O sută de ani… Atât a trecut de când a văzut lumina zilei Iosif Petschovski, cel care avea să devină nu doar un fotbalist, un imens fotbalist în ciuda staturii sale de doar 1,68 m, ci chiar un ideal. Născut la Timișoara, Iosif Petschovski a ajuns un simbol al Aradului.

Cei mai mulți dintre noi nu l-am văzut jucând, dar ceea ce am auzit despre el ne-a format imaginea unui ideal, ne-a format imaginea sportivului și a omului perfect, imaginea unui supererou.

Anul 1994 constituie una dintre cele mai importante borne ale fotbalului românesc. România elimina vicecampioana mondială Argentina și generația în care a strălucit Hagi avea să piardă sferturile de finală de la World Cup, fiind la doar cinci minute de semifinale. În tribunele arenei Rose Bowl din Pasadena se afla un alt fotbalist legendar al Aradului, Flavius Domide. Întors din America, acolo unde Hagi a fost poate mai bun decât marile staruri Robi Baggio, Romario sau Stoichkov, Domide avea să-mi zică: „Hagi e mare, dar am văzut un fotbalist mai mare decât el, un fotbalist imens: Iosif Petschovski…”

Născut la 2 iulie 2021, fiu al unui slovac originar din Boemia și o mamă bănăţeancă, cel poreclit „Csala”, adică fentosul, este pentru fanii clubului UTA ceea ce este Mona Lisa pentru Muzeul Louvre, Tour Eiffel pentru Paris, Colosseum pentru Roma sau Poarta Brandenburg pentru Berlin. Este un simbol, unul a cărui statuie stă de mulți ani pe un piedestal în vecinătatea arenei „Francisc Neuman”.

Petschovski nu a fost doar un fotbalist imens, unul care a câștigat trei titluri de campion în tricoul „Bătrânei Doamne”, unul care a cucerit titlul în Ungaria în anii războiului alături de CAO (Oradea), unul care a purtat banderola de căpitan al României, dar care a evoluat și pentru marea națională a Ungariei în vremurile de război, Petschovski a fost cel care-și inspira colegii de serviciu de la fosta fabrică ITA, patronată de baronul Neuman, a fost cel care i-a făcut pe mulți copii să aleagă fotbalul în viață și a fost cel care a dat numele trofeului fair-play din fotbalul românesc.

S-a stins din viață la data de 6 octombrie 1968, chiar în timp ce UTA juca pe teren propriu un meci cu Poli Iași. A fost… ziua cea mai tristă, dar totodată a fost ziua în care „Csala” a intrat în legendă, în folclorul urban al Aradului, ziua în care Petschovski a devenit pentru fiecare iubitor de UTA un personaj de basm comparabil cu Făt Frumos.

O sută de ani de Petschovski. Ce bine că a fost, ce mirare că a existat…

PS: Peluza în care cântă meci de meci galeria echipei UTA va purta numele marelui Iosif Petschovski, așa cum sugeram și noi într-un articol, scris în urmă cu aproximativ un an (click aici).

Citește cu click pe titlul de mai jos: 

Ziua cea mai tristă: Arad – 6 octombrie. Mii de oameni nu s-au putut opri din plâns