Strategia e clară: să nu fie unul fără muscă pe căciulă!

Cei care au votat PSD-ul se pot simți bine: programul se respectă până la virgulă, Dragnea nu se joacă, așa cum a reușit să scoată morții la vot, a reușit acum un guvern de zombi, un executiv care execută doar ordinele venite de la stăpânul din Pădurea Nebună (Teleorman în turcă).

Primul-ministru este zombi-ul perfect, nu se putea găsi altul mai bun, Doamna din Dobrogea a fost doar o fentă înaintea șutului care a băgat mingea la păianjen.

Acest Grindeanu, care n-are cum să fie nici măcar o așchie în ochiul dușmanului, a venit în mod clar din laboratoarele SRI de confecționat zombi politici de naționalitate românească.

Poate părea fără importanță, și ar fi dacă l-am evoca pe Churchill, însă gestul premierului nevăzut-necunoscut, scos din buzunarul de la spate a SRI-ului, de a aprinde o țigară în clădirea Parlamentului, în biroului șefului său, simbolizează magistral caracterul teleghidat al noului executiv, întărește impresia, care s-a format foarte repede în opinia publică avizată, că avem de a face cu primul guvern virtual al României postdecembriste, un guvern de marionete funcțional analfabete puse acolo doar să tragă de timp până ajunge Dragnea să devină prim-ministru.

grindeanu_cigizik

Cu alte cuvinte: una vorbim, alta fumăm, dacă nu era destul de clar până acum.

Tinerii revoltați de catastrofa de la Colectiv sau de Roșia Montană se pare că nu sesizează acest afront, acest gest de golan prin care PSD-ul post-ponta comite cea mai mare jignire adusă poporului român de la Ceaușescu încoace prin instalarea primului guvern-marionetă de după cel al lui Constantin Dăscălescu.

Ar fi prea mult să-i luăm la rând, în fond miniștrii primului-ministru fumător în spatii interzise sunt toți o apă și-un pământ: urmăriți penal sau cu reputația bine pătată, cu școli făcute mai mult pe la fabrici de diplome, până și Dragnea fiind obligat să recunoască în timpul audierilor de ieri, cităm: „Nu sunt vorbitori!

Au CV-ul plin de greșeli gramaticale și, apropo de Colectiv, cel demis primul de guvernul Ponta pentru tragedie devine ministrul tineretului și sportului în guvernul Dragnea 0.

Aberația fiind dată, întrebarea care se impune vine de la sine: cum de a fost posibilă? Cine îi asigură spatele lui Dragnea, cine îl susține, pe ce se bazează când își permite să sfideze inteligența și bunul simț al unei țări întregi?

Nu, să nu ne îmbătăm cu apă rece: Liviu Dragnea nu este un mare om politic, nu este un jucător care riscă la infinit, dimpotrivă, școlit în structurile județene, parcurgând toate etapele de la simplu membru la președinte de Consiliu Județean, este cât se poate de hârșit și dotat cu „înțelepciunea” celui care vine de afară și are nevoie de cineva care să garanteze pentru el la centru.

De altfel modul în care și-a alcătuit guvernul-fantomă copiază pe de o parte modelul clientelar județean iar pe de alta comportamentul disimulativ dar obraznic al ofițerilor operativi.

Din acest punct de vedere avem dreptul să afirmăm că acest guvern este cea mai mare diversiune venită dinspre structurile informative de la mineriade încoace, o adevărată lovitură de forță a vestitelor servicii despre care nimeni nu știe nimic precis iar cei care știu tac sau se fac pierduți dintr-o dată precum straniul Domn pesedist Sebastian Ghiță despre care nu se suflă o boabă în programul de guvernare.

Am ocolit mereu să fac presupuneri, să intru în caruselul amețitor al teoriilor conspiraționiste, însă aici și acum, în acest caz flagrant, rolul serviciilor secrete în forjarea noii realități politice românești este mai mult decât probabilă.

Într-o democrație funcțională pentru funcțiile publice se caută oameni competenți și responsabili, în timp ce în pseudodemocrațiile post-dictatoriale aceste roluri sunt oferite marionetelor celor care nu doresc să iasă în lumina judecăților publice, nu doresc să se „deconspire”, riscând astfel să facă proba evidentă a caracterului de paradă al democrației și statului de drept pe care îl mimează.

În astfel de situații – documentate pe deplin în regimurile de „tranziție” -, obscuritatea oarecum legală pe care ți-o asigură apartenența la serviciile de informații este un foarte bun „cover” pentru acțiuni și activități dincolo de lege, în fond până și bizonul majoritar este convins de caracterul „patriotic” al activității tale, mai mult, până și cârcotașii pot fi aduși lejer la tăcere atunci când începi să le vânturi prin față „interesul național”.

Jocul este pervers, fiindcă pentru democratul autentic interesul național se confundă cu bunăstarea generală, nu cu interesele particulare ale diferitelor grupuri politice de putere, și cu atât mai puțin cu afacerile oneroase ale celor protejați de eternii băieți cu priviri albastre.

974x468

Guvernul Dragnea 0, pentru care cultura se confundă pervers cu identitatea națională, reprezintă o cotitură dramatică în tranziția românească iar dacă partea încă activă a societății civile nu reacționează poate deveni fatală.

Publicul intră la secret iar secretul devine public: se urmărește blocarea unor mecanisme făurite foarte greu, țelul suprem fiind chiar contrariul a ceea ce se susține: readucerea Justiției sub control cu tot ce înseamnă acest lucru și nu în ultimul rând transformarea DNA într-o instituție manipulată de cei aflați mereu la putere.

Drama constă în „banalitatea răului” care se insinuează astfel printre noi: Dragnea este infinit sub predecesorii săi precum Iliescu sau Năstase, are însă avantajul că nu-i mai stă în față o opoziție reală, PNL-ul actual fiind în disoluție, USR-ul zvârcolindu-se în bolile copilăriei, iar societatea civilă pare scufundată într-o letargie iremediabilă.

Pericolul cel mare, prin formarea acestui guvern-diversiune, a ajuns să bată la ușa fiecărui locuitor conștient al României: a devenit clar că drumul nu este fără întoarcere, partidele joacă la cacialma, pentru blocarea celor care doresc menținerea țării în rândul pseudodemocrațiilor măcinate de corupție este necesară participarea societății prin elementele cele mai active și dinamice ale ei.

Cu structurile locale încă peneliste în putrefacție, cu o putere centrală coruptă de la început, noi, arădenii, ne putem aștepta la ce-i mai rău, șanse ca pesediștii „noștri” să ne scoată din marasm fiind egale cu zero precum libertatea de inițiativă a lui Grindeanu, fumătorul în spații interzise.

scrisoarea_4379

Prologul s-a terminat, guvernul a depus jurământul și se pregătește să repornească vânzoleala macabră a celor care n-au nicio treabă în afara umplerii conturilor proprii.

Johannis, reținut așa cum ne asteptam de la el, dar vădit lămurit cu ce se întâmplă, și-a permis la sfârșitul ceremoniei investiturii o poantă care îl introduce direct în istorie, relevând dacă mai era cazul caragialismul postmodern al situației: l-a sfătuit pe Dragnea să-și pună miniștrii să învețe rapid programul de guvernare din moment ce deocamdată el este singurul care îl știe.

Nu vor trece nici trei luni până când vom afla cu toții că Cioloș a fost singurul prim-ministru al României de după 23 August în adevăratul sens al termenului.

1944, desigur!

 

 

E. Nola, 5 ianuarie 2017, 9:15 AM