Că au gândit-o, că nu au gândit-o, nu știm, dar știm că arhitectul Miloș Cristea nu s-a gândit niciodată că marmura din fața Palatului Administrativ a cărui proiect îi aparține va fi călcată de TAB-uri de 10 tone, la Revoluție, sau de macarale de 25 tone, acum! Un adevărat simbol al Aradului, platoul din fața Primăriei a văzut și auzit de toate: de la colinde de Crăciun, la proteste, de la târguri la concerte.

Trebuie menționat că, în urmă cu doi ani, Special Arad a mai publicat un articol pentru a atrage atenția asupra stării de degradare a marmurei care înfățișează o cetate cu trei turnuri, cursul unui râu – Mureșul, întinse lanuri de grâu, toate imaginate de arhitectul Miloș Cristea, iar în urmă cu trei ani, municipalitatea luase decizia de a nu mai monta platformele târgurilor pe spațiile verzi în încercarea de a salva labirintul de arbuști. Nu au reușit și s-a decis înlocuirea lui. Și au înlocuit și designul care amintea de grădinile Versailles-ului, simplificând motivele create cu atâta migală, tot în desingul arhitectului Miloș. Pe de altă parte, despre salvarea marmurei… nu am văzut nicio acțiune, deși trăsesem semnale de alarmă.

Citește și : Un simbol al Aradului, ros de vreme și neglijență

Cu montarea bradului de Crăciun de anul acesta se pare că degradarea marmurei a mai făcut un pas în față și au apărut crăpături noi, pe lângă cele câteva sute existente și care rod încet, dar sigur rezistența acesteia. În ajutorul ridicării bradului a fost adusă o macara și care a devenit „mărul discordiei” în multe comentarii de pe Facebook. Unele tehnice, altele mai puțin tehnice, dar care reușesc să devieze subiectul discuției, anume că marmura de pe platoul din fața Palatului Administrativ se află în plin proces de degradare, crăpături noi apărând în fiecare an.

Am luat legătura cu purtătorul de cuvânt al Primăriei , Ralu Cotrău, care ne-a spus că: „Se are în vedere refacerea întregii suprafețe a platoului din fata Palatului administrativ”, însă nu mai devreme de anul viitor. Rămâne de văzut când mai exact și mai ales cum. Tragem speranță că nu va avea aceeași soartă ca și labirintul de arbuști.

În încheierea acestui articol reproducem ultimul paragraf din articolul anterior, nu dintr-un aer de  suficiență ci pentru întărirea argumentului că ceasul ticăie în cazul marmurei : „Un lucru e sigur: cândva, va trebui să se ia o decizie, iar noi sperăm să nu se procedeze ca în cazul frumosului labirint de arbuștri de lângă platou care atunci când a devenit prea ofilit, s-a decis schimbarea completă a designului în loc de replantarea aceluiași model. Ar fi păcat ca pe viitor să se constate că mișcarea mai facilă ar fi aplicarea unui beton simplu decât restaurarea mândriei noastre din centrul Aradului, căci a devenit deja parte a orașului, un adevărat simbol”.