BUCUREȘTI, 11 Martie 2021: În intervalul 30 ianuarie 2021 – 04 februarie 2021, cu ocazia deplasării în scop turistic în Cancun, Statele Unite Mexicane, a unui număr mare de cetățeni români, au avut loc grave încălcări ale drepturilor fundamentale ale omului.

Pe parcursul acestor zile, au ajuns în Statele Unite Mexicane aproximativ 200 de cetățeni români, în grupuri de câteva zeci de persoane. Imediat după ce cetățenii români au ajuns pe Aeroportul din Cancun, aceștia au fost supuși unor abuzuri inimaginabile, fiindu-le interzisă intrarea pe teritoriul mexican, în mod nejustificat și nemotivat, fără a fi îndeplinite procedurile de verificare a documentelor sau de interviu. Acest lucru a condus la reținerea cetățenilor români pe aeroport, fie pentru câteva ore, fie pentru câteva zile, până la momentul deportării.

„La aterizarea pe Cancun, autoritățile mexicane ne-au confiscat pașapoartele și dispozitivele electronice. Ne-au ținut încuiați într-un regim de detenție. Nu am avut condiții de dormit, de spălat, nu s-a respectat nici o regulă de distanțare socială și am fost bruscați și umiliți de polițiștii mexicani de frontieră. Unii din grup tușeau și bănuiesc că aveau COVID, deci am fost expuși cu toții intenționat în cel mai înalt grad de risc posibil, peste 48 ore împreună în spații închise, mici, supraaglomerați, fără aerisire, igienă precară, fără haine de schimb (erau în bagajele de cală). Probabil că unii au și luat COVID!” povestește Andrei, 44 ani, Consultant și expert proiecte fonduri europene, proiecte sociale și antreprenoriale, București.

Cetățenii europeni au fost închiși în încăperi mici, peste 30 de persoane în fiecare, fără a se respecta minime recomandări în ceea ce privește pandemia de SARS-CoV-2, primind apă și mâncare rar, fiind supuși unor abuzuri verbale și chiar fizice. Ulterior, unii cetățeni au fost transferați în arestul serviciului de imigrări, în încăperi reci, insalubre, fără geamuri, iluminate încontinuu cu neoane. Nu li s-au oferit condiții minime de odihnă, primind câteva saltele murdare și câteva pături, în mod cert insuficiente prin raportare la numărul persoanelor.

„Am crezut că ne vor închide pe veci în celula de piatră, fără geamuri. Îmi era frică. Am crezut că nu o să mă lase să mai stau cu familia mea.” descrie Sofia, o fetiță de 5 ani din Iași.

Autoritățile mexicane nu au ținut cont de problemele medicale ale cetățenilor europeni și nu le-au oferit acestora posibilitatea de a se adresa unui judecător pentru verificarea măsurii reținerii. Odată cu reținerea, cetățenilor europeni le-au fost confiscate telefoanele. Abia în a doua zi de reținere li s-a permis utilizarea lor pentru câteva minute. La finalul perioadei de reținere, cetățenilor europeni nu li s-au eliberat documente care să justifice interdicția de a intra în Statele Unite Mexicane, astfel că în continuare aceste persoane nu înțeleg care a fost motivul pentru care a fost necesară săvârșirea acestor fapte.

„În prima seară, o doamnă a leșinat. Soțul meu, medic, i-a acordat primul ajutor. Medicul lor a venit după 20-30 de minute. Soțul meu a insistat că doamna ar avea nevoie de o perfuzie și un tratament, dar au spus că nu are ce să facă, nu o poate duce la cabinet deoarece ar însemna ca doamna să intre pe teritoriul Mexicului.” povestește Monica, 40 de ani, Economist, Cluj-Napoca.

„În mai mult rânduri le-am spus că trebuie să ajung la bagajul de cală, deoarece acolo aveam rezerva de insulină. Nu mi-a fost permis accesul. Am fost diagnosticat cu diabet 1 insulino-dependent acum 11 ani și de atunci folosesc în mod zilnic, de mai multe ori pe zi, insulina. Ziua respectivă a fost prima și singura de până acum,când nu mi-am administrat insulina.”afirmă Mihai, 41 de ani, Manager ONG, București.

Pe lângă aceste abuzuri impardonabile, ce au lăsat urme adânci asupra psihicului cetățenilor europeni, aceștia au experimentat și un sentiment de abandon din partea Statului Român, care nu și-a respectat obligația fundamentală de a-și proteja cetățenii aflați în străinătate. Deși au fost informate prin petiții și apeluri telefonice asupra acestei situații inumane, autoritățile române au luat atitudine abia după câteva zile, timp în care niciun reprezentant nu s-a deplasat la Aeroportul din Cancun pentru a verifica măcar starea cetățenilor.

„Fetița mea mă întreba cu lacrimi în ochii: Mami, o să ne mai lase să plecăm de aici? Cel mai greu moment pentru o mamă este atunci când nu are răspuns pentrucopilul ei! Sunt foarte mâhnită în sufletul meu de mamă pentru că  fetița mea, un cetățean român și ea, a realizat că acestui stat român nu le pasă nici măcar de copii.” descrie Sanda, 42 de ani, Medic, Cluj-Napoca.

„Mă adresez excelențelor sale, domnului David Sassoli, Președintele Parlamentului European, doamnei Ursula von der Leyen, Președintele Comisiei Europene, domnului Didier Reynders, Comisarul European pentru Justiție și domnului Josep Borell Fontalles, Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe și Politici de Securite, în numele cetățenilor români aflați în situația descrisă mai sus. Vă solicităm să luați cele mai ferme măsuri posibile, astfel încât pe viitor asemenea incidente reprobabile să nu se mai repete deoarece cetățenii români au fost expuși unui tratament înjositor, inuman, degradant, vecin cu tortura. Solicitarea pe care v-o adresăm este în spiritul tratatelor Uniunii Europene, fiind formulată în numele unui grup format din 21 de cetățeni români. Vă solicităm să luați atitudine publică față de abuzurile săvârșite de autoritățile Statelor Unite Mexicane, precum și să demarați procedurile necesare în vederea reglementării raporturilor interstatale pentru a evita apariția altor situații similare. De asemenea, vă solicităm să atrageți atenția autorităților Statului Român să își îndeplinească obligația de apărare a cetățenilor români aflați în străinătate și de garantare a respectării drepturilor acestora. Nu în ultimul rând, vă solicităm respectuos să ne comunicați ce măsuri ați dispus în acest caz.” afirmă Eugen Iordăchescu, avocatul reprezentant al grupului de români sechestrați în Mexic.