Povestea lui Dan Țîșcă. Când sistemul e surd, obligația profesională poate transforma privarea de libertate în condamnare la moarte

    de Lucian Dănilă | 5 noiembrie 2020, 11:26 AM | Povești despre oameni | Topic special

    6

    Despre povestea arădeanului Dan Bogdan Țîșcă scriu. Îl cunosc pe Dan, dar și mai bine îl cunosc pe tatăl lui, Mircea Țîșcă. Am fost ani de zile colegi la trustul de presă Inform Media, iar acum, Mircea, dar mai ales Dan, trec prin momente foarte grele.

    Știam cazul, îl știu chiar din faza incipientă. Anumite fapte pe care nu le comentez, pentru că nu sunt subiectul acestui articol, l-au adus pe Dan la statutul de condamnat. Este un caz despre care Special Arad a scris în premieră în 2014.

    Au trecut șase ani de atunci și, în primăvara acestui an, în plină pandemie, a venit sentința defintivă: Dan Bogdan Țîșcă a fost condamnat la patru ani de închisoare cu executare.

    Familia lui era distrusă, tatăl, mama lui, soția și cele două fiice… Dan trebuia să plătească pentru faptele făcute și nu mai era cale de întoarcere. Dar brusc a început să se simtă rău. Sunt unii care ar spune că încerca să se eschiveze de la executarea pedepsei, dar nu a fost deloc așa. Ce bine ar fi fost să fie… Internat la spitalul Fundeni, sub pază, diagnosticul a fost unul crunt: cancer limfatic acut… Și a început lupta. Nu mai era o luptă pentru libertate, ci, mult mai rău, o luptă pentru viață.

    A fost mutat apoi la Penitenciarul de Maximă Siguranță din Arad. Bolnav, cu moralul la pământ și cu 25 de kilograme mai puțin decât în momentul internării sale la Fundeni, Dan Țîșcă, „Dănuț” pentru apropiații lui, a fost internat la secția de hematologie din cadrul Spitalului Județean din Arad. El și familia lui au cerut întreruperea executării pedepsei. Este un caz excepțional, un deținut care are nevoie de tratament în lupta sa cu o boală gravă. Chiar cei de la INML au recomandat acest lucru…

    Dar aici ne lovim de sistem, de carențele sale și uneori de inumanitatea sa. Obligația profesională a pus-o pe procurorul Ronela Sorițeu în poziția de a folosi toate căile de atac împotriva acestei decizii. Nu vrem să insistăm pe acest nume, pentru că nouă din zece procurori care ar fi fost în locul Ronelei Sorițeu ar fi procedat la fel. Dar în cazul lui Dan Țîșcă, această obligație profesională a procurorului poate deveni fatală, îi poate transforma pedeapsa privării de libertate la cea de condamnat la moarte pentru că nu ar mai putea beneficia de tratament.

    Sistemul medical din România este cunoscut ca unul cu mari probleme. Sunt lipsuri și multe disfuncționalități în marile spitale ale țării, atunci cum am putea să credem sau să ne imaginăm că o boală cum este cancerul limfatic acut poate fi tratată în infirmeria unui penitenciar?

    „INML a recomandat întreruperea executării pedepsei pe care acest tânăr tocmai o execută, iar judecătorul a considerat măsura ca fiind una de care bolnavul NU SE POATE LIPSI, atunci NICI TU (n.m. se referă la procuror) nu te poți opune, doar de dragul de a o face. Fiindcă, în mod evident, argumente logice nu ai prezentat și asta tocmai pentru că ele NU EXISTĂ. De ce te-ai opune continuării VIEȚII unui tânăr? Un tânăr care, da, a fost condamnat la executarea unei pedepse; a fost el însă condamnat ȘI LA MOARTE? De ce să fii tu călăul care consideră că un tânăr bolnav de cancer limfatic acut poate fi tratat în infirmeria unui Penitenciar, fiindcă alte condiții de tratament nu există în regimul închis? Știi bine că acest lucru este imposibil”, scrie Mircea Țîșcă, tatăl lui Dănuț, într-o postare pe Facebook. Este un text scris de durere, un text în încercarea de a-și apăra unicul copil…

    Cel mai probabil, judecătorii de la Curtea de Apel vor menține soluția de întrerupere pentru o perioadă de trei luni a pedepsei. „Noi doar trei luni am cerut”, spune și Mircea Țîșcă… Dar tot acest timp pierdut este un timp de care ar putea atârna firul vieții lui Dan Țîșcă.

    Trăim în 2020, dar unele disfuncționalități din sistemul după care funcționează penitenciarele din România ne duc cu gândul la perioade demult apuse. „Știai că la penitenciar deținuții nu au voie să primească apă la pachet? Ai voie să duci mâncare, țigări, dar apă nu, pentru că apa trebuie cumpărată de la ei. E o afacere internă”, spune Mircea Țîșcă. Iar Dan chiar are nevoie de apă. După ședințele de chimioterapie, Dan este complet deshidratat și are nevoie de apă, apă pe care de multe ori nu o primește…

    În plină pandemie de COVID-19, Dan este păzit în salon de câte doi polițiști. Turele se tot schimbă, polițiștii circulă spre casă, pe străzi, se întâlnesc cu diferiți oameni și nu sunt testați… Cum este protejat Dan în acest caz?

    Este un apel la umanitate, un strigă de disperare al părinților care vor să-și vadă copilul sănătos. S-au obișnuit cu ideea privării de libertate pentru patru ani, dar nu pot accepta sub nicio formă ca fiul lor să nu poată beneficia de tratament medical adecvat.

    Dan nu este nici criminal, nici violator sau vreun pedofil, nu este nici violent și, mai ales în situația lui medicală din acest moment, nu prezintă niciun pericol pentru societate.

    Iar Dan Țîșcă nu este singurul în această situație. Mai sunt zeci, poate sute, al căror strigăt nu-l aude nimeni. Iar sistemul e surd… Iar uneori e și orb…

     

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Îmi pare rău de Dan, l-am avut student şi i-aş putea da referinţe despre felul exemplar cum s-a comportat pe parcursul relaţiei student – profesor şi mi-aş dori ca toţi studenţii să fie cel puţin la fel de preocupaţi de de studiu precum a fost Dan ! Iar pentru greşala făcută nu cred că trebuie ca d-na procuror să-l condamne la acea mare suferinţă ! oare ea e mamă….? are copii….? …prelungirea detenţiei lui Dan în asemenea condiţii improprii îi va aduce o mărire substanţială de salariu sau vreo medalie …cava ?

      +7 voturi
      +1
      -1
    2. Organizarea în caste.
      Casta procurorilor este o casta pentru ca:
      – acces este restricționat, limitat, controlat
      – membrii castei beneficiază de privilegii (sunt multe, nu le mai menționez)
      – membrii sunt protejați de castă în fața răspunderii
      În plus față de caracteristicile generale organizării în caste procurorii beneficiază de faptul că se judecă ei pe ei (participarea lor în CSM care are atribuții exclusive privind conduita profesională face ca ei să reprezinte exemplul incompatibil cu ideea de justiție: ești arbitru în propriul meci – conflictul de interese în starea lui cea mai pură, mai flagrantă mai distructivă de justiție).
      Mizeria asta de castă și membrii ei sunt o moștenire a sistemului ceaușist. Sistemul are gradul de convergență cu valorile democratice și ale statului de drept exact ca vremea lui Ceașcă.
      Responsabilitate nu – ei nu răspund decât în fața șefilor. Șefii sunt promovați ca șefi, dacă se obligă să le garanteze membrilor mușamalizarea mizeriilor și prezervarea privilegiilor și a status quo-ului, de către membrii castei. Apoi membrii castei, în cazul în care au probleme, apelează la acest contract ascuns și … totul se mușamalizează, aranjează, amână, estompează, se interpretează, se justifică și … dispare!? Rezultatul este că sistemul prin asigurre iresponsabilității încurajează tupeul, idioții, sociopații, lingăii carieriști și toate jegurile de pe fața pământului.
      Profesionalism nu. Profesionalismul a fost distrus prin monopolul accederii în profesie, prin lipsa de competiție, de concurență și prin … dirijarea în profesie exclusiv a tocilarilor (ca profil tocilarul este individul care pune întrebări, care nu se revoltă, care rezistă, înghite, este profilul slugii conformiste și a arivistului motivat de recunoașterea socială și banii sistemului).
      Ideea de justiție? Cu cine, cu torționari, slugi obediente, zdrențe de oameni? O glumă de tot rahatul.
      De fapt nu este o glumă – devine în lumea bolnavă a societății de azi, o valoare. Inflexibilitatea, aplicarea mecanică a unor norme, aruncarea la gunoi a oricăror valori care ne fac să aparține speciei și care ne diferențiază de animale, frica de a-și pierde privilegiile – cu trimite la sistemul judiciar medieval, toate făcute să vină în întâmpinarea nevoii clamate de plebe. Nevoia de sânge, de justiție, de pedepse multe și mari, de dreptul de condamna și a judeca, de a desființa, de a fi șacal infect.
      Și așa, ajungem la rezistenți, la Koveși, la Băsecu-Petrov, la Jo-Haus, la USR și PDL (prin desființatul și omorâtul PNL), la noul și tânărul politician, la tot căcatul pe care-l înghițim ca niște cretini și la toată mizeria asta de lume condusă de o minoritate vindicativă și bolnavă de ură.
      E greu, e foarte greu să suții pe Kovesi cu toate securismele sistemului si sa te opui acestei mizerii (ca ziar: laudatio lui E-Nola pentru Kovesi). Cumva si acest ziar, prin apararea unui sistem opresiv, abuziv si iresponsabil a girat și chiar creat acest tip de procuror.

      +3 voturi
      +1
      -1
      • Nu reflectați cum apare acea minoritate vindicativa : pentru ca se bănuiește dăunată, mai precis privata de libertatea și posibilitatea de a fi altceva decat “o zdreanta de om”. Chiar dacă daune i-au fost create inconștient, sa zicem ca viata cuiva ia o turnatura care nu-i permitea sa devina acel om care dorește sa fie, mai rău, ca realizează asta mult mai târziu. Sa zicem ca dintr-o bulgare de zăpadă se face o lavina. Dar presupunerea ca exista posibilitatea ca să-i fi fost creat rău cu intenție, zadarnicite eforturi personale de oameni care deși i-au vrut binele și binili, nu au contribuit la acesta nici material nici moral, poate provoca o paleta de sentimente negative în oricine.
        Sistemul de valori a fiecăruia e diferit, și cred ca nu e puțin lucru sa judeci dacă circumstanțele tale fizice, biologice, economicie, confortul psihologic și sentimentul de siguranță în lume îți permit sau nu într-un anumit moment sau perioada sa iei în considerare valoarea despre care vorbiți. Sau chiar și contrarul acesteia. Și dacă valoarea respectiva rezolva problema sau crează altele noi. Nu neapărat sunt împotriva celor scrise de dvs, dar constat cu mare tristețe cum nu exista un minim efort de a identifica cauzele, de a încerca să înțelegi cum și de ce se naște omul acela contestat de dvs. V-ar conveni sa trăiți nu după propriile valori ci după a altora? Pentru ca apărarea de sine înseamnă și apărarea a propriilor valori. Omul care renunță la propriile valori devine omul zdreanta.
        Totuși, deși părerea dvs nu, ma deranjează puțin modul în care este exprimata, într-un mod neasertiv care urmărește doar judecare, în loc de tratare a cauzelor. Iar când dați de un profesionist recunoscut ca Kvesi, tot nu va convine, ceea ce arată că problema dvs nu e doar cu tocilarii și neprofesioniști ci cu oricine cine nu se încadrează în grila sau paranteza dvs.
        Concluzia la care am ajuns e ca discursul autoritar betoneaza sistemul și procurorul indicat de dvs. ca țap ispășitor nu poate fi responsabil de toată frumusețea legislativa creat de toti cei care hotaresc, decid, judeca, știu mai bine ca tine chiar și treburile tale și îți spune la modul imperativ ce sa faci în loc să-ți o recomanda ca alternativa.
        Importanța comunicării asertive e mult subestimata.

        +1 voturi
        +1
        -1
        • Scuze! N-am eleganța și rafinamentul care ar trebui, poate. Eu nu sunt ziarist, nu caut pacea, care o mai fi și aia. Nu vreau să fiu asertiv. Nu am nevoie de susținere nici politică și de niciun fel. Nu depind de logica electorală, de imaginea pe care o afișez.
          Sunt doar un amărât de tâmpit alergic la ură.
          Ura vine din frică și frica de neînțelegerea lumii, a contextului, a realității obiective, a legităților. În ordinea asta de idei apare o problemă de coerență …. să fiu asertiv cu ura, cu frica.
          Cauzele neînțelegerii mediului înconjurător sunt multiple: sistemul de educație, lecturile fiecăruia, înclinațiile personale etc. Toate aste participă la o realitate deformată, la frică și la ură.
          Ăștia pe care îmi cereți să-i înțeleg au renunțat să mai caute ceva fiindcă ei știu. Greu. Foarte greu dar nu imposibil. Voi încerca.
          Am totuși o întrebare: ăștia plini de ură cum sau cine sau când îi va schimba? Lumea merge în cap și în mizeria asta va trebui să ne creștem copiii. Cum, cu ură, cu prostie și frică? Vom avea niște copiii de toată tristețea care se vor zbate și care vor răzbate doar dacă vor dezvolta mecanisme de exprimare ”asertivă” a urii, a dezbinării, a condamnării, a justificărilor și declamațiilor de fațadă.
          Nu ne mai raportăm la nicio valoare. Singurul lucru care mai contează este să-l fac pe fraier, să mi se dea satisfacție și dacă reușesc se cheamă că sunt tare și voi fi apreciat pentru jegul din mine de niște zombii plini de ură, lași și vindicativi – pe care va trebui să-i tratez, din nou, asertiv!?
          Totuși, apare momentul în care va trebui să alegi, sau nu apare și poți muri nefăcând nimica, netrăind dar politicos și asertiv.
          Problemele pe care le avem sunt reale. Când vor putea fi astea fi dezbătute, corectate? Niciodată! De cine? De gloatele astea mânate de ură? De politețea asta se folosesc toți politrucii. Speculează politețea și o transferă spre slăbiciune în scopul neschimbării, a păstrării status quo-ului.

          --2 voturi
          +1
          -1
    3. Din copilarie il cunosc pe Dan si pot sa confirm ca a fost si este un om bun. Greselile trecutului, au facut obiectul unui dosar care s-a intins pe multi ani si intr-un final s-a finalizat cu o decizie care nu poate fi discutata la acest moment.

      Indiferent de faptele savarsite, cu totii, trebuie sa avem in vedere ca vorbim despre un OM si dreptul sau suprem, DREPTUL LA VIATA. Pentru faptele savarsite in urma cu multi ani, a fost judecat si prin hotarare i-a fost stabilita o sanctiune prin care i-au fost ingradite anumite drepturi, dar nu si DREPTUL LA VIATA.

      Carentele sistemului de justitie, ne determina sa observam ca se utilizeaza toate caile de atac, pentru situatii in care cel mai probabil si procurorul ar fi renuntat la calea de atac daca ar fi fost dupa propria constiinta, dar, impins de la spate de obligatia profesionala de a exercita calea de atac, pentru a se asigura ca nu scapa vreun infractor, le exercita si in cazuri in care stie ca pune in pericol viata detinutului.

      Din pacate, sistemul de justitie, s-a indepartat mult prea mult de valorile si principiile de baza, fiind astazi un mecanism in care trebuie sa parcurgi un checklist pentru a ajunge la final.

      Ca sa intelegeti gravitatea situatiei si indiferenta sistemului fata de problema sesizata in acest articol, va rog sa aveti in vedere ca la data de 14.08.2020, Dan a fost dus cu elicopterul la Spitalul Fundeni la solicitarea medicilor de la Spitalul Judetean Arad, avand o stare de sanatate deosebit de depreciata. La data de 17.08.2020 a fost inregistrata la Tribunalul Arad cererea pentru intreruperea executarii pedepsei, astfel incat sa poata beneficia de tratament de specialitate. Astazi, 05.11.2020, au trecut aproape 3 luni de la data sesizarii instantei si desi are cancer limfatic acut (leucemie), el se afla tot incarcerat. Va avea termen de judecata la Curtea de Apel Timisoara la data de 16.11.2020. Este mult prea mult. Este aberant ca viata ta sa depinda de un fir de ata si sistemul de justitite sa analizeze cererea ta pentru DREPTUL LA VIATA intr-un termen de 3 luni.

      Indiferent de ce a facut in trecut, va rog sa aveti in gand ca in prezent se lupta pentru viata sa si incearca din rasputeri sa ajunga la o unitate medicala care sa-l vindece, pentru ca mai apoi, dupa ispasirea pedepsei, sa ajunga alaturi de familia sa.

      Este trist ca justitia este lipsita uneori de umanitate. Cred cu tarie ca in acest caz, Parchetul trebuie sa dea dovada de curaj si sa isi asume retragerea contestatiei imediat pentru a asigura si respecta DREPTUL LA VIATA.

      +8 voturi
      +1
      -1

    Lasa un raspuns pentru Popa Lucian

    2 + 1 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.