Am primit cele mai ferme asigurări că viitorul nostru imediat este asigurat printr-un program de ieșire din criză conceput de AUR. Mă rog, nu chiar de AUR, ci, normal, de cineva din AUR sau pentru AUR. Probabil vreun economist, deși pare mai degrabă făcut de aparatul de propagandă condus de Dungaciu.

Dar, întrucât Petrișor Peiu i-a asigurat pe români că soluțiile sunt susținute de specialiști și că AUR este un partid serios, tratăm și noi programul cu aceeași seriozitate.

Redus la esență, programul înseamnă cauză – efect – soluție – rezolvare, nu neapărat în această ordine. Bunăoară, faptul că statul încasează prea puțin și cheltuiește prea mult este un adevăr recunoscut de clasa politică. Excepție, liderii PSD care dezvoltă o opinie ușor divergentă – nu statul, ci guvernul Bolojan încasează prea puțin pentru cât s-ar putea cheltui.

Așadar, raportul disproporționat dintre încasări și cheltuieli este cauza programatică a uriașului deficit și scuza împrumuturilor tot mai scumpe – e drept, asta au spus-o și alții, dar nu se pune pentru că printre ei este și Bolojan.

Soluția identificată de specialiștii AUR este, printre altele, să scadă TVA de la 21 la 19 la sută și impozitul pe dividende de la 16 la 8 la sută. Viitorul pare mai luminos când scad încasările statului. Dar, poate măsurile acestea vor relansa economia.

Mai ales că, în cazul microîntreprinderilor soluția propusă este ridicarea plafonului anual de venituri de la 100.000 de euro, cât este în prezent, la 500.000 de euro, cu un impozit pe cifra de afaceri ușor crescut, de la 1 la 1,25 la sută.

Așadar, nu toate taxele scad, în schimb se lărgește categoria firmelor care ar putea beneficia de regimul microîntreprinderilor, ceea ce, pentru unele ar putea însemna o impozitare mai avantajoasă decât cea pe profit.

Pentru altele, s-ar putea să nu fie chiar așa, mai ales pentru cele cu marje mici. Dar așa-i în viață, mai și pierzi, că doar nu ești partid să fii mereu pe câștig.

Oricum, ideea acestui punct din program este cu adevărat patriotică, pentru că statul nu mai trebuie să-și bată capul dacă ai câștigat bani. Își ia partea din ceea ce ai încasat.

Al nostru-i viitorul cu acest program

Cum să contești un asemenea program, validat de specialiștii lui Petrișor Peiu?  Astfel, pentru viitorul apropiat specialiștii promit că economiile vor veni din reducerea aparatului bugetar, a birocrației și a costurilor statului. Este nesemnificativ amănuntul că același program propune investiții și intervenții în energie, infrastructură, agricultură, apărare și alte domenii pentru care este, de asemenea, nevoie de bani.

Deci, programul AUR de ieșire din criză înseamnă că statul va trebui să încaseze mai eficient (ha!), să consume mai puțin (ha, ha!!) și să facă mai mult (ha, ha, ha!!!). Foarte realist acest program, pe care l-au propus toate guvernele. Până s-au lovit de partidele populiste și sindicate.

Programul AUR este construit ca răspuns la prioritățile PSD pentru viitoarea guvernare. PSD vine cu zece „porunci”, AUR răspunde cu alte zece, plus două, așa că România are deja douăzeci și două de „porunci”. Să sperăm că SOS și, mai ales, POT se vor abține, că atfel ne așteaptă o altă inflație de care nici Moise nu ne va putea salva.

Totuși, sunt și vești bune. Astfel, aflăm că AUR este pregătit să discute cu PSD pentru o viitoare majoritate guvernamentală, în caz că, după respingerea guvernului Siegfried Mureșan, președintele va desemna o altă persoană să formeze viitorul guvern. Sigur, nu-i grabă (90 – 100  de zile trec repede), numai să aibă grijă domnul președinte ca numele viitorului premier desemnat să fie ușor de pronunțat, să nu sufere la limbă doamna Olguța.

Faptul că până nu demult, PSD și AUR s-au acuzat reciproc de aproape toate nenorocirile posibile, este nesemnificativ. Matematica parlamentară este o știință mult mai exactă decât ideologia.

Și totuși, parcă lipsește ceva. Nu viitorul, altceva. Avem specialiști, avem programe, avem partide care se înțeleg ca frații. Lipsește viziunea. Din fericire, însă, îl avem pe Călin.

Călin Georgescu lucrează de ani buni la problema viitorului – se pare că primele cuvinte ale bebelușului Călin nu au fost, „mama” sau „tata”, ci „viitor, apă, hrană, energie”.  Așa s-a născut programul său vizionar suveranist-distributist care promite producție locală, proprietate productivă mică și mijlocie, cooperative, bănci populare, agricultură țărănească, capital ieftin, energie ieftină și abundentă, taxe mici și un stat stăpân pe exploatarea resurselor naturale.

Totul mic, de la un om mare…

Gând la gând cu bucurie. AUR vrea să relanseze agricultura cu credite fără dobândă pentru agricultori, care vor produce românește. Călin vrea și el relansarea și promite să pună la dispoziția micilor agricultori energia pământului din apă. PSD nu se dezminte și vrea multe dar, modest cum îl știm, vrea banii de la APIA.

De unde bani pentru creditele fără dobândă? Să fim serioși, da? Astfel de întrebări meschine sunt o piedică în calea marilor viziuni. Totuși, pentru cârcotași, iată soluția. AUR vine cu taxele și sondajele, PSD, cu prioritățile și Olguța iar Călin, cu viziunea, cu dacii și informațiile. Pardon, cu apa.

Că după cum ne-a explicat domnul Călin apa este informație, vibrație, frecvență, acupunctură, Walahala și ce-o mai fi reținut el din filme. Iar noi îl credem și așteptăm să ajungă președinte să ne arate cum ne ține Dumnezeu pe toți, ca pe el, cu vilă în Mogoșoaia, bani să-și cumpere alte vile în Toscana și totul fără salariu, dividende, ajutor de șomaj sau „social”.

Să ne țină și pe noi din comerțul cu informația din Dunăre, vibrația din Jiu și energia din Mureș. Doar că domnul Călin are alte viziuni în program, tocmai în problema muncii.

„Reinstaurarea cultului muncii din plăcere” este o idee năstrușnică în România de astăzi. Chiar dacă aceasta este o viziune pentru reducerea cheltuielilor. Unii vor spune „mai las-o-n industria calului de treabă, domnu’ Călin”.

Totuși, dacă reușim să impunem munca din plăcere, putem reduce și mai mult cheltuielile. Iar dacă plăcerea devine suficient de mare, s-ar putea să nici nu mai fie nevoie de salariu, mai ales pentru elitele care-l tot critică. Liniștitor este că de multă vreme nu a mai spus nimic despre canalul Dunăre – Marea Caspică…

La egalitate vizionară cu „munca din plăcere” este o capodoperă pentru viitorul frumos al noii noastre politici externe. Astfel, AUR propune oficial revenirea la o „diplomație de 360 de grade”, construită pe axa Washington–Bruxelles–Beijing. Și retur, adăugăm noi pentru a completa impecabilul geometric.

La 90 de grade schimbi direcția, iar la 180 te întorci. La 360 faci cercul complet și ajungi exact de unde ai plecat. Genial. Washington, Bruxelles, Beijing și, după 360 de grade dai într-o groapă din București. Este semnul că viitorul este în spatele nostru. Îl recunoaștem după cușmele dacilor și răcnetele despre libertate.