„KI/lling time. Shattering IKONs” este titlul ultimului eveniment marca kinema ikon, care a avut loc marți, la Muzeul de Artă, în spațiul obișnuit, în sala Kinema Ikon. Starea de alertă COVID-19 fiind încă în vigoare, în sală s-a putut intra doar cu măști de protecție și în grupuri de câte șase persoane, restul vizitatorilor așteptând la rând în grădina Bibliotecii, proaspăt amenajată cu bănci și locuri noi de relaxare.

Artiștii ale căror filme experimentale au fost proiectate sunt Titus-Alexandru Antonescu, Maria Borțoi, Dan Chiș, Dragoș Dogioiu, Alexandra Drăgulinescu, Marta Mattioli, Ema Motea, Sandra Ungureanu și Selina Yilmaz.

„Demersul curent se înscrie în specia jocului serios (cultural) − scrie curatorul expoziției, Raluca Oancea −, care spre deosebire de simpla joacă, reușește să instituie o spațialitate inedită, un sistem de reguli proprii, un timp intern. Astfel, luând ca reper lumea virtuală, astăzi mai reală ca însuși realul, el propune o spațio-temporalitate eliberată de legile fizicii, de cauzalitate, orientată, în schimb, de afecte, traversată de fluxurile schimbătoare ale fricii, bucuriei, dorinței.

Într-o contemporaneitate pe care Brian Massumi o numea una a afectelor mediatice, a codurilor verzi, roșii și portocalii, cei nouă tineri artiști își propun să elibereze toate aceste culori, să le antreneze într-un joc liber, în sine, pentru sine, dincolo de spectrul stărilor de urgență, al panicii, catastrofelor și al zarvei mediatice.

Eliberarea culorilor antrenează o eliberare a individului, eliberare ce poate lua forma scufundării în apa virtuală a unei holograme (Alexandra Drăgulinescu) sau a hibridizării tehnologice la nivelul circuitelor și al cifrelor binare, acolo unde își pierd sensul orice diferență de gen, orientare, etnie (Ema Motea). Interpretate în cheie post-cinematică, forma și subiectivitatea devin flexibile, versatile, permițând sexualității și erotismului să se desprindă de stigmatul pudibonderiei dar și de zona trivială a tabloidelor (Maria Borțoi, Alexandru Antonescu). Tehnologia însăși devine un spațiu de mediere al relațiilor umane (Marta Mattioli).

În contextul în care printre culorile codului introdus de administrația Bush în 2002 nu se numără măcar una asignată stării de securitate (verdele semnalizând un pericol scăzut), lumea devine un spațiu al insecurității modulate mediatic, iar arta una dintre mașinile de generat afecte, de modelat subiectivități. Conștienți de acest fapt, tinerii deconstruiesc mecanismele consacrate ale romanului existențialist (Dragoș Dogioiu), noului realism cinematografic românesc (Dan Chiș), cochetează cu estetica glitsch și camp.

Spațiul este deconstruit la rândul său, transformat într-un rizom non ierarhic în contextul căruia își pierd sensul tentativele de control panoptic ori supraveghere parentală (vezi ironizarea vigilentului antivirus Kaspersky care a găsit de raportat un copil ce voia să afle cum poți învăța crabii să citească în proiectul realizat de Selina Yilmaz și Sandra Ungureanu). Timpul devine ciclic, extensibil, se dilată ca în orele de izolare tipice pandemiei în care multe dintre lucrări au fost conturate”.

Un nou eveniment kinema ikon urmează în această seară, joi, 27 august, la ora 21, în grădina de vară a cinematografului Arta, cu o selecție de lucrări multimedia (animații bidimensionale sau 3D, video experimental, grafică generativă, rotoscopare, sound design) realizate de tineri artiști din București.

Foto: Iulian Leonard