Abia ajuns prim ministru, scăpat de greva din învățământ, Ciolacu nu reușește totuși să ocolească haznaua din partidul propriu, nimerind din plin în ea când îi era lumea mai dragă.

Și ca să nu credeți că nu știu despre ce vorbesc, da, e vorba de scandalul care crește în câteva zile cât altele în ani și care poate fi legat de domnia PSD, prin fosta telejurnalistă Firea și soțul cu nume predestinat, Pandele, în jurul Bucureștilor.

Desigur, problema azilurilor pentru bătrâni și bolnavi de care nu are cine să aibă grijă este veche. În fond, sistemul a evoluat în întreaga Europa din leprozeriile medievale, iar aducerea lor la un nivel decent și acceptabil a însemnat eforturi peste tot unde guvernul spune că reprezintă comunitatea pe care o conduce și o administrează.

La noi și pe aici prin împrejurimi a mai fost și comunismul, au mai fost și înainte administrații care credeau că azilurile sunt un fel de lagăre de concentrare pentru cei care nu mai pot și nici nu mai au treabă cu societatea. Așa că poți face acolo un singur lucru, să ai grijă să nu moară de foame, să te faci că îți pasă și să furi cât poți mai mult din banii cheltuiți pe acești nenorociți.

Nu exagerez, credeți-mă, de altfel prima reacție a administrației dovedește asta. În loc să ia la bani mărunți situația, să caute responsabilii până la cele mai înalte niveluri, ei au ordonat o serie de controale pe la toate aceste stabilimente din țară. Ideea e că ceea ce s-a întâmplat în Ilfov nu este un caz izolat, cam așa funcționează în toată țara aceste stabilimente, deci, ce naiba, hai să o lăsăm mai moale.

La Timișoara, primarul s-a dus personal la un azil închis în urma acestor controale, arătându-se foarte mirat, în fond, spunea el, nu se stă ca la hotel, dar condițiile sunt absolut decente, nu era cazul să se închidă. Și aici la Arad a fost închis un azil, altele au fost amendate serios, să se vadă, așadar, că nu doar acolo e jale unde PSD-ul este în floare. Al nostru primar nu a zis nimica, deși, cel puțin din fotografiile publicate în Special, azilul închis la Arad arată mai mult a hotel, chiar dacă nu de cinci stele.

Penibilă gesticulație, chiar dacă premierul Ciolacu în vorbe s-a arătat foarte hotărât, a dat mai mult indicații, spunând că el nu are cum să îi demită pe cei vinovați, ci instituțiile abilitate ierarhic. Între timp s-a născut și o petiție publică în care se cere eliberarea din funcție a ministresei familiei, în timp ce aceasta gesticulează ca la Antena 1, amenințându-i pe cei care se ating de ea cu Justiția.

Cu alte cuvinte avem un caz aproape exemplar privind cum funcționează administrația, cum se neglijează adevăratele probleme pentru cuvinte frumoase și tromboane, cum și unde îi doare pe ei de noi, ăștia care nu avem funcții doar voturi. Și nu vom avea nici pensii speciale. Un caz de la care s-ar putea porni în redimensionarea administrației, în fond este vorba de politică socială, un fel de simbol al modului în care funcționează o țară.

Da, e vorba de necesitatea unei reforme, a acelor reforme care există doar în programele electorale și în cuvântările din campaniile electorale. Da, e vorba de acele reforme care sunt uitate pe loc după afișarea rezultatelor, în fond pentru cei aleși, indiferent unde, urmează patru ani de distracție, bani mulți și dolce far niente, nu muncă dedicată celor care i-au ales.

Așa că, la nici o lună de la intrarea pe funcție, Marcel Ciolacu este în fața unei dileme. Reacția sa la această dilemă ne va arăta dacă avem de-a face, în cele din urmă, cu un politician adevărat sau doar cu o păpușă de partid cum au fost și ceilalți înaintea sa.

Alegerile sunt simple și evidente: intrând în problemă și declanșând acele mecanisme care vor duce la pedepsirea celor vinovați, va arăta că se gândește serios, se ia și ne ia în serios. Asta înseamnă, desigur, înainte de toate eliberarea din funcție a ministresei Firea și punerea sub urmărire a tuturor care s-au folosit de șubrezenia sistemului de ocrotire socială din țară.

Continuarea gesturilor de imagine, cum a fost asta cu controale departe de Ilfov, scăparea vinovaților, în frunte cu speakerița deja prea mult menționată, ne introduce în eternul previzibil românesc. Și ne va arăta încă o dată de ce alegătorii nu mai știu pe cine să aleagă, altfel spus ne va arăta că mult trâmbițata democrație funcționează la noi ca un avion de hârtie, plutește, dar nu zboară, și va însemna în cele din urmă continuarea acestui joc pentru proști.

Ne va arăta că alegătorul care pleacă din țară și nu își trimite nici măcar votul prin poștă, are dreptate. Și are pentru că, iată, în continuare, revoltați că nu suntem primiți așa cu una cu două în Schengen, în țărișoară schimbarea este bucuria proștilor. Nu-mi dau seama câte din toate astea le-a gândit Marcel Ciolacu.

Un lucru însă știu sigur: dacă acum ar pune piciorul în prag și ar îndepărta-o pe Firea, împreună cu toată șatra, ar deveni singurul politician al momentului la care nu i se vede fundul gol al intereselor…