Problemele dintr-un oraș ies la „suprafață” mult mai repede decât cele din mediul rural. Și aici ne referim că acestea „ies” în mediul virtual, preluate apoi de diferite instituții, presă și apoi se încearcă rezolvarea lor. Unele au „soluție”, altele cad în negura uitării. Deși tehnologia ne înlesnește azi comunicarea în spațiul virtual, aproape în orice colț al țării, acest lucru nu se întâmplă chiar peste tot. Așa cum este la Cuveșdia, unde o problemă semnalată de unul din localnici nu și-a găsit o rezolvare încă din anul 2016. Și aici nu vorbim despre câteva poze puse pe facebook, aici vorbim de sesizări trimise Primăriei Șiștarovăț, Prefecturii Arad, până și Inspectoratului de Stat în Construcții.

Sesizările și răspunsurile Primăriei

Astfel, Daniel Scorobete, un localnic din Cuveșdia, acuză faptul că mai mulți localnici din aceeași comună au început să-și ridice garduri tocmai pe domeniul public. Lucru, evident, ilegal, dar acesta vine și cu o soluție: bugetul Primăriei Șiștarovăț nu este unul extraordinar, iar acesta propune ca domeniul public să fie închiriat de către localnicii care deja și-au îngrădit pentru animale o mare parte din domeniul public.

Acesta  a făcut sesizări la Primăria Șiștarovăț, cât și Consiliului Local, în care menționează aceste lucruri, răspunsul primit de la Primărie nemulțumindu-l, având în vedere că aceste garduri sunt încă acolo. Din ceea ce ne spune Daniel Scorobete, în urmă cu un an, în urma unei sesizări către ISC, gardurile au fost demontate, ascunse în vegetația înconjurătoare, doar pentru o singură zi. Aceeași zi în care reprezentanții Inspectoratului de Stat în Construcții au venit în Cuveșdia ca răspuns la sesizările primite.

Au venit, au constatat că obiectul sesizării nu există și au plecat, iar a doua zi gardurile erau puse la loc. Ce este cel puțin amuzant, este unul din răspunsurile Primăriei către reclamant: „Având în vedere adresa d-voastră înregistrată cu nr.281/14.03.2019, vă aducem la cunoștință că au fost înștiințate persoanele care au amplasate garduri pe domeniul public nefiind dat un termen limită până la care să le poată desființa. În cazul în care se va constata că aceste improviții sunt pe domeniul public sau împiedică accesul către alte proprietăți, se vor lua măsuri prin aplicarea de amenzi”.

V-a scăpat, nu-i așa? Și nouă la prima vedere. Deci în primul paragraf, Primăria spune că a înștiințat persoanele care au amplasate garduri pe domeniul public, iar în al doilea paragraf revine și spune că: „În cazul în care se va constata că aceste improviții sunt pe domeniul public… ” . Păi nu ai spus deja că sunt pe domeniul public?! Al doilea lucru este neacordarea unui termen limită. Neacordarea unui termen limită, ne face să înțelegem că Primăria nu este interesată de rezolvarea problemei semnalate de Daniel Scorobete. Dacă nu se dă un termen  limită, înțelegem că rămâne la latitudinea fiecăruia dintre cei înștiințați să facă după cum îl taie capul…

Dar să mai luăm un alt răspuns venit din partea Primăriei, pe aceeași sesizare, de data aceasta mergem în trecut cu doi ani, deci din 2018: „Având în vedere  sesizarea d-voastră înregistrată cu nr. 28/06.2018, vă aducem la cunoștință ca li s-a pus în vedere celor care au împrejmuit teren pe domeniul public să demonteze acele garduri, saivane etc. construite abuziv. În caz contrar se vor aplica sancțiunile prevăzute de Legea 50/1991”.

Deci, în 2018, Primăria știa de acele împrejmuiri efectuate pe domeniul public, a înștiințat oamenii să le dea jos, în caz contrar urmând a-i amenda. În 2019 însă Primăria nu mai era așa sigură că terenurile împrejmuite aparțin domeniului public (așa cum am arătat mai sus), dar că a înștiințat oamenii să le dea jos, neacordându-le un termen limită.

Hai la Cuveșdia… dar cu 4X4

Sătul de tergiversarea, parcă intenționată, a autorităților, Daniel Scorobete a apelat la presă. Ne-am îndreptat către localitatea arădeană aflată în apropierea limitei de județ între Arad și Timișoara, să ne lămurim și noi cum stă treaba cu gardurile ridicate. O decizie care, printre altele, ne aduce tot mai aproape de gândul că problema drumurilor județene arădene nu va fi rezolvată niciodată. Ca să ajungem acolo am trecut prin Șiștarovăț, pe un drum dezastruos. Nu am terminat bine de „admirat” drumul că s-a și terminat, iar de la Șiștarovăț am luat-o pe un drum de pământ pe care, pe alocuri se poate observa că „a văzut” ceva piatră la timpul lui.

Am ajuns la casa lui Daniel Scorobete, am stat de vorbă cu el, după care am pornit să vedem și noi gardurile care sunt ridicate pe domeniul public, deși unul din ele ne-a sărit în ochi încă de cum am intrat în localitate. Nu suntem noi nici topografi, nici experți în peisagistică, dar am putut observa cu ochiul liber cum s-au îngrădit domeniile publice… se potriveau gardurile celea acolo ca o căpșună servită la o friptură de porc.

Daniel Scorobete ne-a mai spus, după care am observat și noi, că un drum public și un pod erau blocate de aceste garduri,  dar viceprimarul din Șiștarovăț ne-a precizat că acel drum nu este în fapt introdus în PUG (dar nici gardurile! nota noastră). Așa o fi, iar așa vom ajunge la declarația primarului pe care l-am găsit la muncă. Am scăpat de drumurile de pământ care „văd” piatră din loc în loc, asemeni coșurilor unui adolescent aflat la pubertate și am ajuns în Șiștarovăț, pe mult slăvitul asfalt. Crăpat, plin de găuri și vai și amar de el.

Primarul omenos și vicele cu vorbele la el

Am intrat în primărie, am fost poftiți în biroul primarului și ne-am spus păsul. Cum era de așteptat, acesta era pregătit:

„Da, sunt asemenea probleme la noi, ați văzut… Omul are o proprietate și decât să crească mărăcini acolo, își scoate două, trei animale cât are, și-a îngrădit și și-a pus și gard electric ca să nu mai plătească om acolo să le supraveghere”.

„Dar este legal ceea ce au făcut acolo oamenii?”, am întrebat noi.

„Nu, nu este, am luat în discuție problema… și cererea care a fost în Consiliul local. Noi nu putem, deocamdată să dăm în chirie domeniul public pentru animale, pentru pășune… că ei îl mai utilizează… asta e altceva”.

„Ce urmează acum? Din punct de vedere legal, deoarece problema semnalată nu este una recentă”, am continuat.

„Urmează acum să stăm de vorbă cu ei pentru că acolo la Cuveșdia nu sunt nici 100 de locuitori, și nu au multe animale. Ca și soluție am dat o hotărâre de Consiliu Local că nu se poate închiria domeniul public și nici utiliza ca și … cu gard de protecție, cu gard electric  sau altceva ”.

„Și asta ce înseamnă?”

„Asta înseamnă că mergem și îi înștiințăm (oare a câta oară n. red.)  ca să dea jos gardul electric și să-și utilizeze terenul pe care îl au închiriat și pășunea”.

„Deci oamenii dispun de teren pentru animale, nu e problemă.”

„Da au, sigur că da… Știm de la cine vine sesizarea… e nemulțumit tot timpul domnul, poate dacă ar fi el puțin mai altfel…”.

Discuția divaghează puțin, iar primarul ne prezintă în linii mari, mai multe proiecte pe PNDL pentru șase kilometri de străzi, alte drumuri comunale pentru care au primit finanțare și se așteaptă demararea lucrărilor, și un contract semnat pentru achiziționarea unui utilaj. Pentru toate acestea îi urăm succes în toate, doar să nu se tergiverseze așa cum s-a tot tergiversat cazul pentru care am făcut deplasarea până în Cuveșdia.

Mai departe, primarul Dorel Jurjescu ne-a citit din hotărârea de Consiliu Local în care nu erau de acord cu cererea depusă de unul dinte localnicii care a făcut o cerere de închiriere a domeniului public: „Având în vedere adresa dumneavoastră  prin care s-a solicitat închirierea suprafeței din fața casei  și a saivanului (…) pentru a putea împrejmui provizoriu, vă adceum la cunotință că a fost discutată în ședința de Consiliu Local în 20.02.2020, Consiliul local nefiind de acord întrucât acesta este  domeniu public”.

Legea permite, ce-i drept închirierea domeniului public de către primărie. dar așa cum ne-a spus și viceprimarul, Andrei Nedea : „Doar pentru desfășurarea unor activități comerciale de scurtă durată. Acolo… mă rog… nu e unul singurul, toți doresc să împrejmuiască.”

„Acolo e și un drum blocat de garduri” am insistat noi, iar aici a intervenit, din nou tânărul viceprimar:

„Avem două tipuri de drumuri. unele care există și unele care nu există. Drumurile sunt conform PUG. Nu putem avea un drum că așa ni se pare nouă interesant. Drumul respectiv nu figurează în PUG. Să nu credeți că problema este una nouă.”

***

Luăm o gură de cafea și încercăm să compactăm puțin romanul acesta: Primarul și viceprimarul cunosc problema, chiar spun că o cunosc de multă vreme. Cu toate acestea nu au găsit o soluție și nu că ar fi foarte greu de găsit. Fiindcă doar trebuie să aplice legea. Viceprimarul este foarte hotărât când spune că „nu putem avea un drum inexistent”, în schimb împrejmuirea domeniului public nu îi provoacă nici un fel de revoltă pasiv-agresivă așa cum a făcut-o menționarea drumului. Iar ca și concluzie în toată tevatura asta, demnă de o emisiune la TVR 1 cu „D’ale lu’ Mitică”, primarul ne-a spus că îi vor înștiința pe oamenii care și-au ridicat gardurile ilegal și abuziv să le dea jos, la următoarea ședință pe care o vor avea în luna martie, unde se vor parafa și închirierile de pășuni. Termen?  Treizeci de zile, pentru că, și-l cităm pe viceprimar:

„Așa e omenește…nu îi poți spune omului de pe o zi pe alta să le dea jos pentru că poate omul și-a făcut niște planuri CU gard și fără gard. Sunt cetățenii noștri, aduc plus valoare bugetului, trebuie să avem grijă de ei”.

„Plus valoare bugetului și bănuiesc și voturi…” completăm noi.

„Acuma, sunt atât de puțini încât… nu putem calcula așa. Niciodată administrația nu se face cu voturi ”.