Încetinitorul de particule: Și ce dacă UTA a luat bătaie, noi o încasăm acasă de peste 15 ani!

    de E. Nola | 13 iulie 2020, 8:28 AM | Încetinitorul de particule | Topic special

    1

    A fost mai dureros pentru că nu ne așteptam.

    UTA lui Gyuszi Balint seamănă cu echipele glorioase ale clubului alb-roșu, reușind în ultimul an să ne facă să uităm de unde vine, a cui este și încotro se îndreaptă.

    După 12 ani de chin și jale, iată, ceva se întâmplă, vin oameni care nu doar vorbesc, chiar se pricep și treaba începe să meargă. Și toate astea, în situația în care echipa este revendicată de Primărie, mai precis de fostul primar, orașului rămânându-i suferința și speranța, stadionul început acum șase ani nu este gata nici acum, iar poveștile dinspre Primărie curg în continuare, este drept, mai nou prin vicepreședintele de la Consiliul Județean, prietenii știu de ce.

    Mi-a trecut prin cap, spun sincer, că înfrângerea de pe Motorul – prima de când antrenor e Balint – convine de minune celui care a făcut din UTA un fir de garoafă la butoniera sa de pe sacourile strâmte de brand pe care le poartă. În fond, în prima divizie cheltuielile cresc, problemele se înmulțesc și nici stadionul nu este gata.

    Intervențiile regulate ale omului de la CJ, avansat kaghemușa omului de la Brucsles, nu au cum să ascundă faptul că stadionul ridicat în locul în care baronul Neuman a construit, acum 75 de ani, un stadion într-un an, este un fiasco absolut.

    În loc să gândească ceva care ducea mai departe moștenirea autentică a lui Neuman și a UTA-ei sale, ei au furat un model de liga a doua din Anglia de acum 30 de ani, l-au copiat prost, i-au redus dimensiunile și capacitatea, dar nici așa nu reușesc să-l termine în șapte ani. Desigur, nu este niciun secret pentru un arădean preocupat de orașul său și de echipa sa de suflet, că totul este de fapt o inginerie financiară în interesul personal al celor implicați și care doar în vorbe servesc orașul și echipa simbol al acestui oraș.

    Sunt, totuși, încă destui care nu realizează cacialmaua pe care o joacă cu orașul administrația ei de liga a patra. Nu vor să vadă modul jenant în care acest stadion adunat din bucățele și alea ruginite și ciobite, stă în mijlocul orașului fără să aibă cele mai elementare condiții și servicii. Acum problema este cu parcările, locul fiind înghesuit, iar normele internaționale pentru omologare prevăd cu exactitate numărul și calitatea parcărilor de care trebuie să dispună un stadion de o anumită capacitate.

    Dacă ar gândi cu capul și nu cu buzunarul, nu ar fi nici asta o problemă, în fond lângă stadion, în partea spre gară locul este ocupat de linia ferată care deservea Uzina de vagoane și o deservește și astăzi într-o anumită măsură.

    Apropo, când ați întâlnit ultima oară vagoane trecând pe linia aceea, imediat cum scăpați de roșu?

    Având în vedere că un tunel ar fi, nu-i așa, mult prea costisitor – deși, din punctul de vedere al „comisioanelor” ar putea fi interesant – linia aceea se poate muta mai sus, mai spre fosta CPL, având în vedere că de ani de zile acolo nu se întâmplă nimic. Este adevărat, acolo, după câte știm și câte nu știm, mai nou acționează interesele unui sau mai multor investitori imobiliari, ceea ce pune noi probleme. De bani, desigur.

    Vedem, așadar, că în timp ce noi vorbim de oraș și de UTA, ei vorbesc de bani. Exclusiv și fără rest, mai precis restul este ceea ce ne rămâne. Adică vorbe, mai exact.

    Având toate astea în vedere, nu ne mai rămâne decât să ne imaginăm ce ar fi dacă. Dacă am avea administratori adevărați și onești, edili pricepuți care realizau de la început, de exemplu, că a păstra o clădire-grădiniță chiar lângă stadion este o aberație și veneau cu soluții adevărate, nu lăsau să se vândă clădirea unei firme din Timișoara care a amenajat în loc o policlinică cu parcare cu tot. Și asta în timp ce construcția stadionului era în toi. Nu ajungeau în situația penibilă de a cumpăra, la spartul târgului, de voie de nevoie, la un preț cel puțin dubios, fosta creșă a UTA-ei din partea cealaltă a stadionului. Dacă ar fi preocupați nu doar de buzunarele lor, nu doar să-și confecționeze imagini de mucava, să umple FB-ul și posturile și redacțiile aservite locale cu publicitate logoreică de ți se strepezesc dinții.

    Până atunci ne rămâne Arpi Nistor și alții mai puțini dotați care folosesc ironia și umorul, în fond ce să faci dacă toți sunt nemulțumiți, dar nimeni nu își asumă riscurile.

    În această idee vă prezint soluția arhitectului arădean locuitor în USA, Michael Iovin, la problema stadionului care va purta odată în mod absolut nedemn numele celui care a creat UTA.

    Întrebat fiind ce ar face el – pe FB, unde altundeva – Domnul Iovin a cerut timp de gândire și a venit cu soluția. Una absolut genială având în vedere cele prezentate și cele care vor urma.

    Rugat de un fost coleg de liceu, fotojurnalist foarte cunoscut și apropiat de UTA, cum ar face el ca stadionul să arate ca lumea, că de criticat toți știu, dar cu soluții nu vine nimeni – textul cam semănând cu cele care vin dinspre administrație spre presa critică –, arhitectul pensionar a cerut doar atâta răbdare cât să-și bea cafeaua, după care a venit prompt cu soluția. O puteți admira în prima fotografie.

    Dacă nu realizați din prima care este ideea, vă spunem noi: e vorba de plasturi, leucoplaste, cum se spune mai pe la noi, adică niște pansamente care se pun peste răni locale și nu neapărat mortale.

    Mai ciudat este că în montajul realizat de Domnul Iovin, stadionul chiar arată interesant, oricum mult mai interesant decât scheletul aproximativ de acum.

    Continuând ideea, poate n-ar fi rău ca întregul oraș să primească un pansament salvator…

     

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Am citit cu mult interes articolul dumneavoastra si am constatat cu regret ca situatia stadionului este un sablon pentru multe locuri memorabile ale aradului si aradenilor. Voi trimite redactiei un material cu situatii similare care, in timp, au dus orasul inspre banalitate.

      0 voturi
      +1
      -1

    Scrie un comentariu

    1 + 6 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.