„Fiecare început are un sfârșit și fiecare sfârșit are un nou început”. E o maximă atât de uzuală, încât nici nu are rost să ne certăm pe tema „cine a spus-o pentru prima oară?”. Ca fapt divers, de multe ori, într-un schimb de replici contează mai mult ultimul cuvânt, cel care pune punct și deține cheia de la ușa tăcerii. Dar Special Arad nu s-a născut cu scopul de a închide uși, ci tocmai de a rupe lanțuri și lacăte ce țin corupții departe de ochii lumii, de a sparge geamuri fumurii și de a „ștampila” monumente istorice (și isterice, vorba lui Luci) cu inscripția „Atenție! Cad ornamente!”. Așadar… preferăm să fim noi, în continuare, cei care rupem tăcerea și nu vom uita, în niciun caz, ceea ce am spus pentru prima oară. Ca fapt divers – pentru că uneori așa funcționează viața asta, acest acvariu imens plin de rechini și doar o mână de peștișori sanitari, ai căror menire specială este aceea de a curăța apa de microbii care murdăresc ecosistemul și, totodată, mica lor societate – nu contează CINE, ci mai degrabă CE.

„Merităm mai mult decât să fim mințiți în fiecare zi; merităm mai mult decât să fim considerați marionete ale unora sau altora care au nevoie doar de votul nostru, de girul și de penița noastră pentru a-și umple buzunarele; merităm ca fiecare zi pe care o trăim să nu fie mai anostă decât cea de ieri; merităm să nu fim mai săraci azi decât în urmă cu câteva zile; merităm mai mult decât jocurile politice, „în interesul muncipiului sau județului”, care se fac, de fapt, în defavoarea noastră; merităm mai mult decât „atât s-a putut”; merităm mai mult decât „nu contează că a furat, a făcut ceva!”; merităm ca valorile să iasă la lumină;  merităm să nu mai fim umiliți de oameni de nimic, de neprofesioniști, de inculți și de șmecheri; merităm să nu mai fim angajați la o societate sub obligativitatea de a avea un carnet de membru de partid; merităm să nu mai discutăm despre cât de rău a decăzut moralul; merităm să nu mai primim sfaturi mincinoase pe banii noștri, de la cine chiar nu dorim; merităm să nu-i mai ascultăm pe cei care folosesc minciuna ca pe apa de la robinet; merităm profesionalism, nu amatorism; merităm altceva, înțelegând prin asta normalitatea; merităm să ni se spună adevărul!” (vezi textul integral)

Aceste cuvinte au reprezentat primul – și cel mai important – mesaj al colectivului Special Arad. Am subliniat colectivul și nu am adăugat hashtag-ul aferent, nefiind vorba, aici, sub nicio formă, de vreo aluzie la tragedia de anul trecut din București. Vestea proastă e că tragediile atrag trafic, audiență, dar suntem mult mai idealiști decât să credem în povești de adormit copy-paste-uri cu Sfârșitul Lumii, înțelegând că fiecare zi poate fi un nou început, o nouă oportunitate de a furniza știri, reportaje, articole de investigații și opinii care să deschidă minți… și să penalizeze „încuiații”. Avem ferestrele larg deschise, indiferent câți bulgări de noroi ne sunt aruncați de către niște fricoși care fug imediat de la fața locului, indiferent câte încercări sunt sau vor fi de a ne încuia ușa de intrare. Nimeni din Special Arad nu sare pe geam doar pentru că unii vor cu toată puterea să ne închidă gura. Așa cum nu vedem nicio tragedie, niciun sfârșit, în alegerea cuiva de a ieși pe ușa pe care a intrat.

Nu e un secret: Luci Valeriu a părăsit echipa Special Arad. A fost alegerea lui și noi o respectăm. Ne-am despărțit pe cale amiabilă, în cazul în care se întreabă cineva. A ales un alt drum, poate diferit față de al nostru, deși noi sperăm să fie cel puțin asemănător, chiar dacă direcția nu ne va permite să ne intersectăm. Rămânem prieteni, firește, și-i urăm tot binele din lume. A fost o cărămidă de bază care a stat la fundația proiectului Special Arad… și pentru asta nu putem decât să-i fim recunoscători. Dar mergem mai departe. Pe drumul ales de la început.

„Ceea ce nu ne omoară, ne face mai puternici” (Friedrich Nietzsche)