UTA, trei inițiale care timp de șapte decenii, de la înființarea clubului, au devenit principalul brand al Aradului. Oriunde mergi prin țară și vorbești despre Arad, numele orașului este asociat cu UTA. Este clubul care a câștigat șase titluri naționale, care a cucerit de două ori Cupa României și a eliminat marele Feyenoord, campioana lumii la acea vreme. UTA este primul club românesc ajuns în primăvara europeană în 1973.

UTA este Arad, așa cum frumos cântă galeria arădeană. UTA este a arădenilor, iar istoria ne arată un lucru care cu siguranță nu este o coincidență: toate succesele clubului din 1969 încoace au fost obținute având pe bancă antrenori arădeni sau foști jucători ai echipei arădene!

Cel mai mare antrenor din istoria echipei UTA a fost, fără îndoială, Nicolae „Coco” Dumitrescu III. Este antrenorul care a câștigat titlul național în 1969 și 1970, este antrenorul care a eliminat pe Feyenoord, mare echipă olandeză pe a cărei bancă se afla celebrul Ernst Happel, este antrenorul care a pornit de la juniori, a câștigat campionatul național și apoi a fost numit „secund” al lui Ioan Reinhard, culmea, același Reinhardt care i-a devenit apoi secund în a doua perioadă legendară din istoria clubului.

Nici „Coco” Dumitrescu și nici Reinhard nu erau arădeni. Primul era bucureștean, al doilea era din Reșița, dar ambii au fost jucători ai echipei ITA, cea care a câștigat patru titluri naționale în perioada 1947-1954. Dumitrescu și Reinhardt au devenit arădeni, iar la succesul contra lui Feyenoord aveau mai bine de două decenii la Arad, ani care s-au confundat și cu activitatea lor fotbalistică, atât ca jucători cât și ca antrenori. „Coco” și Reinhardt știau ce înseamnă spiritul UTA, știau cum se tratează oamenii din acest colț de țară, știau pe ce limbă să le vorbească jucătorilor, foarte mulți din Arad. Cei mai mulți…

Succesele echipei UTA s-au terminat odată cu începutul anilor 70. În 1978 UTA a retrogradat pentru prima dată în Divizia B, dar a revenit pe prima scenă având pe bancă tot un fost jucător al Aradului, Ștefan Czako.  Ștefan Czako a evoluat pentru UTA în anii 60, iar fratele său, Gheorghe Czako, a făcut parte din echipa care a câștigat titlurile din anii 1969 și 1970.

Principalele obiective ale clubului din 1982 încoace au fost mereu promovarea în Divizia A. S-au încercat mai multe variante în toată această perioadă de 35 de ani. La finele anilor 80 a fost adus Gheorghe Mulțescu, dar cu fostul dinamovist UTA nu a reușit o clasare mai bună decât locul 2, având și acum pe retină acel meci cu POli Timișoara pierdut la Arad cu 2-3.

În 1991 a fost adus Aurel Țicleanu, un antrenor pe care îl recomanda doar cariera de jucător. A fost un eșec. A plecat după câteva etape.

UTA a promovat apoi în 1993. Pe bancă erau Flavius Domide și Gheorghe Borugă. primul era o legendă a Aradului, al doilea un arădean care a făcut carieră ca jucător la Vagonul. În anul următor, UTA a avut un parcurs foarte bun, a învins Steaua lui Ilie Dumitrescu, Gâlcă, Panduru și alții, a învins pe Dinamo în poarta căreia era Prunea, și la un moment dat era pe locul al 3-lea în prima divizie. Pe bancă era tot un arădean: Ionuț Popa.

UTA avea să retrogradeze în 1995, după o perioadă care îl scoate în față pe antrenorul cu cele mai proaste rezultate din istoria clubului: bucureșteanul Ion Moldovan. În 11 etape, UTA a reușit doar un punct: 1-1 cu FC Argeș.

În 1999, după câțiva ani de declin, clubul fiind chiar în pragul desființării, UTA se bătea din noula promovare. Antrenor era arădeanul Francisc Tisza, iar 90 la sută dintre jucători erau arădeni.

UTA reușea să promoveze în 2002, tot cu un arădean pe bancă: același Ionuț Popa.

În perioada 2006-2008, UTA juca din nou în Liga 1, dar promovarea nu a fost obținută pe teren. Antrenori au fost Marius Lăcătuș, Marin Barbu sau Ionuț Chirilă, dar rezultatele echipei nu au fost pe atunci la nivelul investițiilor făcute de Nicolae Bara.

Clubul a început un nou drum în 2013. Noul proiect a plecat din Liga a 4-a, iar antrenor a fost arădeanul Roland Nagy. Cu Roli pe bancă, UTA a promovat doi ani la rând din Liga a 4-a în Liga a 2-a și a fost la un meci distanță de Liga 1, dar s-a pierdut barajul cu Voluntari. Apoi, conducerea a mizat doar pe antrenori „externi”: Laurențiu Roșu și Adrian Mihalcea. Roșu a avut parte de un debut foarte bun, cu opt victorii, un egal și în înfrângere în prima parte a campionatului, dar a urmat un retur slab, care a trimis echipa la barajul pierdut în fața celor de la ACS Poli.

În vară, conducerea clubului a tăiat în carne vie. I-a dat afară pe cei mai experimentați jucători, mulți dintre ei arădeni, l-a instalat pe banca tehnică pe Adrian Mihalcea și a transferat jucători trecuți bine de 30 de ani pe bani foarte mulți. Rezultatul? După șase etape, UTA este pe locul 9. Mihalcea a plecat, dar conducerea vrea în continuare o variantă „externă”…

După ce s-a bătut palma cu Liviu Ciobotariu, acesta a refuzat apoi preluarea funcției printr-un sms… Cât de importantă era UTA pentru Ciobotariu din moment ce a refuzat colaborarea prin sms?

Conducerea clubului caută drumul spre pierzanie. UTA vrea antrenor „extern”, dar legenda s-a construit exclusiv cu arădeni sau foști jucători ai clubului.

Nu știm care este arădeanul care ar merita acum să preia frâiele echipei în această perioadă grea, dar o listă putem face:

Cristian Todea, actualul interimar, antrenor secund al acestei echipe în ultimele trei sezoane, fost căpitan al echipei în anii 90-2000

Dan Stupar, fost antrenor secund al echipei în mai multe perioade, actualmente antrenor la Centrul de Excelență de la Târgu Mureș, câștigător al Cupei României și al Supercupei României cu generațiile 1997-1998 ale clubului.

– Roland Nagy, antrenorul care a dus echipa în Liga a 2-a și a fost înlăturat după două înfrângeri consecutive în sezonul trecut. Actualmente Roli antrenează echipa din Cermei în Liga a 3-a

– Dan Oprescu, stabilit de mulți ani în Arad, fost jucător la Telecom, fost antrenor la Sebiș, dar și la echipa a doua a clubului UTA și la juniorii cu care a pierdut finala Cupei României în sezonul trecut, atunci când făcea cuplu cu Cristian Păcurar. Oprescu are o bogată experiență în Liga a 2-a ca antrenor la Slatina, echipă cu care a încheiat pe locul 2 în urmă cu trei sezoane.

Pe lista extinsă ar putea fi trecuți chiar Cristian Păcurar sau Dinu Donca, antrenori care au avut rezultate foarte notabile la nivel de copii și juniori.

Ne-am ars cu Țicleanu, ne-am ars cu Moldovan, sau cu „Magiun” Barbu sau cu Ionuț Chirilă, ne-am ars și cu italienii Rubinacci si Antonucci, am pățit-o și cu Roșu sau Mihalcea, chiar nu ne învățăm minte? Chiar nu înțelegem că succesul la UTA nu poate fi adus decât de oameni care au trăit și trăiesc pentru UTA?

Ei vin, dau greș, pleacă, și peste ani își aduc aminte că au fost meteoric la UTA. Ai noștrii vin și dau totul pentru a reuși!

Mingea este la Meszar și compania… Dar suporterii vor promovarea.

PS: Nu sunt nici împotriva aducerii unui antrenor „extern”. Dar acel antrenor trebuie să fie recomandat de un CV foarte bun, să fie un antrenor care a performat și la alte cluburi. UTA până acum doar a experimentat, începând cu Mulțescu, apoi cu Țicleanu, apoi a venit mereu perdantul Moldovan, ca în ultimul an să aducem un debutant, Laurențiu Roșu, și un antrenor care a mai antrenat doar la Slobozia și Călărași, Adrian Mihalcea. Ei vin, vorbesc frumos, se îmbracă în trend, eșuează și pleacă. Noi, rămânem cu amărăciunea…

 

 

 

Lucian Dănilă, 5 septembrie 2017, 3:28 PM