Chiar dacă zvonul intrării unui iepuraș în cursa pentru Primăria municipiului a captat atenția arădenilor, poate și a unora de dincolo de Arad, realitatea este că evenimentele cu adevărat arzătoare s-au consumat departe de noi, de la războiul de neînțeles din Orientul Mijlociu până la numirea șefilor de Parchete, făcută, tot cam greu de înțeles, de președintele Nicușor Dan.

Despre iepurașul (de fapt, iepurașa…) care a colorat „realitatea arădeană” când, subit, și-a descoperit veleități de primar, nu avem ce analiza prea mult. Dacă n-a fost o glumă proastă, a fost o alegere neinspirată, chiar dacă, principial, oricine este liber să candideze (sigur, cu îndeplinirea unor condiții cerute de lege).

Dincolo de laudele protocolare – oricum exagerate, chiar și pentru o persoană normală, darămite pentru una care își urmărește cu prioritate agenda proprie – iepurașa ivită din joben face parte dintr-o realitate care ar putea interesa mai degrabă unele instituții ale statului decât electoratul, dacă aceste instituții ar fi lăsate să-și facă treaba.

Cum așa ceva nu se întrevede într-un viitor previzibil, candidata va continua, în tăcere, să ascundă datele financiare ale afacerii publice pe care o conduce – iată că vădește reale „calități” de primar încă înainte de alegeri. Și, la fel ca primarii, foarte atenți să nu ajungă la cunoștința cetățenilor anumite date financiare, și cu această iepurașă totul este posibil, pentru că sistemul îi protejează pe toți.

Poate, totuși, cândva vor avea liber și organele de cercetare fiscală să verifice cu seriozitate activitatea financiară a unor ONG-uri foarte populare.

Am vorbit cam mult despre o (tentativă de) diversiune oprită, probabil, de cineva apropiat iepurașei. Nu știm cum a fost convinsă, dar este posibil să-i fi fost prezentată iepurașei cu vise de mărire realitatea crudă: nu are nici anvergura unui primar de municipiu (nu că actualul ar avea…), nici pregătirea necesară pentru a conduce acest „monstru” numit „aparatul de specialitate al primarului”.

În plus, realitatea este că nu are niciun sprijin politic.

Or, viața ne-a arătat de multe ori că sprijinul politic acodat de partide unor primari independenți nu este nici gratuit, nici dezinteresat. Sau, mai pe înțelesul iepurașei, este la fel de gratuit, pe cât este de gratuit voluntariatul pe care-l practică.

Dar, pentru că l-am pomenit pe primarul Bibarț, este momentul să spunem că dumnealui încă își caută un partid în numele căruia să candideze, după ce PNL i-a cam trântit ușa în față. Acel PNL care încă nu are un candidat desemnat, iar joaca de-a Mihai Pașca se poate oricând încheia dacă realitatea va arăta un alt candidat mai aproape de inima alegătorilor. Așadar, nimic nu-i „bătut în cuie”, nici măcar ușa închisă în fața lui Bibarț, care se poate deschide pe nepusă masă, dacă interesele partidului o vor cere.

Pentru o mai bună înțelegere a acestei situații, iată cum se prezintă realitatea nefardată. Oricât de slab a fost de-a lungul mandatelor de primar și oricâte deservicii ar fi adus PNL Arad prin ratarea unor investiții (podul ondulat, zona Mărului etc.), Bibarț este primar în funcție și are un bazin electoral destul de mare (votanți fideli, simpatizanți, rețele și structuri de mobilizare a electoratului).

Poate nu decisiv, dar este mult peste ceilalți candidați, oricare ar fi ei, ca bază de pornire. Cel puțin în acest moment.

Or, un partid serios nu ar trece cu vederea acest potențial, de dragul unei aventuri. Pentru că, deocamdată, Mihai Pașca este o aventură. Încă nu este candidat desemnat și, astfel, posibilitățile lui de acțiune sunt oarecum limitate – totuși, este prefect în funcție. Este adevărat, a acumulat ceva capital electoral, însă este greu de crezut că ar fi suficient pentru a se bate cu Bibarț și întregul lui „aparat de mobilizare” pe care îl are la dispoziție (între care, de exemplu, Serviciul de evidență a populației).

Desigur, pentru activarea unui astfel de scenariu, noul candidat al PNL Arad ar trebui să fie foarte jos în preferințele electoratului, iar Bibarț foarte sus. Altfel, ușa va rămâne închisă…

Cât mai poate crește Mihai Pașca este greu de spus. Deocamdată, are creșterea blocată în discurs, iar unul dintre motive este acela că încearcă să-l imite pe Falcă (mai sunt și altele, dar am înțeles că este înconjurat de specialiști care, precis, îl vor instrui corespunzător).

Așadar, nimic senzațional în viața politică a Aradului, „realitatea pre-electorală” este cea din anii trecuți: PNL vinde iluzii, iar în final tot cu Bibarț defilează, iar la celelalte partide nu pot fi detectate mișcări – unele, probabil, așteaptă să se decidă Bibarț (domnul și doamna)…

Despre viața economică sau culturală mai avem timp să vorbim. Să se oprească concedierile și să înceapă sezonul de sarmale culturale de la primărie. Și, desigur, festivalul berii, un reper cultural care-l scoate în evidență pe administratorul public al Aradului și stăpânul Ștrandului.

Adevărata vâlvătaie a perioadei, care a eclipsat orice altă realitate actuală, a fost stârnită de președintele Nicușor Dan, odată cu oarecum intempestiva numire în funcție a șefilor de Parchete (DNA, DIICOT, Parchetul General). Parcă și fluctuațiile de preț la carburanți au fost puse în umbră de acțiunea președintelui. O acțiune care a stârnit valuri de critici.

Oameni dezamăgiți că președintele – în care au văzut un portdrapel al luptei împotriva corupției în politică (reprezentată în principal de PSD) – i-a trădat prin numirea în fruntea parchetelor a unor procurori aflați în siajul PSD.

Evident, toți criticii au aruncat în spațiul public cuvinte grele, unii explicându-și supărarea (dezamăgirea), alții nu. Interesant este că nimeni nu a prezentat o altă echipă care să fie mult mai bună decât cea acceptată de președinte.

Cu toții uită că procurorii recent numiți, la fel ca imensa majoritate a procurorilor, sunt formați profesional în anii în care politicul dictează cum acționează justiția sau stabilește limitele de competență acceptate de politic.

Or, aceasta este realitatea de la care ar trebui să pornim în critica numirii procurorilor-șefi ai DNA, DIICOT și PG. Oricum însă, Nicușor Dan a greșit cel puțin în felul în care a prezentat numirile și, măcar pentru asta, își merită criticile.

Președintele Nicușor Dan își apără deciziile privind noii șefi de parchete, dintre care și Miron Codrin

Este o realitate că președintele Dan nu este un bun comunicator (ca să nu spunem că este de-a dreptul execrabil) și de aceea este greu de înțeles de ce nu are un purtător de cuvânt…

Nicușor Dan a făcut greșeala de a nu-și explica deciziile, argumentând doar cu niște păreri personale și cam neconforme cu realitatea, de ce a făcut aceste numiri. Or, „argumentul” că așa i s-a spus că unul sau altul este bun, nu-i deloc potrivit pentru cetățenii unei țări radicalizate, măcinată de ură și violență.

Este posibil ca președintele să fi făcut o mișcare atât de deșteaptă încât noi o vom înțelege mult mai târziu (ca să fie clar, negocierea numirii șefilor Serviciilor la schimb cu șefii Parchetelor nu este o mișcare deșteaptă, dimpotrivă). Până vom afla însă, este dreptul nostru să bănuim că președintele a încetat să mai lupte, așa cum am crezut unii, împotriva corupției.

Aparent, între numirile noilor procurori șefi și tevatura iscată de decizia CNA de a retrage licența de emisie postului Realitatea tv nu există nicio legătură. Și totuși există. Atunci când Justiția nu se va face după cum zic politicienii, se va face și distincția dintre presă și acele „organe” de propagandă care își fac un titlu de glorie din a trata „dușmanii” cu apelativul „marș”.

Să aveți cu toții Sărbători pascale liniștite!