Ipoteza despre viața în aer a Drepnelei Negre (Apus Apus) a fost pentru prima oară emisă de englezul Ron Lockley în 1970, însă doar acum, pentru prima dată, cercetătorii de la Universitatea din Lund, Suedia, au reușit să dovedească viața extrem de neobișnuită a acestei păsări. Nici o altă specie nu se menține în aer fără întrerupere pe o durată de timp la fel de lungă.

Cu ajutorul unui micro înregistrator de date, cercetătorii de la Facultatea de Biologie din Lund au reușit să demonstreze că Drepneaua Neagră aterizează doar două luni pe an, în perioada cuibăritului. În restul timpului, timp de zece luni, ele se află permanent în aer pe timpul migrației și al iernării, la sud de Deșertul Sahara.

„Granițele fiziologiei la animale au fost duse la niște limite necunoscute până astăzi. O perioadă aeriană de 10 luni la o specie de păsări este cea mai lungă cunoscută până acum”, spune profesorul Anders Hedenström de la Facultatea de Biologie din Lund. Cercetătorii au urmărit 13 păsări, dintre care pe unii o perioadă de doi ani la rând. Datorită informațiilor obținute de la micro-înregistratorul de date, au fost capabili să determine cu exactitate unde au fost păsările, cât timp și ce au făcut. Rezultatele obținute au arătat că unii indivizi au coborât pentru scurt timp pe pământ peste noapte, sau uneori pe toată durata nopții. Dar și așa, au petrecut mai mult de 99,5% din cele 10 luni ale migrației și iernării, la sud de Sahara, doar în aer.

Din cadrul celor ce nu au aterizat deloc, toți păsării aveau penajul schimbat, pe când cele care au aterizat din când în când, nu și-au schimbat penajul. Informațiile noi obținute în urma studiului au ridicat noi întrebări despre felul în care reușesc să-și administreze consumul ridicat de energie necesar unui zbor de 10 luni și cum fac când dorm și zboară în acelaș timp.

„Poate că fac la fel ca Fregatele și planează în timp ce dorm. În fiecare zi, la răsărit și apus, Drepneaua Neagră se înalță până la 2-3000 de metri altitudine. Se poate că adorm în timp ce planează, dar asta încă nu știm”, spune profesorul Anders Hedenström.

Tehnica folosită la acest proiect a fost dezvoltat în cadrul altui proiect numit Centre for Animal Movment Reserch (CanMove). Rezultatele obținute de grupul de cercetare din Lund, sunt publicate în revista Current Biology.

Traducere: Petru Dima, Asociația PROSWEDEN – Arad

Surse: lu.se, cell.com