Cu mai puțin de o săptămână înainte de primul tur al alegerilor prezidențiale s-ar cuveni să privim puțin și spre alegători, mai ales spre cei tineri. Că de candidați ne-om fi săturat după atâtea luni de campanie. La urma urmei, alegătorii sunt mai importanți decât candidații și chiar decât aleșii care, nu-i așa?, pentru binele alegătorilor își sacrifică timpul și energia după alegeri.

Sigur, dintre toți cetățenii cu drept de vot, poate cei mai importanți sunt cei tineri, adică cei cu vârsta cuprinsă între 18 și 34 de ani. În primul rând, pentru că ei reprezintă viitorul.

Apoi, pentru că, dată după mulți ani, în 2024 numărul tinerilor cu drept de vot (4,19 milioane, adică, peste 25% din numărul total al românilor cu drept de vot) este mai mare decât al celor trecuți de 65 de ani (3,95 milioane), conform datelor Autorității Electorale Permanente. Așadar, tineri nu mai sunt „o cantitate neglijabilă” cum probabil consideră mulți politicieni.

Iată deci, după multele tururi de scrutin în care pensionarii au fost acuzați că, prin votul lor au influențat alegerile și au adus mereu la putere anumite partide mai de stânga, 2024 ar putea fi anul schimbării. Anul în care votanții tineri contează, o realitate ce pare că nu contează nici pentru partidele implicate în lupta pentru Parlament, nici pentru candidații la prezidențiale care, sistematic, i-au ignorat pe tineri în toată perioada de pregătire a alegerilor, deci și în campania electorală.

Nici un program pentru tineri, nici măcar o idee sau o întrebare, de parcă nu ar exista.

Înainte de toate, aș vrea să subliniez că nu-i consider bătrâni pe cei trecuți de 34 de ani. Dar nu i-am trecut în grupul tinerilor pentru că, în general, cei cu vârsta cuprinsă între 35 și 64 de ani pot fi considerați suficient de maturi încât să nu aibă nevoie de, să zicem, un tratament special pre-electoral și cu atât mai puțin de îndrumări sau sfaturi.

În plus, cei trecuți de 35 de ani sunt, în general, oameni așezați la casele lor, sunt căsătoriți, au copil sau copii, au locuri de muncă sau afaceri stabile – atât cât de stabile pot fi în România – nu au, așadar, vulnerabilități sociale. Desigur, au așteptări, dar parcă nu mai sunt dispuși să lupte pentru a determina politicul să le îndeplinească. Ei formează acel grup care ar putea schimba multe, dar nu protestează decât atunci când cuțitul i-a ajuns la os.

Și au grijă politicienii să oprească la timp cuțitul, înainte de a ajunge la os…

Au și opțiuni politice, dar nu deosebit de ferme. Tocmai de aceea, dacă în ziua votului ar avea de ales între un grătar și votare, ar alege fără ezitare grătarul și, desigur, o bere, două, ca să li se deschidă apetitul pentru o polemică pe teme politice.

De cealaltă parte, grupul seniorilor, al celor trecuți de 65 de ani, sunt deja fermi în opțiunile lor. Unii încă legați de trecut și vor vota în consecință, indiferent câte dovezi de „bolșevism” li se vor prezenta.

Alții, doar marcați de trecutul dinainte de decembrie 1989 și de aceea opțiunile lor electorale sunt vehement îndreptate împotriva a tot ce reprezintă acel trecut. Niciuna dintre aceste categorii de alegători seniori nu pot fi schimbați de promisiuni și, aș zice, nici măcar de creșterile de pensii. Sunt băgați în seamă de politicieni tocmai pentru că sunt cuminți, adică votează, spre deosebire de cei tineri.

Cu tinerii este altceva. Dintre cei aproape 4,19 milioane de tineri înscriși pe listele de alegători, 1,12 milioane, adică, 6,2% din totalul românilor cu drept de vot, sunt cei cuprinși între 18 și 22 de ani, mulți dintre ei, așadar, la prima experiență electorală. Un grup consistent, care ar fi trebuit băgat în seamă de partide și de candidați. Doar că sunt pur și simplu ignorați.

Acești peste 4 milioane de alegători tineri pot fi grupați în trei categorii.

Pe de o parte, sunt cei care, mai ambițioși, mai bătăioși sau mai norocoși, s-au apropiat deja de partidele politice, unii chiar găsindu-și un loc eligibil pe listele de candidați la alegerile locale. Foarte puțini, chiar și pe listele de la parlamentare (unde este mai greu, totuși), norocoșii fiind, aproape fără excepție, beizadele sau foarte apropiați de greii din partide (vă rog să apreciați grija față de unele tinere domnișoare, valori politice de mare perspectivă, despre care nu am spus decât că sunt apropiate…).

Robert Sighiartău: „Dacă punem mai multe femei pe liste, vor trimite șefii de organizații amantele la București”

Cei ce fac parte din acest grup, mai restrâns, sunt tineri, e drept, dar cu atitudini netinerești și vor vota doar cu gândul că politica va fi pentru ei viitorul drum în viață.

Acești tineri nu vor aduce niciodată ceva nou în viața partidelor în care activează, pentru că sunt crescuți în așa fel încât să fie continuatorii „liniei” greilor care i-au racolat. Mai grav este că nu vor aduce nimic nou pentru România.

Ar mai fi o a doua categorie de tineri, care își caută un rost în viață, aici, în România. Ei sunt cel mai numeros și mai nemulțumit grup de alegători. Au început să cunoască greutățile și barierele vieții. Dincolo de bariera aflată în calea acestor tineri se află locuri de muncă onorabile și onorabil plătite sau o mică afacere ce poate fi începută cu bani puțini.

Sursa: presshub.ro

Sigur, ei nu pot spera la absolut niciun ajutor de la stat sau de la bănci. De altfel, băncile sunt pur și simplu ostile oricărei afaceri, necum să le sprijine.

Greu de înțeles de ce băncile din România nu pot finanța o afacere decât dacă i se pun în brațe garanții imobiliare mult mai mari decât suma pe care ar pune-o la dispoziția solicitantului. Păi, de unde să aibă un tânăr astfel de garanții?

Tinerii pot avea idei, pot face un plan de afaceri pe care o bancă serioasă l-ar putea studia și, dacă este fezabil, susține. Iar dacă nu, i-ar putea cere tânărului să facă modificări și apoi să sprijine afacerea.

Acești tineri încep să-și piardă speranțele, dacă nu cumva și le-au pierdut deja, iar acum regretă că n-au avut curajul celorlalți tineri care au plecat din țară imediat după ce au terminat școala. În orice caz însă, se simt părăsiți de clasa politică, se simt nereprezentați în Parlament sau chiar la președinție.

Acești tineri, împreună cu cei din cea de-a treia categorie, a celor care au plecat din țară, au tot dreptul să le reproșeze partidelor și candidaților la prezidențiale că nu îi bagă în seamă, că nu absolut nicio ofertă pentru ei și că nu le reprezintă drepturile, interesele, dorințele idealurile.

Au tot dreptul să fie nemulțumiți pentru faptul că niciun candidat nu i-a consultat când și-au făcut programele politice.

Acești tineri alegători au cele mai solide motive să nu voteze sau, cum spun acum tot mai mulți, să se prezinte la vot, dar să-și anuleze votul. Este și aceasta o formă de protest la adresa actualei clase politice, mult prea surdă și oarbă când este vorba despre tineri. Am semnalat asta și înaintea alegerilor locale și europarlamentare dar, evident, nu sunt atât de naiv încât să cred că vreun partid ar fi avut „organe de simț” pentru a recepta cum se cuvine critica.

• M-am săturat să aud tineri spunând că țara nu-i mai vrea

Repet, cred cu toată tăria că tinerii au tot dreptul să reacționeze la nepăsarea politicienilor, dar nu și în absența de la vot sau în anularea buletinului de vot ca fiind cel mai bun răspuns. Cred că singura soluție adecvată este, acum, participarea masivă la vot, și fără voturi anulate care, dacă tineri fiind și nu știu, ajută tocmai partidele care au „mașini de vot” și softuri de numărat.

Să voteze pe cine vor, pe cei în care au încredere, pentru că de asta se tem cel mai mult cei care conduc, practic, România, de 35 de ani. Iar după alegeri să-și facă vocea auzită. Să oblige și presa să-i bage în seamă, pentru că și noi am greșit, și noi, presa, i-am cam ignorat.

Iar dacă tot ați ajuns până aici cu cititul, vă asigur că merită să vedeți videoclipul. Vă veți convinge că avem tineri deștepți, dornici să fie implicați în viața țării, tineri care știu ce vor, iar unii chiar au și soluții mai bune decât ale politicienilor.