„Pasiunea lui pentru ciuperci, aplicată în orice alt domeniu poate să creeze excelență. Indiferent despre ce domeniu vorbim, dacă avem câte unul din ăsta, ca el, pe fiecare ramură am fi foarte departe!”, au fost cuvintele pe care Chef Florin Dumitrescu de la emisiunea culinară Chefi la Cuțite, le-a ales să-l caracterizeze pe arădeanul Dan „Ursu”Olar.

Însă povestea lui Ursu, deoarece așa mai  e cunoscut, este mult, mult mai frumoasă. Este, poate, una dintre cle mai frumoase povești pe care un arădean a reușit să o croiască, prin cuvintele lui, prin atitudinea lui, prin ocupația lui, și nu în cele din urmă prin calitatea umană de care dă dovadă.

De la muzică la ciuperci

Trebuie să vă mărturisim că am început să pregătim povestea lui Ursu cu ceva vreme în urmă, înainte de a afla că acesta va participa la emisiunea de pe Antena 1 (Da! A mers mai departe pentru cei care nu au reușit să vadă emisiunea).

Astfel, cel care se autointitulează „Ursu Dinpăduremâncătorul, Îndelungvorbitorul și Îndubălocuitorul – ciupercuționist, grasfluensăr și trubadurs celebru” a ajuns să stea de vorbă  cu noi lăsându-ne, poate, cele mai frumoase și sănătoase lecții de viață, motto-ul lui fiind „Mai bine murdar de viață decât curat degeaba!”.

Ursu a făcut parte dintr-o trupa punk acustic folcloric medieval Ad Hoc, iar muzica l-a dus pe mai multe scene, chiar și în afara granițelor țării, în timp ce scena de la Sighișoara era casă pentru ei. Viața însă l-a dus în alte locuri, și până la urmă a ajuns… în pădure, să vâneze ciuperci. Iar ceea ce a început ca o mică aventură, a devenit un stil de viață pentru el:

„Am început să admir ciupercile de mic, împreună cu restul naturii. Bunicul meu era tehnician veterinar și ținea animale, așa că am crescut cu respectul și dragul de animale. Părinții ne purtau pe mine și fratele meu cât de frecvent puteau prin natură.

Când am ieșit din industria muzicală românească și m-am mutat într-o rulotă cu care stăteam des pe lângă păduri mi-am amintit că de mic copil culegeam cu tata ciuperci. Inițial totul a pornit din voința de eficiență și independență față de societatea de consum.

În timp am înțeles că pădurea, de fapt, are o importanță mult mai mare în viața mea și m-a cucerit, dar în același timp am înțeles și că, la fel ca în ecosistemele de care începusem să mă înconjor, totul e conectat pe lume, inclusiv societatea de consum. Îmbinând cele două realizări am hotărât că îmi voi folosi profesia și realizările pentru a promova natura, dar ca parte din societate, nu ca un bun de pus în muzeu.

Ciupercile sunt doar organismele care m-au cucerit deocamdată cel mai mult, dar pasiunea e în majoritate, de fapt, pentru natură, simbioză, integrare, eficiență, respect – pentru PACE într-un cuvânt”.

Ursu organizează ateliere interactive, unul chiar în acest weekend

Dan Olar studiază de peste șase ani tot ceea ce ține de ciuperci și, după cum a spus chiar el, nu își asumă nici un fel de risc. Apropierea lui față de natură încearcă să o insufle și altora prin organizarea de ateliere interactive, unul având loc chiar în acest weekend. Toate detaliile evenimentului le puteți accesa AICI

„În intenția de a evidenția importanța directă a mediilor naturale, chiar și sau mai ales pentru locuitorii marilor aglomerații urbane, evenimentele Ursit sunt menite să accesibilizeze tehnici care multora le par fanteziste, îndepărtate, imposibile, periculoase.

Scopul e să dărâme mituri fără efect real și să re-aducă în tolba de săgeți a omului modern ocupat și deconectat de la spațiul în care-și duce traiul o ancoră complexă care doarme latent chiar în genetica speciei noastre dar pe care am uitat să o mai folosim pentru a contracara deriva vitezei, a supraturării psihologice și a practicilor repetitiv-abuzive pe care omitem atât de des să le echilibrăm tocmai datorită lipsei acestor ancore”.

„Vreau să fac conținut online de promovare a județului Arad”

La întrebarea „Ce planuri de viitor ai”, Ursu nu a dezamăgit defel. De o energie debordantă până și în scris, acesta ne-a mărturisit că:

„Am o grămadă de idei și majoritatea încep cu nevoia de monetizare, din păcate. Deși creez conținut online de multă vreme, o majoritate covârșitoare a publicului din România nu e obișnuită să susțină financiar astfel de conținut, chiar și cu mici donații.

De multe ori nici măcar acțiunile de social media nu le întreprind (like, share, distribuie, comentează) deși urmăresc în continuare și consumă acest conținut. Toate ideile viitoare sunt legate de această potențială monetizare.

Pe măsură ce reușesc să finanțez ce o să fac, primul proiect e un curs despre Metoda URS – Cum să Ciuperci: de fapt, în mintea mea e o trilogie care conține metodă, specii și rețete.

Mai vreau și o carte/serie de cărți pentru copii, poate chiar și o animație. Vreau să pun la cale și ateliere tip Retreat, de câte 3 zile. Vreau să pun pe drum și un atelier-spectacol, care conține mai mult performance și muzică pe lângă educația despre ciuperci. Indiferent care-or fi, sper să țină aproape cât mai mulți dintre cititorii voștri.

Să nu mai zic că unul dintre planuri e să fac conținut online de promovare a județului Arad și imensului potențial pe care autoritățile habar n-au să-l pună-n valoare”.

Trebuie să mai facem o mărturisire. Nu reușim să înțelegem, cel puțin autorul acestui articol, cum de până acum nu am auzit de Ursu. Cum de o asemenea energie de om, ca să nu spunem munte de om, a trecut pe lângă noi atâta vreme. Ursu are o calitate a umanității pe care o observăm tot mai rar în jurul nostru.

Ursu are o viziune asupra vieții și a naturii care, pe alocuri, nu rare, atinge limita echilibrului perfect. Și mai mult decât atât, nu o ține pentru el. Încearcă pe toate căile să o facă cât mai cunoscută tuturor care îi acordă un dram din timpul lor.

Ursu a fost amendat de Poliția Locală pentru că a cântat pe stradă

Cu toate acestea, nu toți sunt în stare să înțeleagă întregul fenomen Ursu și, bineînțeles, natura umană modernă este astfel construită încât să se teamă de ceea ce nu înțelege, deși tocmai evoluția rațiunii ar trebui să ne facă mai deschiși. Motiv pentru care, în urmă cu ceva timp (mai exact în 2017), când cânta pe stradă în Arad, Poliția Locală a căzut de cuviință că ar merita o amendă pentru „impertinența” lui.

„După ce am cântat într-o trupă, am experiență muzicală la mai multe festivaluri medievale, mi se părea absurd să nu pot cânta și la Arad pe stradă, însă nu a fost așa și am primit o amendă pentru că nu aveam o autorizație. Administrația locală privește arta stradală ca fiind cerșetorie”. Întreaga poveste o spune chiar el AICI.

Mulți dintre noi aspirăm la ceva. Mulți dintre noi am ajuns să uităm că în lumea asta mare, indiferent de funcție, status, potență financiară, influență, nu suntem mai mult decât un fir de praf. Un fir de praf care ajunge să fie luat de vânt și, într-un final, uitat de toți și toate. Ceea ce contează cu adevărat este relevanța acelui fir de praf în scurta durată de viață pe care o are. Va ajunge acel fir de praf să devină un filon de aur, sau un râu de mocirlă. Ursu pare să se îndrepte către filon.

„Nu vreau să las nimic în urma mea,  îmi doresc un Arad mai conștient, mai vizibil și mai verde”

Ne-a răspuns Ursu la întrebarea „Ce vrei să lași în urma ta”. Un răspuns pe care nu eram pregătiți să-l auzim/citim. Asta mai ales de la o persoană atât de activă și de implicată pe rețelele sociale

„Unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-am realizat despre lume, mai ales trăind minimalist este că ideal ar fi să nu lași urme după tine. Suntem doar un pumn de țărână, în esență și doar atât rămâne din noi. E și motivul pentru care nu vreau casă, construcții de betoane, lucruri care nu sunt vii.

Străduința mea e ca timpul pe care-l am aici să fie relevant și dedicat păcii, liniștii, eleganței, naturii. Ce rămâne-n urmă e pentru alții să aprecieze de-o fi valoros sau nu. Eu vreau doar să văd o lume mai aproape de bine pentru nepoții mei, poate pentru o familie de-a mea dac-o să fiu și eu demn cândva de-a reuși așa ispravă.

Cred cu adevărat că suntem într-un punct în istorie în care am reușit să fim aproape zei, dar din năzuințe absolut meschine ne batem joc unii de alții în continuare. M-aș bucura să inspir mai mult control, echilibru, veselie, entuziasm, respect pentru viață, pentru oameni. Mi-aș dori mai multă eleganță dar și giumbușlucărie pe lume. Dar la toate astea vreau să contribui până mai sunt și eu prin preajmă ca să observ.

Dar acestea fiind zise, îmi doresc și eu un Arad mai conștient, mai vizibil și mai verde. Îmi doresc să văd că natura nu mai e tratată ca un muzeu de citit prin cărți ci ca incredibila minune ce este. Îmi doresc să contribui la o societate mai puțin superficială, mai implicată, mai blândă”, ne-a spus Ursu.

„Viața noastră chiar e o poveste de vis, iar dac-am uitat cum să vedem asta, Ursu ne amintește în considerabil detaliu. Iar până-l întâlniți, vă-ndeamnă vesel și șugubăț, chiar din improvizata lui casă pe roți, să nu uitați că: Mai bine murdar de viață decât curat degeaba!” a încheiat Dan Olar, omul din spatele Ursului.