Zoli Lovas, actor Teatrul Clasic „Ioan Slavici” Arad: Scrisoare adresată TEATRULUI
Dragă TEATRULE!
Îmi e tare DOR de tine! Sper că și ție de mine!
Personajele mele sunt bine. Întreabă de tine! Nu știu ce să le spun! Ele sunt ascultătoare. Da. Jur! Poartă mască. Cu schimbul! O zi aia veselă. O zi cea tristă. Eu le-am adăpostit în siguranță într-un seif! În sufletul meu! Au căldură. Mâncare primesc zilnic o poezie. Ca desert un monolog! Sâmbăta și duminică le cânt! Când se răzvrătesc le spun o rugăciune! Atunci se liniștesc! Când cerșesc aplauze le povestesc despre valurile mării! Ele mă dojenesc spunându-mi că am uitat să zbor!
A, da! Am uitat de pescăruși! Personajele mele de ieri, azi și mâine, să nu uitați că vă iubesc!
Dragă TEATRULE! În 11 martie a venit „cineva” și a spus STOP JOC! Nu știam ce are să urmeze.
Apoi am primit un nou rol numit OM! Piesa se numește VIAȚA. O regizează DUMNEZEU! Nu sunt foarte multe replici, nici personaje. Trăiri multe în schimb. Nu are pauză. Se joacă 24 din 24 de ore! Lumina e asigurată de SOARE, muzica: ciripesc păsărelele dis de dimineață. Decorul e mișto (o cameră, o baie, o bucătărie). Costume încă nu am. Doar haine de repetiții (trening, pijama).
În schimb, în piesa asta nouă am un monolog superb! Se numește: TATĂL NOSTRU! Îl simt mai tare ca niciodată!
TEATRULE! Dacă îmi va ieși rolul acesta de OM, am să primesc oare marele premiu de SĂNĂTATE?
P.S. TEATRULE! Scuză-mă, nu mai am nevoie de aplauze! Nu știu ce să mai fac cu ele! E suficient un ZÂMBET de OM!
P.P.S. Închin un pahar de vin în cinstea ta, TEATRULE, și în cinstea tuturor spectatorilor cărora nu le-am spus, poate, demult, cât de tare îi iubesc!
Zoltan Lovas
Actor la Teatrul Clasic „Ioan Slavici” Arad
Comentariile portalului
Suveranistii , că și-au luat tara înapoi, au de lucru acum.🤣
Bah frate dar cine mai munceste in tara asta??? Ce tot atatea vacante??? Ca astea se platesc.
Coco draga,daca tu nu zbori de pe aeroportul din Arad,nu înseamnă că nu există curse care se mișcă...sunt destule ,aeroportul.de la voi ,este mult mai (...)