„Restart”-ul lui Iulian Leonard, o colecție de imagini vii dintr-un Arad mort | Foto

    de [email protected] | 26 aprilie 2019, 5:45 PM | Cultură | Recomandările editorilor

    0

    „Cinefil entuziast și prieten cu arta contemporană, mai mereu prezent la Cinema Arta, cu siguranță nelipsit de la evenimentele kinema ikon, poet, promoter cultural și, mai nou, video-artist experimental, musai că-l știți pe Iulian Leonard”. Am copiat această scurtă prezentare dintr-o postare pe pagina de Facebook a cinematografului Arta, deoarece acolo (în sala mică) s-a proiectat în premieră, joi seara, filmul lui Iulian, „Restart”.

    Să spui „film”, totuși, e mult spus. „Restart”-ul lui Iulian e un colaj experimental de filmulețe independente, un documentar… doar că nu se știe cu exactitate despre ce. La un moment dat, Iulian filma peisajul acaparant care se întrezărea prin parbrizul mașinii și printre stropii de ploaie torențială. Pe noi, publicul, „Restart”-ul lui Iulian nu ne-a adus niciunde anume, dar s-a înțepenit cu încăpățânare în amănuntele unor locuri comune, pe care ai clacat să le observi în viața de zi cu zi. Asta e și cheia care reset-ează perspectiva: uneori nu destinația, ci drumul contează, iar un lucru e clar, dincolo de starea mohorâtă și leneșă produsă de drumurile și staționările lui Iulian: „Restart” e un arsenal de cinematografie, o colecție impresionantă de cadre demne de puse pe pauză, salvate ca imagini și puse ca desktop background. În fiecare cadru e o poezie distinctă, o poezie despre care mulți dintre poeți au uitat sau refuză să scrie.

    Dacă e să descrii cât mai simplu cu putință „Restart”-ul lui Iulian, ar fi cam așa: fotografii mișcătoare despre un oraș mort și imagini video statice despre viață. E multă ploaie, apă tulbure în reluare, noroi nemișcător fără vreun buton de restart, icoane, geamuri, o pisică miserupistă pe acoperiș, baie, natură (natură vie, chiar și atunci când pare moartă), trenuri, baloane, mașini de cusut Pfaff (cu atelierul acela de croitorie, filmat mai bine de zece minute, ne-a „omorât” pe toți, by the way!).

    E un soi de estetică provincială a urâtului în filmulețele făcute cu telefonul de către Iulian (obligatoriu cu tremurul ocazional și sacadările în mișcare!). Imaginile vorbesc, la urma urmei, despre o latură a Aradului și despre zonele din împrejurime care, pe mulți dintre noi, ne-ar lăsa rece… însă dacă ai suficientă răbdare să parcurgi cu privirea măcar jumătate din „Restart”-ul lui Iulian, reușești să observi perfecțiunea haotică în – practic – orice, legăturile cosmice deopotrivă dezolante și fascinante în priveliștile care par banale, dar care au potențialul, fiecare în parte, de a fi unice.

    „WYSIWYG (What You See Is What You Get)” s-a numit evenimentul, un titlu extrem de potrivit. Dacă ai fost prezent la proiecție, este foarte posibil să nu știi ce ai văzut de fapt… sau ce anume a văzut autorul. Poate importanța nimicului și detaliul de dincolo de nimicuri importante. Banalități care te calcă pe nervi, necesitatea imortalizării crude a realității imediat înconjurătoare și ale unor povești surde care te deprimă sau chiar te fac să te holbezi ca boul la poarta nouă.

    Una peste alta, Iulian Leonard a (sur)prins niște cadre superbe pe care nici dacă ar fi vrut să le regizeze nu ar fi ieșit atât de bine. Unii au șușotit între ei „hai să plecăm”, alții au stat până la capăt, dar au recunoscut că a fost o experiență experimentală extrem de lungă. „Am numărat cel puțin șase finaluri posibile”, e remarcat Gheorghe Săbău, părintele kinema ikon. Alții își ziceau în gând, probabil, „și eu puteam să fac așa ceva”. Știi replica aia de șah-mat: Yeah, but you didn’t!

    „WYSIWYG (What You See Is What You Get)” a făcut parte din seria de evenimente cu titlul generic „Ne vedem joi” (în ultimele seri de joi din fiecare lună, mai exact), organizate de CMCA în colaborare cu kinema ikon. Acestea „merg” în paralel cu evenimentele lunare marca kinema ikon („Ki49”), în sala cu același nume din incinta Muzeului de Artă, cel care a deschis seria „Ne vedem joi” și „Ki49” fiind artistul Alex Halka, cu „Nemaivăzut” (intervenții audiovizuale peste documentarele vechi, realizate de Atelier 16, predecesorul kinema ikon) și „Ki49.1 // Aural Skin”.

    Vezi AICI programul complet al seriei de evenimente „Ne vedem joi”!

    Distribuie articolul

    Scrie un comentariu

    7 + 7 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.