Nu s-a mișcat nimic în Grecia timp de 24 de ore. A fost grevă generală și proteste de amploare în mai multe orașe ale țării pentru că o tragedie le-a furat 57 de tineri. Grecii știu cum e cu tragediile, dar, deși știu, nu au plecat și nu vor să plece capul niciodată. Le-au murit 57 de tineri acum două săptămâni, marea majoritate studenți, iar acest fapt e de neiertat într-o țară ca asta.

O ţară care trăieşte mai ales din turism a decis că nu se mai circulă cu trenul pe teritoriul ei de la tragedie încoace. Iar, mai apoi, că timp de o zi nu se mai circulă cu transportul public pe nici o linie, fie ea de cale ferată, fie aeriană. E o ţară care nu vrea nici să uite, nici să-i ierte pe vinovații întâmplării tragice de la început de martie 2023. Sunt aici, în această țară unde trăieşti printre vestigii istorice, chiar când nu se mai mișcă nimic și nu pot să nu mă gândesc ce ar fi însemnat ca, după tragedia din Colectiv, să protesteze o țară întreagă, zi de zi, săptămână de săptămână, să fie anchetați, din secunda doi, suspecții vinovați de producerea tragediei, să se închidă spitale. Cât de sănătos ar fi fost! Ce societate sănătoasă am fi devenit!

Dar, în timp ce în România tinerii care au murit sau erau răniţi şi mureau în spitalele din ţară erau numiţi satanişti şi ni se spunea că acesta e destinul pe care îl meritau, aici fiecare grec vrea revoluţie pentru ca niciodată o astfel de tragedie să nu mai aibă loc în ţara lor.

Spre deosebire de noi, grecii sunt obişnuiţi nu doar cu tragediile, ci şi cu protestele de amploare și cu democrația. Sunt obișnuiți să treacă și peste crize, fie ele cu iz european, fie balcanice, și să-și revină stând tot cu capul sus și privind tot înainte. Grecii sunt obișnuiți cu democrația. O țară în care statul e sărac, populația e bogată, iar biserica și mai și, își permite să fie în grevă generală în fiecare zi pentru tinerii ei. E o țară în care fiecare grec îți spune că e de neacceptat ce s-a întâmplat. Și o spune din inima. La două săptâmâni distanţă de la tragedia feroviară, subiectul e încă fierbinte. Tragedia e încă de neacceptat.

Numai că Grecia e și țara din care tinerii nu vor să plece. În cele câteva zile cât am stat aici, am avut ocazia să vorbesc cu mai mulți tineri și i-am întrebat pe fiecare în ce țară s-ar muta, dacă ar avea posibilitate să plece din Grecia? Unde ar vrea să trăiască? Știți ce au răspuns? Că nu vor să se mute din Grecia. Nu mi-au răspuns automat, un răspuns patriot, învățat la școală sau de la politicienii invitaţi pe la emisiunile TV, ci după o pauză lungă de gândire, dar mi-au răspuns la fel: e bine aici, e cald, și frumos, și relaxant, şi de viitor.

Nu știu nici măcar un tânăr din România care să nu se gândească măcar o dată pe an cum ar evada din țară dacă ar avea posibilitatea, cum ar pleca din România pentru totdeauna dacă ar avea curaj, dacă și-ar găsi un job potrivit pregătirii sale, dacă nu ar fi considerat în țara în care s-ar duce doar un emigrant. Nu o fac acum, toți deodată, dar o fac pe rând, unul câte unul, în fiecare zi. Ne părăsesc pe noi și țara noastră, pe rând. Definitiv. Și va fi tot așa până când nu va mai avea cine să ardă în țara asta în cluburi și cine să moară în spitale. E singura formă de protest pe care am învățat-o noi aici în România, o țară în care ne șubrezim tânăra noastră democrație zi de zi. O ţară în care istoria încă nu ne-a învățat cum să nu stăm cu capul plecat, cum să ne urlăm nemulțumirea în grupuri din ce în ce mai mari, până când grevele generale vor fi și arma noastră, până când vocea celor mulți va conta. Cum să nu ne mai dăm foc singuri la țară, ca apoi să o părăsim pentru că e de netrăit aici.

Nimeni nu ține însă umbrela deasupra țării noastre, așa cum o fac zeii deasupra Atenei, Greciei. Iar fără zei, tragediile la noi își scriu altfel povestea: își plâng în tăcere şi pe ascuns victimele devenite vinovați, refuzând mereu să-i identifice pe călăi.