Multe dintre blocurile din municipiul Arad sunt înconjurate de spații verzi sau subzone plantate îngrădite cu un gard viu. Asta bineînțeles în locurile unde nu mașina este cel mai important actor urban. De asemenea, avem și exemple de bună practică, spații verzi din jurul blocurilor întreținute, curățate, cu gazon și plantate cu flori sau arbuști. Un bun exemplu este colțul străzilor Ioan Alexandru și Splaiul General Praporgescu (dar mai sunt și altele, multe, pe care nu le mai amintim acum), unde pensionarii au grijă de spațiul din jurul blocului, ca hobby.

Cu toate acestea propun o întrebare: Cine le administrează și cine ar trebui să le întrețină?

Analizând și adunând resursele de teren reziduale și interstițiale din jurul blocurilor constatăm că la nivelul orașului sunt câteva hectare de teren neamenajat, iar întrebarea este în continuare validă: „Cine ar trebui să le întrețină? Ar trebui să facă administrația publică ceva?”. În mod cert, parcelele de teren aparțin domeniului public în marea majoritate. Politica publică urbană arată foarte bine în scris, în desen, dar realitatea diferă. În municipiul Arad există HCLM nr. 162 din 29 iunie 2006 privind gospodărirea municipiului Arad, CAP III Obligațiile cetățenilor, art. 7, alin. 3 care spune următoarele:

„3. Să mențină curățenia pe trotuare (sau pe drum, acolo unde nu există trotuare), pe porțiunea din dreptul imobilului și a locurilor de parcare folosite, prin:

1. a) măturat periodic (săptămânal);
2. b) îndepărtarea buruienilor, a florei spontane care crește pe lângă borduri, garduri, stâlpi, împrejmuiri, ș.a.m.d.;
3. c) îndepărtarea zăpezii și a gheții ori de câte ori este necesar. Strângerea zăpezii se face în locuri în care nu stânjenește circulația pietonală, auto sau parcarea;
4. d) în cazul pericolului iminent de cădere a zăpezii sau gheții (țurțurilor), de pe clădirile înalte, deținătorii au obligația să ia măsuri de marcare a perimetrului expus, de avertizare si de îndepărtare a acestora cu mijloace proprii sau prin sesizarea autorităților competente .
5. e) (1) întreținerea spațiilor verzi adiacente imobilelor și condominiilor prin măturare, greblare și chiar plantare cu material dendrofloricol, toaletarea arborilor de talie mică și a arbuștilor ornamentali și văruitul acestora;

   (2) în situațiile în care se sesizează iminenta prăbușire a unui arbore, proprietarii, asociațiile de proprietari au obligația de a sesiza de îndată autoritatea publică locală.”

Din această hotărâre reiese faptul că implicarea cetățeanului în viața urbană ar trebui să fie cât mai mare. Oricine poate aprecia un spațiu urban de calitate amenajat cu mobilier urban public, locuri de joacă pentru copii, în care ar fi ideal să primeze curățenia, dar și asta revine în subordinea sau devine responsabilitatea cetățeanului? Răspunsul scurt și obiectiv este, evident, „NU”. Cetățeanului îi revine obligația de a întreține spațiul public adiacent condominiilor prin a-l îngrijii, a-l mătura, astfel păstrând un aspect plăcut și unitar. Tot ce înseamnă regenerarea urbană ține de administrația publică.

Concluzia subiectivă este de a găsi un mod de conlucrare, o punte de legătură între actorii urbani implicați, cetățenii și administrația publică. Propun să ne ocupăm de ce ține de noi și să îi determinăm și pe ceilalți vecini să îți asume responsabilitatea sau să ofere ajutor celor care se ocupă deja.

Răzvan Săvan