Uneori, în timp ce documentezi anumite subiecte, ți se întâmplă, ca jurnalist să dai peste altele desprinse, parcă, din povești. Mi s-a întâmplat de curând. Căutând informații despre o întâmplare care a avut loc în Pecica, am dat peste o alta, care este și de râs, dar și de plâns. Întrebând în stânga și în dreapta despre un tub gol de cartuș, cu pete de sânge pe el, care se presupunea că a fost găsit într-o spălătorie, am aflat despre o bătaie între doi soți (sau foști soți), care s-a sfârșit destul de rău. Pentru ea.

Așadar, în Pecica, dacă îți prinzi concubina, soția, fosta soție, iubita din prezent sau din trecut cu un alt bărbat, iei atitudine, căci trebuie să arați cine este bărbatul în casă și că nu poți accepta amantlâcuri. Sigur, nu există acest cuvânt în dicționare, dar va fi pentru că prea e folosit pentru a exprima, oarecum hazliu, relațiile amoroase din afara unei anumite ordini prestabilite, că nu mereu este căsnicie. Așa a făcut și un pecican, trecut de 40 de ani, care și-a prins fosta soție că-l înșela. Bine, vorba vine „înșela”, căci dacă ești fost, păi ți-a cam sărit rândul, nu? Drept este că nu am înțeles exact dacă e soția sau fosta soție, căci părerile celor cu care am reușit să vorbesc despre cei doi, erau diferite și am reușit să concluzionez doar faptul că sunt ceva. Totuși, prin Pecica mai vorbesc și „păsărelele” și, pe surse, am aflat că erau împreună din când în când, asta după ce au încheiat căsnicia. Nu de alta, dar e bine să rămâi în relații cât mai bune cu toată lumea și acești doi foști soți au rămas. Uneori. O dată la câteva zile.

Nu e prima bătaie conjugală despre care am auzit și nici nu cred că va fi ultima, dar este printre puținele care m-au șocat. Și amuzat, totodată. Ca după o poveste cu haz, dar încheiată cu vărsare de sânge (și zmeii aveau sânge, nu-i așa?). În povestea pecicană totul s-a întâmplat ca-n orice poveste începută cu multă dragoste, dar continuată, după un timp, cu un amantlâc comis de el sau de ea. Apoi, începe scandalul, mai apare poliția, ordin de protecție provizoriu (oricum, inutil, pentru că nimeni nu-l respectă), mai o salvare chemată… Apoi, liniște. Desigur, nu era cazul aici, căci nu mai erau cuplu oficial.

Revenind la povestea pecicană, bărbatul – orgolios și cu ambâț – s-a gândit să-i dea o mamă de bătaie femeii (altfel de… piedică în calea uitării decât fotografiile din armată). Acțiune dusă cu succes la bun sfârșit, fapt recunoscut și de femeie care a povestit prin oraș că s-a trezit abia când era pe patul de spital. Ei, cum să uiți așa ceva? Cum să uiți o poveste ce încape într-o singură frază scurtă, dureros de scurtă: „a mai dat și el, a mai luat și ea”?

Numai că  trezirea la realitate a fost mult mai dură și iese din poveste. Zmeul pecican nu s-a limitat la palme și pumni, poate și picioare. S-a gândit el că este cazul să se asigure că amintirea lui va rămâne în memoria femeii pe viață așa că, în semn de iubire (că gelozia din iubire se naște, nu-i așa?) i-a tăiat nasul! Nu-i glumă, i-a tăiat efectiv o bucată din nas. Cu un cuțit, un briceag, cu ceva ce a găsit la-ndemână (prin Pecica nu se știe încă tipul de „armă” folosit).

Acum, femeia este acasă, bandajată toată și are de așteptat două săptămâni ca să vadă ce a reușit fostul soț să-i facă, și nici nu se știe ce s-a întâmplat cu bucata de nas lipsă. Am aflat și că a fost la medicina legală deja și că există o plângere făcută pe numele bărbatului iar polițiștii cercetează. S-ar putea, totuși, să cerceteze degeaba. N-ar fi prima dată. Se vorbește prin oraș că sunt șanse ca bărbatul să fie iertat. De femeie, nu de polițiști.

Da, dragostea cu năbădăi este ceva real și este o formă de iubire complicată. Care, cică, merită, după cum zic unele femei mai în vârstă de prin Pecica, toate cu nasul întreg. Acum, ce să mai zicem noi? Așa o fi, pentru că, atunci când inima dictează, omul face. Iar femeia, iartă. Poate, pentru că, fiind oarbă, dragostea nu trebuie nici mirosită…

Povestea noastră are și un final fericit cert, care nu depinde nici de inimă, nici de partea lipsă din nas, nici de alte sentimente: tubul gol de cartuș fusese folosit la vânătoare, iar petele de sânge erau de origine animală.

Update

Iată care este varianta oficială asupra celor întâmplate, descrisă de repezentanții Inspectoratului de Poliție Județean:

„La data de 17 mai a.c., am fost sesizați prin apel 112, despre o posibilă agresiune într-un imobil din localitatea Pecica.

La fața locului, polițiștii au constatat că este vorba despre o femeie, care a fost lovita cu un obiect tăietor la nivelul feței de fostul concubin în vârstă de 46 de ani, care a plecat de la locul faptei.

În cel mai scurt timp femeia a fost transportată la Unitatea de Primiri Urgenţă Arad pentru acordarea de îngrijiri medicale.

Bărbatul a dispărut de la domiciliu, fiind dat în urmărire și cautat de polițiști.

În cauză a fost întocmit un dosar de cercetare penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii de loviri și alte violențe”, se arată în comunicatul IPJ.