-i asfaltul și, implicit, distrugând suspensiile mașinile celor care merg zilnic la serviciu. Ba mai mult, când plouă se produce un adevărat „lac” de mai mare frumusețea, făcând trecerea pietonală pe acolo aproape imposibilă.

„Pe placă scrie că va fi dat în folosință în mai 2018. Dar la ritmul în care se lucrează nu cred că va fi gata… Plus că sunt deja trei ani de când s-a demolat. Deci o dată vorbim de un termen foarte lung de realizare – asta e una, dar partea cea mai importantă e că toată afacerea asta disturbă la greu. Aici sunt peste 1000 de apartamente doar de la R 8 începând, nu mai spun de partea cealaltă… Sesizarea asta a dorit să scoată în evidență faptul că tot șantierul ăsta disturbă viața locatarilor din toate punctele de vedere: poluare fonică, poluare a aerului, gunoaiele care se depozitează… Se și blochează accesul, de multe ori dacă vrei să ieși, nici nu poți, îți rupi mașina în două. Eu m-am dus cu mașina de nu știu câte ori la service pe considerentul ăsta. Toată intersecția asta atunci când plouă se face o baltă….”, ne-a spus Florin.

Mai mulți locatari ne-au spus că atunci când au cumpărat apartamentul, au făcut alegerea respectivă cu gândul că se mută într-un cartier nou, liniștit, civilizat și curat. Una dintre locatarele care a semnat sesizarea a fost chiar și arhitect la ARED până în urmă cu patru ani, astfel că am întrebat-o dacă la momentul în care s-au construit blocurile, se știa de intenția Primăriei de a construi un nou stadion. Ne-a răspuns că nu.

„Gândiți-vă că majoritatea familiilor din aceste blocuri – și vorbim de în jur de o mie de oameni – au câte un copil, unele chiar doi sau trei! Copiii noștri respiră numai praf și încep să aibă o groază de alergii!”, ne-a spus un alt locatar care, apropo, a fost unul dintre cei care s-au trezit cu mașina stropită cu vopseaua pe care muncitorii de pe stadion o aplicau structurii metalice de peste tribune, poveste despre care am scris AICI. Ne-a menționat că nu a acceptat să i se facă „polish”-ul la mașină căci o vecină și-a dus Volkswagen-ul și a adus mașina mai rău decât era înainte, cu tot lacul dat jos de pe ea.

„Aș putea să mă duc la reprezentanță, să scot deviz și cu devizul îi dau în judecată și atunci o să le trec despăgubiri că îmi schimb și mașina, poate că asta o să și fac…”, ne-a spus bărbatul, proprietarul unui BMW negru care acum e plin de punctulețe minuscule albe, intrate adânc în pori, făcând mașina să arate într-o parte de parcă ar fi dată cu sclipici. „Și motocicleta mi-au stropit-o!”, a adăugat bărbatul.

„Și mie mi-au murdărit bicicleta!”, a strigat o femeie foarte supărată. Dumneaei ne-a dat permisiunea să urcăm în apartament pentru a face câteva fotografii cu șantierul stadionului, de la înălțime. „E infernal, absolut infernal! Am dus acum covorul din cameră din nou la spălat, deși n-au trecut nici două luni de când îl spălasem din cauza prafului ”, s-a plâns femeia.

„Eu am apartamentul pe partea cealaltă, dar și așa intră praf la greu, zilnic. Îmi închipui ce e la vecini… Vă dați seama că la orice șantier ar trebui să fie montată o plasă de protecție! Aici poate să cadă oricând ceva pe capul vreunui trecător, că nu-i nimic ce să prevină asta! Și nu înțeleg de ce nu folosesc cealaltă cale de acces a stadionului, prin poarta dintre liniile de tren și Policlinica aia nouă? Numai pe strada asta vin!”, a exclamat proprietarul BMW-ului, referindu-se la strada Frații Neumann.

Drumul propus de locatari pentru accesul camioanelor

Tot acesta ne-a spus că în urmă cu doi ani i s-a plâns unui consilier despre șantier, iar respectivul era foarte nelămurit. „Mi-a spus că ce aș vrea, că doar e șantier! I-am zis că eu n-am văzut niciodată în străinătate șantier fără plasă de protecție!”, ne-a zis locatarul, cu un ton nervos, dar oarecum amuzat, parcă nevenindu-i să creadă că povestea pe care ne-o spunea era adevărată.

exemplu de șantier curat, cu plasă de protecție

„Se poate întâmpla orice, așa cum s-a întâmplat și cu vopseaua atunci… Lipsesc plasele de protecție, betonierele lucrau în timp ce noi treceam pe aici. Dacă vrei să vii în cartier, nu ai acces pentru că nu vezi de containere, n-au montat nicio oglindă care să te ajute să iei curba… Nu au gândit-o deloc la modul eficient. Trebuie să vii până într-un punct, iar dacă vine o mașină din sensul opus, trebuie să dai repede înapoi cu spatele. Deci, e foarte greu să intri și să ieși”, ne-a spus Florin.

„E un stres zilnic, deja de trei ani. Înțeleg că mai durează până e gata construcția, dar puțin asfalt măcar, în condițiile în care străzi din Arad gen 6 Vânători, sau Calea Bodogului dacă nu mă înșel se sparg a mia oară, care erau cât de cât ok, și sunt alte străzi pe care nu toarnă nici măcar o roabă de asfalt! Ce coordonare e asta? Ce prioritizare a lucrărilor e în orașul ăsta? E, în fapt, vorba de o chestie generalizată, nu doar aici în intersecția asta”, a adăugat acesta.

Toți locatarii cu care am discutat s-au plâns și despre gunoiul pe care îl lasă în urma lor muncitorii de pe șantier. Unul dintre vecini ne-a spus că nu înțelege cum se poate ignora asta, dând exemplu firma unde lucrează el unde se fac controale de la Mediu și se dau amenzi serioase dacă se constată că există gunoi amestecat, că nu se respectă segregarea deșeurilor. „Aici e vai și amar… Aici nu vine nimeni. Mediul ăsta nu e mediu? A cui e mediul ăsta?!”.

ITM, ce păzești?

Locatarii ne-au spus că arareori văd vreo mișcare pe șantier și că, atunci când văd, de cele mai multe ori sunt doar doi-trei muncitori care beau bere la greu – există un „munte” de PET-uri de bere – și care nu poartă niciun fel de echipament de protecție.

„Vedem mai tot timpul aceeași doi oameni, care probabil după ce vor termina stadionul, vor fi tot ei trimiși la pasajele de la centură, că am înțeles că de ieri avem și constructor la pasaje. Tot Tehnodomus, firma de casă a Primăriei, care după ce o să termine pasajele peste vreo cinșpe ani, o să se mute la altceva. Adică, începem lucrări și nu le terminăm. Tipic românesc! Dar aici e vorba de faptul că afectează viața a atâtor familii!”, ne-a spus Florin.

Când ne-am deplasat la fața locului, vineri în jurul orei 18:00, pe șantier era un singur bărbat, îmbrăcat în haine obișnuite, cu o căciulă de lână pe cap și se perinda printre „căsuțele” de tablă ale muncitorilor, uitându-se oarecum nedumerit către noi, la văzul că facem poze. S-a făcut dispărut destul de repede.

„Măcar de-am vedea că se străduie, dar nici nu ne bagă în seamă”

Deși au trecut deja trei luni și oamenii au dat telefoane peste telefoane, nimeni de la Primărie nu pare dispus să rezolve nici măcar unul dintre aspectele menționate. Locatarii ne-au spus că această indiferență crasă îi enervează mai mult decât problema cu șantierul.

„Sesizarea am depus-o în 28 iunie și nu am primit niciun răspuns scris de la ei, deși au obligația legală să răspundă în 30 de zile. A sunat o vecină alaltăieri, au plimbat-o prin toate interioarele până și-au dat seama unde trebuie să vorbească, iar când și-au dat seama unde trebuie să vorbeasă, nu era nimeni în birou, i-au spus că persoana responsabilă e plecată, domnul Farcas… Că era deja ora patru. Ieri, administratoarea în schimb a dat de el și i s-a răspuns că multe din probleme nu țin de ei”, ne-a spus Cristina.

„Primăria ne-a spus că ceea ce ține de ei cică s-ar fi realizat. Că au solicitat poliției să închidă tronsonul ăsta de stradă. Dar asta nu e o soluție, mai mult ar încurca și e ceva ce s-a mai făcut în trecut, într-o anumită perioadă. Bucata a fost închisă astă iarnă și atunci nu am înțeles de ce pentru că nu se lucra. Ok, închizi în momentul în care lucrezi, dar dacă nu se lucrează deloc… Acum de exemplu, când lucrau betonierele, strada nu era închisă, trecea lumea la greu pe lângă ele… Dar în iarnă, strada era închisă degeaba. Eu am pățit nu o dată când am chemat poliția pe considerentul că nu am putut să intru la mine acasă! Căci erau multe semne cu parcare interzisă aici în față atunci când era închisă, dar nimeni nu le respecta, astfel că s-au dat atunci amenzi la greu. Oricum, nu a fost o soluție să închidă o stradă. Aici sunt multe familii. Care e ergonomia zonei, că nu o înțeleg!? Ca să nu mai spun, că mai în față, Calea Aurel Vlaicu e cea mai circulată intersecție. Eu nu înțeleg de ce nu se face un sens giratoriu. Bine că se face giratoriu la Pizza 5 Colțuri, la o amărâtă de intersecție de cartier și nu se face aici. Poate că înainte, nefiind cartierul ARED, nu se justifica, dar acum… Iar celălalt giratoriu de lângă, e semaforizat! Eu n-am văzut în viața mea așa ceva!”, ne-a spus Florin.

„Noi ce am mai scris în sesizare e că se mai poate face un acces. E o stradă paralelă, pe latura cealaltă a stadionului, pe lângă liniile de cale ferată. Dacă pe strada asta s-ar face intrarea, iar pe acolo ieșirea… Dar s-ar putea ca terenul să aparțină de cei de la liniile ferate, atunci ar fi mai problematic, dar nu văd să nu existe vreo soluție. Eu simt că nici măcar nu vor să caute soluții, indiferent despre ce e vorba. Așa am simțit și la telefon ieri, că efectiv nu îi interesează. Te plimbă doar de la un telefon la altul, cu o voce plictisită. Nici nu vezi măcar puțină bunăvoință. Ieri m-am și enervat și am ridicat puțin tonul și a zis că îmi închide telefonul, apoi mi-am cerut scuze și i-am zis: «Doamnă, cred că măcar am voie să fiu puțin nervoasă, după ce v-am trimis sesizarea acum trei luni și nici măcar nu ne-ați răspuns nimic». Și mi-a zis că nu țin de ei și atunci i-am spus că dacă nu ține de ei, să ne spună de cine ține și ne vom adresa acolo. Nu a vrut să ne spună sub motivul că așa «pasează mâța». Păi nu tot asta faceți, pasați mâța?!”, a întrebat Cristina, parcă retoric.

Sperăm ca Primăria sau Tehnodomus să acorde mai multă atenție problemelor pe care le ridică șantierul stadionului, dar, recunoaștem, speranțe mai mari nu avem pentru că de prea multe ori autoritățile mimează interesul pentru cetățeanul de rând. Totuși, reproducem mai jos, în întregime, sesizarea celor două sute treizeci de locatari ai blocurilor ARED, iar apoi vă invităm să priviți și galeria foto de la finalul articolului.