Pentru a nu fi just another simple interview, pentru a mai ieși puțin din tiparele obișnuite și pentru a evita clișeele, i-am intervievat pe băieții de la The Mono Jacks la o bere în fața clubului rock Flex (pălăria jos pentru Adi că i-a adus).

După ce au cântat, bineînțeles că am ieșit toți afară la țigară și, trăgându-i la o parte, am stat de vorbă cu ei:

Special Arad: Ce v-a plăcut cel mai mult în Flex?

Andrei Zamfir: Sunetul!

Doru Trascău: Din punctul meu de vedere nu a fost ok, a fost foarte, foarte cald și mi-am dat seama pe final de concert că a fost foarte puțin oxigen.

Cristian Chiru: Mie mi-au plăcut oamenii pentru că toată lumea era cu gura până la urechi.

Doru Trascău: Într-adevăr a fost o energie din partea publicului… peste medie, ca să spun așa.

Special Arad: De ce v-ați apucat de rock? De ce nu ceva mainstream, ceva ce vinde foarte mult?

Doru Trascău: Uite, nu mi-am pus niciodată întrebarea asta.

Cristian Chiru: La mine a venit de la sine. Ascultam rock în liceu, îmi plăceau trupe rock și mă uitam la MTV Alternative Nation. Vroiam  să fiu și eu rocker la fel ca trupele pe care le ascultam, dar nu mi-am pus problema că e mainstream sau nu. Și cred că rockul are păcatul ăsta de a ….

Special Arad: Separa oamenii?

Andrei Zamfir: Nu! Din contră.

Cristian Chiru: Cred că muzica are un dar special de a „plânge” în general. Dar cred că ceea ce face rockul un pic altfel este faptul că pare să „plângă” așa mai cu ștaif, mai cu…

Doru Trascău: Mai… cu poezie, nu știu cum să spun.

I-am întrebat dacă ar face modificări în sound-ul lor pentru a atrage, dacă s-ar schimba, iar Mono Jacks au răspuns:

Doru Trascău: Niciodată! Mi s-ar părea fundamental greșit și cred că tuturor li s-ar părea fundamental greșit. Eu sunt capabil să recunosc că m-aș oftica să scriem un album care să nu placă oamenilor, dar aș fi și mai ofticat să ne apucăm să scriem un album doar ca să le placă celorlalți și nouă să nu ne placă.

Special Arad: Înainte să veniți în Arad, cât de multe știați voi despre orașul ăsta?

Andrei Zamfir: Eu recunosc că nu știam foarte multe despre Arad.

Doru Trascău: Știam că e un oraș aproape de graniță, cu un nume format din patru litere (râsete).

Cristian Chiru: Nu, la modul cel mai sincer, am avut impresia că Aradul este un loc în care vii și e greu să cânți pentru că nu există locuri. Trăiam probabil cu o iluzie cretină că poate nu o să vină lumea la concert, dar în seara aceasta acest mit a căzut teribil. Abia aștept să revin. Este, recunosc, peste așteptări. Adică, atunci când a auzit lumea că venim la Arad au fost toți… „Eh…bine.”

Special Arad: Impresii despre Arad?

Doru Trascău: Ce impresii, tată? Am ajuns la 9 seara în Arad. Ce impresii? Nu am avut timp.

Cristian Chiru: Cred că impresii poate mâine, pentru că urmează Timișoara și este una din puținele zile în care ne putem permite să avem o oră distanță între două orașe.

Special Arad: Pe bune? Așa mega turneu aveți?

Doru Trascău: Nu neapărat mega turneu. Așa mega infrastructură de căcat a șoselelor din România avem.

Cristian Chiru: Este de-ajuns să ai un turneu, între ghilimele, în doar două orașe și să stai douăzeci de ore în dubă în trei zile, adică na…

Doru Trascău: Deci ca să revenim la întrebarea ta, doar mâine o să ne facem o impresie. Ne putem permite să ne trezim târziu, să fim leneși, să mergem să bem o cafea…

Cristian Chiru: Probabil că va fi o impresie bună, pentru că ne vom aminti că am putut să dormim cât am vrut.

Am terminat și interviul, fără bateristul John Ciurea că…. na, el nu a vrut.

După ce am terminat de vorbit cu băieții și alte chestii ce nu pot fi incluse în interviu (dacă nu ați venit la concert nu am ce să vă fac) au pus mâna și l-au ajutat pe un arădean să împingă o mașină care nu vroia să pornească nicicum. Pentru că așa sunt ei. Băieți de treabă! M-au întrebat unde pot să mânânce și i-am îndrumat la un fast food de pe Unirii. După câteva minute realizasem că nu am făcut o poză cu ei, așa că i-am urmat la masă și i-am deranjat (sorry about that guys…). Am făcut o poză în față la Flex cu toată lumea care mai era afară și ne-am văzut fiecare de drum.

Concertul? Cum a fost? Nu știu, boss, data viitoare țâpă o geacă de piele pă tine și târăște-ți fizicul pi șientru. FYI ați pierdut multe dacă nu ați venit.

Mulțumim băieților de la The Mono Jacks. Keep on rockin, you wonderful bastards!