Cei care am crescut cu derby-urile UTA – FC Bihor nu putem uita niciodată frenezia tribunelor din acea perioadă, nu putem uita actorii din acele meciuri și ni se face dor de acea perioadă în care fotbalul avea parcă alt farmec.

Din când în când avem privilegiul să-i mai vedem în acțiune pe cei care odată ne erau idoli. Dacă pe vremuri auzeam trosnituri de tibii, îmbrânceli și adversitate, toate pe fondul unei calități fotbalistice cum parcă mai rar vedem acum, în aceste zile, partidele dintre foștii utiști și foștii componenți ai celor de la FC Bihor, au devenit meciuri de prietenie, o prietenie și un respect care a existat dintotdeauna, singurul moment în care aceasta dispăra fiind doar acele 90 de minute în care se întreceau pe teren.

La Baza Desavoia am avut ocazia să-i vedem în acest weekend pe câțiva dintre cei mai buni fotbaliști pe care Aradul și Bihorul i-a dat în ultimii 30-40 de ani. La UTA erau Adrian Negrău, fost campion al României și finalist al Cupei Campionilor Europeni cu Steaua București în 1989, dar și campion al Ungariei cu Honved în 1993. Interesant este faptul că deși a fost un atacant masiv, una dintre cele mai cunoscute povești legate de cariera lui Negrău este accea în care a intrat în poarta lui Honved contra Sampdoriei și a reușit să scape fără gol primit deși îi avea în față pe celebrii Vialli, Mancini sau Lombardo. Un alt campion care a evoluat pe iarba artificială de la „Desavoia” este Dorel Mutică, campion cu Rapid în 1999 sub îndrumarea lui Mircea Lucescu. Nu uităm, referitor la Mutică, pasa pe care i-a dat-o lui Ungur la acel UTA – Steaua 1-0 din 1993, dar nici dubla dintre PSG și Rapid în care l-a marcat foarte bine pe legendarul Ronaldinho. Fiindcă vorbim despre campioni, pe teren s-a aflat și Sorin Botiș, fost și el campion al Ungariei cu Ferencvaros și apoi timp de mulți ani căpitan al Bătrânei Doamne, o figură iconică a clubului arădean din ultimele două decenii.

I-am revăzut pe câțiva dintre eroii anilor 90, Marius Grad, Nicolae Mitu și Dan Stupar, cei care ne-au adus atunci atât bucuria promovării dar și neuitatele victorii cu Steaua, Dinamo sau Rapid. Nu au lipsit nici Dorel Toderaș, fostul puternic atacant al ambelor echipe, jucând atât pentru UTA cât și pentru FC Bihor, el fiind principalul „vinovat” de organizarea acestui joc. În aripa mai tânără i-am remarcat pe Radu Anca, cel care în acest weekend a promovat în calitate de antrenor cu Frontiera Curtici din Liga a 4-a în Liga a 3-a, pe Alin Gligor, fost căpitan la UTA și la ALRO Slatina, pe Dacian Tuef și pe Cristi Lăzău, ultimul fiind organizatorul campionatului Liga Desavoia alături de Cristi Barna. Lăzău a debutat în echipa de old-boys a Aradului, el trăind cu amintirea unui singur meci jucat la seniorii clubului UTA, într-un meci de Cupa României disputat la finele anilor 90. Nadiu a fost decanul de vârstă a acestei echipe frumoase, o echipă care a arătat că deși din punct de vedere fizic jucătorii nu mai sunt cei de altădată, din punctul de vedere al calității, al talentului, acesta nu s-a pierdut. În poarta arădenilor a fost Sebastian Leric. Pe margine, indisponibili, erau Norbi Varga și Șerban, ultimul fiind fostul fundaș central al roș-albilor din anii 1995-1997.

La bihoreni l-am remarcat pe Ioan Zare. Nu a jucat, fiind și el indisponibil, dar ne aducem aminte de el din perioada FC Bihor și Dinamo în anii 80, Zare fiind singurul jucător bihorean care a a evoluat la un campionat european, Franța 1984, fiind legitimat la FC Bihor. L-am remarcat și pe Dan Baba, un fost fotbalist care a evoluat mai bine de un deceniu în culorile roș-albastre a Bihorului. În teren i-am mai văzut pe portarul Florin Ignățel, pe jucătorii Sergiu Bălu, Sebastian Platon, Dan Chiș, Walter Schoger, Cristian Țârlea, Marcel Abrudan, Marius Popa (Muru), dar și pe cei care se ocupă de trei ani de organizarea acestei echipe: Sorin Simuț (președinte), Ghiță Daniel Fărcut (manager) și Dan Negrea (director sportiv).

Repriza a treia a fost gustoasă și plină de povești…

A fost o zi în care ne-am bucurat că amintirile au revenit pe gazon, chiar dacă un gazon artificial. Nici nu a mai contat foarte mult că de data aceasta au învins bihorenii cu 10-9 după un meci cu adevărat spectaculos care a stat tot timpul sub semnul echilibrului.

PS: Din păcate, FC Bihor, echipa fanion a Oradiei, s-a desființat în urmă cu câțiva ani iar în prezent Bihorul nu mai are o reprezentantă în primele două eșaloane ale fotbalului românesc. Sperăm ca pe viitor această rivalitate Arad – Oradea să o revedem chiar în Liga 1.