În semn de respect, dar și pentru a ține trează în conștiința tuturor tragedia în care și-au pierdut viața 65 de tineri, mai mulți arădeni s-au strâns în Piața Avram Iancu pentru a aprinde o candelă. În jur de 50 de persoane au venit, răspunzând evenimentului creat pe facebook sub numele „Remember #Colectiv la Arad. 3 ani, 3 candele”, au aprins câte o candelă, iar motocicliștii au venit cu o jerbă și un mesaj:

„Dacă cei din jur ar reuși să privească dincolo de plete, bărbi și tatuaje ar constata că atât rockerii cât și motocicliștii au suflet”.

Un mesaj care ar trebui să fie în fapt un lucru banal, un lucru normal, însă știm foarte bine că nu e așa, iar preocupările generale ale multora dintre noi se axează pe înfățișare, uitând că sub haine este un om. Un om cu speranțe, dorințe, idealuri. Dar nu mergem mai departe și nu „dezbrăcăm” omul de haine, să vedem ce ascunde omul acela.

La Colectiv flăcările i-au dezbrăcat la propriu de haine, arzându-le complet. I-au lăsat goi pe caldarâmul rece unde ultima suflare din piept a ieșit printre țipete și tânguieli de moarte.

Însă s-a mai întâmplat ceva.

Tot la Colectiv, flăcările au „dezbrăcat” de haina indiferenței o țară întreagă, iar cei care au fost doar martori ai tragediei au ieșit în stradă deoarece „haina mușamalizării corupției” a fost arsă. Sistemul s-a văzut pe el, dezbrăcat de veșmintele corupției cu care se acoperea și a scos la iveală probleme de natură elementară în ceea ce privește gestionarea unei tragedii.

Au trecut trei ani de când Adi Despot umbla de nebun să scoată oameni arși. Au trecut trei ani de când Claudiu Petre și Adrian Rugină și-au dat viața pentru a-i salva pe alții. Au intrat în flăcări și fum pentru a salva oameni care nu au mai avut puterea să se salveze. Ei au avut puterea aceasta. Este ceva înscris în ADN-ul acestor oameni, care se sacrifică pe ei înseși pentru a salva niște necunoscuți. Din păcate, acel ceva le lipsește celor care ne conduc și este ceva care nu poate fi mimat, dar poate fi învățat.

Așa că să învățăm o dată să respectăm viața, deoarece au murit zeci de oameni pentru a ne da o lecție. O lecție pe care nu avem voie să o uităm niciodată. O lecție pe care să o consemnăm peste tot: în scris, în vorbit, dar cel mai important: în modul în care tratăm alți oameni.

Pentru cei care ne conduc, numărul 65 este probabil doar o statistică. Pentru noi, numărul 65 se înmulțește cu numărul tuturor românilor, deoarece am murit toți o moarte în seara de 30 octombrie 2015.

Dormiți în pace, nu vă vom uita plânsul niciodată. Nu vom uita cum ați murit și nu vom uita că voi ați fost cei care v-ați „dezbrăcat” de suflet pentru ca noi să învățăm să ne „dezbrăcăm” de corupție.