Dacă cineva ne-ar fi spus că munca de jurnalist, la un moment dat, te va face să numeri niște șuruburi, vă spunem sinceri că nu ne-ar fi mirat foarte tare. Am fi stat puțin pe gânduri, dar am fi conchis că da, orice este posibil. Și este orice posibil într-un oraș în care, vorba aia, viața bate filmul! Întotdeauna. O postare pe facebook ne-a atras atenția și ne-a aprins beculețele deoarece făcea referire la lipsa șuruburilor care ar trebui să țină în loc balustradele de protecție de pe poduri. Cele care delimitează partea carosabilă de partea pietonală, iar afirmația din postarea respectivă era cât se poate de corectă: „Nu cred că un șurub prins la parapeții de pe podul de la Micălaca poate să oprească o mașină în viteză”.

Foarte bună observație! Recunoaștem că ne-a fost un pic ciudă că nu am observat noi chestia asta, dar am spus că trebuie mers mai departe. Și chiar asta am făcut, la ideea colegului meu Andrei.

Ne-am întâlnit la birou la ora 8 și ceva mărunțis, ne-am băut cafeaua, redactorul-șef a zâmbit pe sub mustăți că mergem să numărăm șuruburi și plecați am fost.

Primul pod pe care l-am luat la țintă a fost cel care face legătura cu cartierul Grădiște. Am parcat și ne-am pus pe numărat. Nu credeam că vom găsi atât de multe șuruburi lipsă, așa că, după ce a depășit suta, apoi a doua sută… am început să ne luăm pietre în palme ca să contorizăm sutele mult mai ușor. Așa că, iacătă-ne, doi nebuni, unul număra șuruburile lipsă, iar celălalt număra parapeții. Trecea lumea și se uita puțin ciudat la noi. Cine nu s-ar fi uitat? Cât de plictisit să fii, să te plimbi pe pod și să numeri…?

Am terminat o parte, am notat cifrele și am trecut pe partea cealaltă. Am început să numărăm, iar o doamnă ne-a atras atenția. Nu, nu ne-a spus nimic, doar că mergea pe contrasens. Pe bicicletă. Pe pod. Ne-am dat seama că nu avea rost să o atenționăm, părea foarte determinată să ajungă pe partea cealaltă.

Am terminat și partea cealaltă a podului din Grădiște, ne-am notat cifrele și ne-am îndreptat către podul din Micălaca. Recensământul șuruburilor de podul din Grădiște nu arăta bine. Nu arăta bine deloc. Am numărat 1187 de parapeți. Fiecare trebuia fixat cu câte opt șuruburi. Adică un total de 9496. Numărul de șuruburi lipsă era de 2739. Adică undeva la 30 la sută dintre șuruburi lipseau. Poate că nu este un procent atât de periculos, dar luați în vedere că marea majoritate a șuruburilor lipsă erau cu precădere pe la mijlocul podului, parapeții de la începutul și de la finalul podului mai toți aveau câte opt șuruburi, acest fapt ajutând la procentaj.

Am urcat în mașină și ne-am îndreptat către podul din Micălaca. Podul unde, în urmă cu aproape un an, Bogdan Mihoc și Bogdan Moisi au murit după ce au zburat cu mașina peste pod, iar alți doi au fost grav răniți.

Citește și: Legământ cu îngerii! UTA are de acum fani în cer: „Până la moarte și dincolo de ea…” (Foto)

Am dat o simpă căutare, doar la noi pe site, cu „accident pod Micălaca”. Rezultatele nu au întârziat să apară, și sunt destul de multe. Titlurile și numărul lor a cam început să ne pună pe gânduri: „Accident pe podul de la Micălaca. A «zburat» cu mașina prin gardul protector” , „Încă un accident pe podul din Micălaca! Continuă distrugerea parapeților de siguranță!”, „A zburat cu BMW-ul de pe Pasajul Micălaca! Poliția și pompierii, în alertă încă de dimineață (Foto)”, „Doi tineri morți, după ce au sărit cu BMW-ul de pe pod în Micălaca! Alți doi sunt grav răniți” , „A «zburat» cu mașina de pe Podul de la Micălaca | Foto”.

Și acestea au fost doar așa, găsite pe rapid. În mai toate aceste articole se spune că parapeții de siguranță au cedat. Chiar toți să fie făcuți din paie? Nu sunt construiți și proiectați tocmai pentru a se evita astfel de accidente? Pentru că noi nu înțelegem. Chiar toți șoferii au condus cu viteză atât de mare încât au distrus mai mulți parapeți și au zburat de pe pod?

Am ajuns la Polivalentă, am parcat mașina și ne-am îndreptat către pod. Deja ne luase groaza când ne gândeam la cât aveam de numărat. Podul din Micălaca e mult mai mare… Am zis că nu vom termina „recensământul șuruburilor” până după-masa. Am ajuns la piciorul podului și am fost, la fel ca șoferii care au „zburat” de pe pod, surprinși să vedem că se lucra. Și se lucra EXACT la șuruburile în cauză. Se montau șuruburi noi la fiecare dintre parapeți. Drept e că erau doar doi muncitori, dar… se lucra. Ne-am bucurat. Sincer. O dată pentru că se făcea ceva pentru siguranța șoferilor și nu numai, și a doua oară pentru că nu mai trebuia să ținem kilograme de pietricele în mâini ca să numărăm șuruburile. Am dat „Bună ziua” și am stat puțin de vorbă cu muncitorii care ne-au spus: „Trebuie să lucrăm acuma după alții. Au fost doi băieți care au lucrat la noi, dar acum nu mai lucrează, și care, după cum bine vedeți, și-au bătut joc. Efectiv și-au bătut joc de lucrare. Au pus câte două șuruburi la un parapete. Cum să țină alea?! Acuma… avem de lucru”. Așa este. Cum să reziste parapeții?

Și acum întrebarea noastră, recunoaștem, un pic forțată, este: „Oare ar mai fi murit oameni, indiferent cine era de vină pentru cauzarea accidentului, dacă parapeții ar fi fost fixați așa cum trebuie?”

P.S. Dacă îi vedeți pe acei doi muncitori, să aveți răbdare cu ei. Au mult de lucru și se pare că a căzut toată munca pe ei.

Numărători oficiali de șuruburi: Andrei G. Fuliaș & subsemnatul