InclusivUn pamflet de iatac pune pe jar un mic orășel din județ. Primărelul dă primărica pentru mititica

    de O. Peniță | 19 august 2020, 9:02 AM | Pamflet | Topic special

    3

    Motto: De când amantă mi-am găsit/ Vă spun… şi ştiţi că sunt corect/ Am exersat şi mi-a ieşit/ Şi fuga… de pe internet” (Rodica Nicoleta Ion)

    Se-ntâmplă să nu fii atent când intri în politică și să mai uiți de câte-un schelet prin dulap, numai bun de folosit de adversarii politici sau, mai grav, de DNA, ca probă în dosar. Ghinion. Dar să-ți pui singur un schelet în șifonierul din dormitorul conjugal, după ani grei de luptă politică, mai rar. Se mai numește prostie pură și își face prezența în viața unor politicieni, dovadă clară că ar fi nevoie și de un test psiho la intrarea în bordelul politic (măcar atât, dacă școală oricum nu se cere).

    Orășelul cu pricina ne amenința iarăși cu o campanie electorală plicticoasă, cu înțelegeri pre și post electorale între baronașii locali îmbrăcați, de ochii lumii, în haine de culori politice diferite, înțelegeri nerecunoscute dar evidente ca afacerile comune ale „adversarilor” politici. Chiar așa, oare de ce se mai țin alegeri în comune și orășele unde nici durere nu e, nici întristare politică, iar despre suspin nu poate fi vorba decât atunci când se interesează DNA-ul de vreun contract? Dar, haideți să fim sinceri și să recunoaștem că nici DNA nu se prea omoară cu firea (scuzați cuvântul!) când vine vorba despre politicienii ăștia mici, uitând că… ăia mici fac gaură mare. Mă rog, altă discuție.

    Deci, orășelul ne amenința cu o plictiseală electorală pe care numai realegerile lui Falcă ni le-a mai provocat, când, din senin a început să scârțâie ușa șifonierului din dormitorul întâiului bărbat al satului cu aere de oraș. Și-a scârțâit nu oricum, ci în versuri, cam șchioape dar cu mesaj puternic și abrupt încă din titlu: „Primărelul îndrăgostit” (și-un emoticon complex, dar decent). Greu am acceptat ideea că „primărelul” vizat este Petru cel Blajin, Petru cel Cinstit, Petru cel Imaculat (bine, bine, despre astea mai vorbim, că n-au intrat articolele-n sac), Petru cel Tată de Fată (cu credit bancar încă de când avea carnet de elevă, luat legal!!), Petru cel Tată de Băiat (care scria pe facebook înainte de-a-nvăța să vorbească), Petru cel Soț (nu comentăm, cine are stomac bun să citească singur pe facebook), Petru cel Veșnic. Cum, despre un om cu asemenea calități (expuse în rezumat) să vorbească așa? Să-i spună „primărelul”? Chiar nu se poate vorbi așa despre un om cu măreția și anvergura lui Petru cel Etc. Putea să-i spună măcar „primăroi”, dar nu „primărel” de parcă ar fi un mărunțel acolo, un firfirel – totuși, bine că nu i-a venit autorului ideea asta, că în loc de „primărel și secretara lui iubită” ieșea „Firfirel și Firfirica” de râdeau „orășenii” până la Crăciun.

    Pentru cei care ați deschis televizoarele mai târziu și nu ați apucat să ascultați cum scârțâie în versuri șifonierul din dormitorul regal (înainte ca slugoii lui Firfirel să-i blocheze contul autorului – ce mârlani!), luați de-aici:

    Primărelul îndrăgostit

    Da, chiar ieri am auzit

    Primărelul e-ndrăgostit.

    Nu că ar fi o mirare

    Nu-i la prima întâmplare.

    Poate de la pandemie

    Vrea acum altă soție.

    Secretara lui Iubită

    L-a dus acum în ispită.

    Și anunță el, timid

    Tot ședințe de partid,

    De care nimeni nu știe

    Doar, angajații din primărie.

    Secretara o învoiește Î

    n aceeași zi, firește.

    Astfel ei vor putea lipsi

    Nimeni nu-i va bănui.

    Și așa pleacă amândoi

    Pentru a vedea locuri noi,

    Ea soția devotată

    Și el, minunatul tată.

    Dragostea lor e profundă,

    Situația se-afundă,

    Lumea toată șușotește

    Primărelul iar iubește.

    Parcă nu ne vine, totuși să credem… Omul ăsta pare atât de serios că și pixelii din poze se-ncrețesc când zâmbește, cum ar putea să…, cu secretara…, firfirică, tinerică, mititică (nu ne-o putem imagina grasă ca o morsă, căruntă și cu mustăți)…

    „E o floare mult dorită

    Din grădina cea străină,

    Ce te duce în ispită…”

    (Nistor I. Bud)

    Cum să credem că ar putea să…, cu mititica (nu-i o aluzie la… Doamne ferește!), tocmai acum când omul se pozează din greu cu tigăi și oale-n mână ca un bucătar pe pagina lui de facebook – deși, dacă-i adevărată poezia și se supără prima soție, e bine să știi să gătești măcar pâine cu unt.

    Adevărată sau nu, poezia asta a pus pe jar orășelul și pita stă să explodeze în iatac. Mai ales după ce-a fost blocat contul eminescului pamfletar, gest mârlănesc care i-a iritat pe mulți și a declanșat operațiunea de răspândire clandestină a pamfletului, ca manifestele comuniste. Și tot de atunci s-a ivit o problemă în bucătăria politică locală: dacă e imoral în căsnicie, nu poate fi moral în primărie. Problemă mai gravă decât un sos tăiat. Poate totuși merită să dai primăria pe-o firfirică mititică.

     

     

    Distribuie articolul

    Comentarii

    Scrie un comentariu

    4 + 5 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.