Octavian Curpaș, un jurnalist român stabilit Phoenix – Arizona, a realizat un interviu cu o tânără arădeancă din Apateu, stabilită în Santiago – Chile. Georgia Blidar s-a născut la spitalul din Ineu în 18 mai 1991, este al zecelea copil dintr-o familie de creştini ortodocşi cu 11 copii. A crescut în Apateu, a studiat apoi la Arad, la Universitatea „Aurel Vlaicu”, specializarea Jurnalism. Din 11 august, 2014, tânăra locuieşte în Santiago, s-a căsătorit, iar jurnalistul Octavian Curpaș a purtat o discuția aceasta, abordând teme diverse, de interes pentru oricare tânăr ar alege Chile ca destinație pentru muncă, turism sau distracție. În continuare, puteți citi mare parte din acest interviu, pe care Octavian l-a trimis pe adresa redacției Special Arad, fiind un cititor fidel al nostru și, începând de astăzi, un colaborator de peste hotare. Precizăm că articolul a fost publicat și pe www.tribunanoastra.org, o revistă a românilor din Canada.

– Când te-ai mutat în Chile, cunoşteai deja bine limba spaniolă. Cum ai reuşit să o înveţi? Ce te-a determinat să faci aceasta?

– Eu nu mi-am propus să învăţ această limbă, am învăţat-o prin harul Domnului fără să îmi dau seama. Eu mă uitam la telenovele cu mama mea, când eram mai mică. Într-o zi îmi făceam temele şi mami era acolo, la un moment dat un personaj a spus ceva amuzant şi eu am râs. Mama m-a întrebat de unde ştiu ce a zis, că eu eram cu ochii în caiet, eu am zis că nu ştiu, atunci mi-am dat seama că ştiu spaniolă, de fapt mama şi-a dat seama. O vorbeam fluent când am ajuns aici.

– Ce te-a surprins când ai ajuns în această ţară?

– M-a surprins că şi aici este frig iarna, frig ca în România. Oamenii nu sunt aşa de treabă cum ne spun telenovelele şi mentalitatea noastră – că latinii sunt calzi – sunt oameni normali. Ceea ce m-a surprins, de asemenea foarte tare, este faptul că absolut toţi: bărbaţi, femei, copii, toţi îşi iubesc echipa naţională de fotbal „La roja” cum o numesc ei, pentru că echipamentul lor este de culoarea roşie. Când este un meci, toată lumea stă în casă, să îl vadă, îşi pun tricoul echipei şi cântă cu mândrie imnul naţional.

– Te rog să ne spui câteva asemănări şi deosebiri dintre Chile şi România.

– România şi Chile se aseamănă prin faptul că şi aici nepotismul e în floare, de lucru găseşti uşor doar dacă ai pile şi relaţii, dar există şi excepţii desigur. Chile, ca şi România, a avut perioada ei de comunism cu Allende, dar nu aşa de îndelungată. Transportul în comun e mai bun ca şi la noi în ţară, acest oraş e imens, aşa că mulţumesc lui Dumnezeu pentru asta.

– Care sunt cele mai indezirabile oraşe de locuit din Chile?

– Sincer cred că în Nord e cel mai de nedorit să locuieşti, nu prea sunt oraşe, având în vedere că aici graniţa ţării, la Vest, e oceanul. E frumos, dar zic zona de Nord pentru că oricând e un cutremur puternic, acolo totul se dărâmă.

– Ce puncte turistice din Chile ai recomanda unui vizitator şi de ce?

– Eu nu am vizitat multe locuri din Chile încă, de aceea nu recomand ce nu am văzut. Dintre locurile pe care le-am vizitat este oraşul Valdivia, e la ocean, e un oraş de vis, seamănă cu unele locuri din Spania, se văd încă urmele spaniolilor aici, dar ei au identitatea  lor. Pe lângă Valdivia, Viña del Mar, desigur. Drumul către acest oraş e plin de o parte şi de alta cu palmieri, parcă sunt păduri întregi de palmieri, mie îmi plac foarte mult. Am vizitat Temuco, e un oraş în sudul ţării, acolo e mai rece pe toată perioada anului datorită apropierii de Polul Sud. Această ţară ar trebui vizitată toată, pentru că în partea de Nord e foarte cald, iarna sunt temperaturi de 20 de grade, iar în partea de Sud e foarte frig.

– Cum sunt priviţi străinii în Chile? Există mulţi emigranţi acolo?

– Nu ştiu dacă sunt mulţi imigranţi în toată ţara, dar ştiu că aici în Santiago sunt mulţi, pentru că e capitala. Sunt mulţi americani, se retrag aici, români sunt puţini. Anul trecut, la ambasadă mi-au spus că suntem cam 500. Peruani sunt mulţi, lucrează ieftin, chilienii îi discriminează, nu ştiu de ce. Nu fură, ci lucrează! Străinii europeni sau americanii sunt priviţi bine, oriunde mergi ştiu că eşti străin şi te tratează bine, sunt buni cu străinii din aceste părţi.

– Care este politica tării privind micii întreprinzători? Sunt încurajate afacerile în această ţară?

– Sunt şi nu prea, dar am observat că în domeniul informaticii e mai uşor să ai propria afacere pentru că nu e aşa scump, dar e greu oricum, e cam ca în ţara noastră, trebuie să ai un capital puternic pentru orice afacere.

– Care sunt în general nemulţumirile celor din Chile?

– Nemulţumirile sunt cu privire la preţurile tuturor produselor, sunt scumpe aici în Santiago în comparaţie cu salariul minim, care este de 241.000 pesos chilenos. Un dolar SUA este egal cu aproximativ 700 de pesos!

– În urmă cu 55 de ani, mai exact pe 22 mai 1960, Chile a fost devastat de cel mai puternic cutremur înregistrat vreodată: 9,5 grade Richter. De atunci, periodic au avut loc o serie de alte cutremure, cele mai recente din anul acesta fiind: pe 16 septembrie (8,3 grade) si cel din 7 noiembrie (6,8 grade). Cât de mare pericol prezintă seismele pentru Chile şi ce măsuri s-au luat de diminuare a numărului de victime în caz de cutremur?

– Pentru zonele care nu au luat măsuri, seismele sunt nişte pericole gigantice având în vedere că aici nu trece o lună fără seisme mai puternice sau mai puţin puternice. Aici toate clădirile sunt anti-cutremur, cel puţin aici în Santiago, de aceea atunci când are loc un seism clădirea se mişcă dintr-o parte în alta dar nu se prăbuşeşte. Am simţit aceasta  când a avut loc ultimul cutremur puternic, acum vreo trei luni, vedeam cum se leagănă mall-ul dar nu se rupea sau prăbuşea  nimic.

– Cum ți-ai cunoscut soţul?

– Soţul meu este creştin, un dar de la Dumnezeu, e inginer informatician, provine dintr-o familie creştină. Ne-am cunoscut în România, dar o vreme am vorbit  doar pe reţelele de socializare. Ulterior el a venit în ţară ca să mă cunoască…

– Cred că într-o căsnicie mixtă există posibilitatea unui dialog lung şi important, în urma căruia, ca printr-o osmoza fiecare poate învăţa de la celălalt multe lucruri. De exemplu: obiceiuri, credinţe, cum să-şi desăvârşească caracterul, cum să adere la un stil de viaţă comun, frumos. Cum e să ai un partener de viaţă chilean?

– Noi, fiindcă avem aceeaşi credinţă, ne e uşor să ne înţelegem, când ne uneşte Dumnezeu. E frumos să fiu căsătorită cu un chilian, ei sunt mai romantici, e cultura lor aşa, soţul meu mă surprinde des. Ceea ce a trebuit să învăţ a fost dialectul, câteva cuvinte ca să le înţeleg, dar sunt doar câteva cuvinte, nu este o altă limbă.

– Cum se face echivalarea studiilor făcute în alte ţări, România în cazul nostru?

– Echivalarea studiilor din România se face pe baza diplomei emise de facultatea unde ai studiat care trebuie legalizată la ambasadă, apoi predată aici la Universitatea Catolică (este cea mai prestigioasă din ţară), iar dacă ei consideră necesar e posibil să dai un examen de echivalare. Acest demers durează mult şi nu întotdeauna are succes.

– Am înţeles că lunile de vară în Chile sunt: decembrie, ianuarie şi februarie. Cum e să sărbătoreşti Crăciunul vara? Ce obiceiuri de Crăciun au locuitorii din acest stat?

– Crăciunul vara este foarte ciudat, ei zic la Crăciun „Pascua” care înseamnă Paşte şi la Paşte tot „Pascua”, nu ştiu de ce, e un mister, am tot întrebat de ce, pentru că nu are sens, dar nu am primit răspuns. Chiar şi pâinea specifică cu scorţişoară şi stafide pe care o cumpără sau o fac de Crăciun, tot „Pan de Pascua” o numesc (pâine de Paşte). De Crăciun ei nu prea merg cu colindul, nu am văzut nici măcar un grup anul trecut. De anul nou, chilienii zic că trebuie să te prindă anul cu bani în buzunar, cu fasole, cu tot felul de lucruri care simbolizează bogăţia, ca să fie aşa de bine şi anul viitor, cam ca la români.

– Ce impact are religia asupra vieţii sociale în Chile?

– Principala religie e catolicismul. Există însă şi multe biserici evanghelice, în special penticostale şi carismatice. Sotul meu provine dintr-o familie de penticostali. Aici am observat că de fapt religia nu are impact asupra vieţii sociale, cultura latină are impact asupra religiei, de aceea sunt atât de mulţi carismatici.

– În final te rog să transmiţi un mesaj cititorilor noştri.

– Cu ocazia sărbătorilor de iarnă vă doresc pacea aceea pe care doar Dumnezeu o poate da. Să ne amintim de ce există Crăciunul – pentru că s-a născut Mântuitorul. Multe binecuvântări le doresc tuturor cititorilor dvs.

A consemnat Octavian D. CURPAŞ, Phoenix, Arizona, Decembrie, 2015

Special Arad, 7 decembrie 2015, 9:15 AM