Nu vă impacientați și nu vă faceți iluzii, nu s-au dus acolo cu gânduri rele, dimpotrivă.

Oficial s-au dus să-i informeze pe universitari, cadre didactice și studenți de a valma, cum să facă să lupte și ei împotriva corupției.

Oricum, sedințele de informare trebuie să fi fost interesante, în fond despre acest serviciu județean auzim doar în astfel de ocazii, știut fiind că în Arad corupția nu este o problemă, suntem aici, pe ambele maluri ale Mureșului, precum o insulă germanică în Guatemala.

Pe de altă parte, se știe, universitarii, studenți și cadre de-a valma, sunt cam naivi, îngropați în cărți și studiu, habar n-au de corupție, nici nu realizează în aceste profunde preocupări ale lor că în jur răul înflorește precum cireșul primăvara, crește aidoma ierbii după o ploaie zdravănă de aprilie.

Ei, săracii, habar n-au de toate astea, n-au auzit în viața lor de examene trucate, de promovări pe pile, relații și cunoștinte, nu știu ce-i aia plagiat, cei mai mulți dintre ei cred că e ceva care se mănâncă cu castraveți murați și un pic de piparcă iute.

Pe urmă, era firesc ca Serviciul ăsta Județean Anticorupție să se ducă de ziua sa la universitate și nu la birt, deși acolo poate era mai bine, cei din incintă înțelegând pe loc cum e cu corupția.

Pentru că, aflați acum de la noi: 30 Mai este în România Ziua Direcției Generale Anticorupție, o zi care trebuie marcată, nu-i așa, cum se cuvine.

Nu pentru că nu există așa ceva nicăieri în lume, nu pentru că peste două zile, adică astăzi, este Ziua  Internațională a Copilului, nu!

Motivele par mult mai profunde, având în vedere că, precum se știe, universitățile noastre sunt ca pensioanele pentru domnișoare de pe vremuri, tărâmuri ale neprihănirii și înălțării spirituale.

Ne-am uitat așadar, oare ce s-a întâmplat în 30 Mai, în timp și în spațiu, în țară și în lume, în afara înființării DGA, de s-au gândit vajnicii luptători anticorupție să-și serbeze ziua în această zi și nu alta, mai nimerită poate.

Ei vedeți, treaba nu e așa din senin, din 1993, 30 Mai este Ziua Gardianului Public, ne apare foarte limpede că de aici s-a ajuns la ce trăim noi astăzi, chiar dacă într-o zi de 30 Mai a fost arsă pe rug și Ioana d’Arc, fecioara de numai 19 ani din Orléans.

Totuși, nu credem că această jertfă le-ar fi venit în minte luptătorilor noștri, am căutat așadar mai departe.

Am găsit tot felul de lucruri interesante care s-au întâmplat în 30 Mai, nașteri și decese, evenimente care au schimbat, chiar dacă nu fața lumii, ceva acolo unde s-au întâmplat.

De la început am exclus că luptătorii noștri împotriva corupției doresc să aducă astfel un omagiu Doinei Cornea, luptătoare și ea, pe vremea aceea cam singura și fără Direcții și Servicii în spate, născută în 30 Mai și care la această ultimă aniversare a împlinit frumoasa vârstă de 88 de ani.

Noi îi urăm de aici ani frumoși în continuare, oricum cei mai mulți dintre luptătorii de astăzi nici nu mai știu cine a fost ea, căutăm așadar în continuare.

Trecând peste faptul că în Nicaragua este Ziua Mamei, iar în Puerto Rico Ziua Comemorării Masacrului de la Lod, 30 Mai este în Croația Ziua Parlamentului.

Îmbărbătați de această apropiere de tema noastră, am aflat că până și Steven Gerrard s-a născut în această zi, și uite așa am ajuns la Dumitru Dragomir, născut tot în 30 Mai, cel mai cunoscut Mitică postrevoluționar, cel care, amenințat mai nou de alți luptători împotriva corupției numiți DNA și nu DGA, a început să spună aproape tot, inclusiv modul cum s-au dus banii din vânzarea jucătorilor spre conturile lui Olăroiu din Cipru, ca să ajungă în final în campania electorală, exact acolo unde era mai mare nevoie de ei.

Numai că Mitică este încă liber, umblă la televiziuni, nu se poate ca Direcția Generală să fi avut așa o premoniție să-și pună ziua cu anticipație în onoarea unuia care s-a descurcat și se descurcă în continuare, indiferent cine și cum luptă împotriva corupției.

Revenind la vizita serviciului nostru județean care luptă cu răul la cele două universități arădene, ce să mai zicem?

În afară de niște vameși certați cu colegii și Domnul Ioțcu, certat cu Domnul Falcă, nu ne prea aducem aminte de rezultate locale spectaculoase obținute în această luptă.

Una din două: sau suntem, noi arădenii, de la mic la mare, cum am spus, o insulă de cinste și corectitudine în mijlocul mocirlei hoției și a minciunii, ori sunt ei mai puțin hotărâți și intransigenți, preferând vizitele de curtoazie pe la diferite instituții peste care ar trebui să meargă cu cercetarea și ancheta.

Cu atât mai mult cu cât unii dintre ei au terminat tot felul de studii, ba economice, ba juridice, chiar la universitățile pe care le vizitează acum cu ocazia zilei de naștere a lui Mitică Dragomir și a zilei în care a fost arsă pe rug fecioara din Orléans, așa că știu exact cu ce se mănâncă cercetarea și studiul în aceste stabilimente.

Mai mult decât atât, dacă au fost atenți la unele cursuri, puteau afla că o organizație care are ca scop lupta cu răul, sau mai științific: diminuarea corupției și care nu prea are rezultate, devine parte a problemei.

Da, corect, cei care au mai fost atenți și la cursurile de logică, cei foarte puțini, desigur, vor realiza paradoxul vieții lor pe care îl trăiesc zi de zi și care a fost formulat încă în antichitatea aceea despre care, poate unii și mai puțini, își aduc aminte din clasa a V-a de la istorie.

Se numeste paradoxul mincinosului.

Doar pentru cunoscători: dacă un arădean afirmă că toți arădenii mint, spune el adevărul?