„Vaaai… ce surpriză!… Nu știam că Special Arad vine și la evenimente așa… mai mici!” gen – oricum, 99% pe-acolo – a fost reacția Anei Maria Dragoș când ne-a văzut intrând (întârziind, ce-i drept), în holul Bibliotecii din Șiria… zid în zid cu Primăria… de altfel, o frumoasă rimă edilitară…
„Evenimentul mic” la care se referă însăși directoarea Centrului Cultural Județean este… niciun altul decât Festivalul de literatură, teatru, film şi fotografie la Șiria, dedicat scriitorului Ioan Slavici organizat de Centrul Cultural Judeţean Arad în colaborare cu Consiliul Judeţean Arad şi Primăria Comunei Şiria – Ediția I – deci, nu ceva intim… cum ar veni!

Cum adică „mic”?! – m-o tot lovit în cap, odată cu soarele arzător de podgorie… punându-mi-se cumva pata… nu chiar ca lui Lică pe Ana lu Ghiță, nici ca DNA-ului pe Ioțcu – dar, orișicâtuși, cât de o minicronică a mini-nu-i-așa?-evenimentului, s-o pus.

Acuma, să ne imaginăm împreună în câte mini-moduri (că se poate și „maxi-moduri”) poate fi interpretată mini-declarația (că a fost făcută șoptit) doamnei mini-directoare (că nu-i ea „șefa cu banii”) a mini-evenimentului (că așa o zis ea însăși că îi)… că nu-i plictisitor deloc exercițiul psihologic:

1. Din modestie l-o făcut „mic”. Festivalul ăla cu nume lung e un mega-festival, de fapt, dar directoarea, dacă mă-nțelegi, tre să zică șoptit că-i mic… că așa procedează femeile frumoase, bine educate și, totdată, exigente… așa anticipezi, cel puțin declarativ, că următorul va fi mijlociu, iar următorul mare, după care și mai mare… și tot așa : din modestie zici că ăsta, primu,-i mic! 😀 Agresivă modestie… dacă-i așa.
2. De fapt, „festivalul” a fost chiar mic. O mână de oameni… tot ăia care vin și la Săvârșin, și la Delta, și la Clio, și la Teatru, și la Trei trepte, și la Unic, și la Cramă… au mai rămas ne-morți vreo 15-20… depinde de ce-i de mâncat și de bătut pe-acolo… plus dus acasă pliante de aprins focul… („argumentul Parpală” s-ar putea numi ăsta… pentru cunoscători)
3. Îl compara cu „Marele festival politico-religios de  la Radna”… sau cu „Festivalul trandafirilor” de la vila lui Ioțcu… și așa, da, îți iese că-i mic! 🙂 Dar, să știi doamna directoare, că mărimea lui Slavici… chiar și singur… așa… fără niciun aliat și fără niciun  spectator… chiar și absent, fizic din peisajul șirian, e mai mare decât toată suma rulată de Ioțcu în toată viața lui… și e mai mare chiar și decât densitatea de politicieni și preoți pe metrul pătrat pietruit de nemți la Radna… dacă e să te raportezi la „cultură”… sau dumneavoastră unde lucrați?… Iar între oamenii ăia care au fost acolo… așa puțini câți i-ai văzut… și proprii tăi șefi din CJA există o diferență, cel puțin de moralitate și bun gust, egală cu cea dintre om și maimuță.
4. Ne-a zis că-i mic evenimentul, ca să plecăm de-acolo… plauzibil, de altfel… ceva nu foarte decent și încă nepetrecut plutea în aerul fiert la soare.
Mai puteți adăuga voi variante… chiar și dincolo de „Limitele interpretării” … că-i la liber să interpretezi.

Am plecat devreme de la Festivalul Slavici – ca s-o scurtăm… Nu prea-ți vine să stai la un chef despre care organizatorul îți zice că-i ca pixu`. Din Șiria, în afară de primar și de oamenii care acolo lucrau… fiind în ziua și la locul lor de muncă… neam!
Poate s-or fi înghesuit către seară… sper… dar dacă n-am fost de față… nu se pune părerea mea.

P.S. Ca s-o spun pe față: personal, m-am dus acolo însoțit și din rațiuni totalmente subiective… pe care eram pregătit să le dezvolt inițial, dar mi-a trecut… Nu despre percepții subiective asupra evenimentului a fost vorba în această minicronică… Subiectiv vorbind, m-am simțit minunat în mijlocul „mâinii” ăleia de oameni… fiecare luat în parte și toți separat, oameni faini.