Titlu principal (28.01.2016): Cu lacrimi în ochi, familia preotului Daniel Ungur mulțumește oamenilor de bine din Arad și nu numai.  Vezi scrisoarea acestuia către opinia publică

Știri Arad.  Este foarte iubit în zona Lipova -Păuliș, fotografiile postate pe pagina sa de facebook demonstrând acest fapt. Este tânăr, este preot și acum nu mai poate sluji în Biserică, fiind în Viena, internat la spital. Acolo așteaptă minunea… dacă se poate numi așa un ajutor pe care oamenii, arădenii, pot să i-l ofere. Părintele Daniel Ungur (36 de ani) din Parohia Păuliș, județul Arad, este grav bolnav și are nevoie de ajutor financiar important, pentru a efectua tratamentul medical adecvat. Asta pentru că…

„În urma unei intervenţii făcute la Spitalul Judeţean din Timişoara, rinichii i-au fost infectaţi cu o bacterie, probabil infecţie intraspitalicească. Mai mult, din cauza unor greşeli medicale, rinichiul stâng nu mai funcţionează, iar dreptul este în pericol să îl piardă. În cursul zilei de azi, 28. 01.2016, a fost dus cu o maşină privată la o clinică din Viena“, se arată în apelul umanitar lansat joi de apropiații acestuia.

Așadar, oricine are – și nu ne referim aici neapărat la Arhiepiscopia Aradului (care are alte mijloace să solicite sprijin) – posibilitatea să doneze o sumă de bani, este invitat să o facă prin intermediul contului RO54RZBR0000060017145820, deschis la Raiffeisen Bank, pe numele Ungur Daniel.

UPDATE 1: Familia tânărului preot ne-a contactat pentru ne ruga să transmitem cele mai calde mulțumiri tuturor arădenilor care au donat sume de bani, mai mari sau mai mici, astfel că în doar 30 de ore s-au strâns aproximativ 23.000 de euro.

UPDATE 2: Duminică, familia preotului a făcut publică o scrisoare care demască fapte care pun la îndoială profesionalismul medicilor de la spitalele de stat din România, în cazul de față Timișoara.. .„După câteva internări succesive, în care a contactat din sala de operații a Spitalului județean Timiș, o bacterie Pseudomona Aeroginosa (proteus) (cei din familie susțin că nu este singurul pacient din acea perioadă internat pe sectia de Urologie care a contactat aceasta bacteria), în 10 ianuarie, părintele Daniel revine și este internat la Spitalul Județean din Timișoara, având febră și o stare generală gravă. După o serie de ,,investigații” generale, fără succes și fără un diagnostic clar și sigur se încearcă o serie de tratamente până la data de 27 ianuarie când familia din ce în ce mai neincrezătoare în reechilibrarea stării de sănătate, hotărăște transferul la o altă unitate spitalicească. In acest sens contactează mai multe spitale din țară și străinătate, dar cu excepția unei clinici din Viena, care le răspunde afirmativ, celelalte instituții medicale nu doresc acceptarea pacientului, simplu, nicio unitate nu dorea un pacient cu bacteria amintită. În toată perioada internării de la Timișoara singurul medic care nu a uitat de jurământul lui Hippocrate, a fost dr. Dragoș Laurian care, alături de asistentele de salon, și de 20 de ori intr-o zi se interesa de stare pacientului, deși nu era medicul curant al acestuia, ceilalți medici, probabil saturații de pacienții din clinicile private, personale erau indiferenți la nevoile medicale ale pacientului ,,de la stat”. In plus, nici în acest moment dr. șef de secție Botoaca (scuzati numele dacă nu este cel corect) nu dorește să semneze documentele care i-ar permite părintelui Daniel decontarea prin Casa de asigurări de Sănătate a unor cheltuieli privind internarea la Clinica privată din Viena. Oare de ce nu semnati, dle. dr.? Nu cunoaștei situația și starea pacientului? Subordonații domniei voastre nu v-au informat de existența acestui caz decât în momentul în care situația a scăpat de subcontrol? Nu cunoașteți situația din sala de operație când pacientul parțial anesteziat aude conversatia între medicii care trebuiau să-i salveze viața, iar unul dintre ei nu s-a ocupat de achiziționarea unor ustensile care lipseau si de care știa și cu seninătate a precizat că a uitat de achiziționarea acestora? Dle. dr. Boiborean, sper să vă aduceti aminte de această situație și de rugămințile celorlalti medici de a reintra în sala de operație? Sunt doar câteva întrebări la care acești medici, profesioniști de altfel ar trebui să răspundă. Orice om GREȘEȘTE dar trebuie să recunoaștem și să ne asumăm aceste greșeli. Dragii mei, sunt momente in viața cand avem nevoie de ajutor. Azi, poate mai mult ca oricând colegul, prietenul, parintele, un OM are nevoie de ajutorul nostru! Ajutor care, așa cum precizează medicii din Viena, pentru recuperarea totală este nevoie de o perioadă îndelungată. VA RUGĂM, nu ramaneti indiferenți!”

UPDATE:

Părintele Daniel Ungur s-a întors în România după ce, la clinica privată din Viena, a stat nouă zile. Contactat de Special Arad, pentru afla care este starea de spirit și de sănătate a acestuia, Daniel Ungur ne-a spus: „În 28 ianuarie am plecat la clinica privată în Viena și am stat nouă zile. Acolo mi-au făcut analize și tratament, fiind stabilizat. Ulterior mi s-a pus un diagnostic. M-am întors acasă pentru  evita unele costuri. Operația este programată pentru data de 19 februarie.Într-adevăr este vorba de mulți bani… Prima perioada de stabilizare a costat 19.000 de euro, iar cealaltă, post-operatorie, 22.000 de euro.  Țin să mulțumesc tuturor celor care mi-au fost alături și care îmi sunt alături în continuare. Arhiepicopiei Aradului, Protopopiatelor, preoților, colegilor mei, prietenilor, familiei, oamenilor pe care nu-i cunosc dar care au vrut să ajute… le mulțumesc tuturor pentru sprijin. Mai multe, deocamdată, nu vreau să vorbesc acum. ”

Întrebat dacă e supărat pe medicii din Timișoara pentru ce i se întâmplă, părintele Ungur nu a dorit să comenteze.