Nu-i deloc ușoară viața într-o lume ca a noastră în care politica este în tot și toate. În viața oamenilor, a politicienilor, a partidelor care, după șocul alegerilor din anul electoral 2024 se poate presupune că s-au conformat cerințelor electoratului. Așa o fi, oare?

Sigur, o analiză a activității vieții politice locale (asta ne interesează în principal) poate părea un demers cam pretențios și dificil. Așa-i. Știm toate astea, știm și cum este politica și ce servicii prestează – Prostituția ca dar, de la Cadar, Răzvan Cadar. 20 de parlamentari duc reforma în pat – de aceea vă spunem de la bun început că vom „croi” după „tiparul” pe „stofa” livrate de „clineți”.

Adică, va fi mai degrabă descrierea unei imagini pe care partidele și-au proiectat-o public după alegeri.

Alegerile din 2024 nu au fost un accident „de muncă” politic, nici un capriciu electoral. Nu au fost, e drept, nici revoluția visată de unii, dar au fost un test, început timid cu ocazia alegerilor locale, continuat cu alegerile parlamentare și, mai ales, cele prezidențiale. Iar partidele ce activează în politica arădeană l-au trecut doar formal, nu și în substanță. De aceea, calificativul pentru ele ar fi cel de corigență, cu o oarecare indulgență.

Mesajul electoratului a fost clar și incomod: oamenii s-au săturat să voteze de dragul unor proiecte doar comunicate, dar niciodată dezbătute real cu ei. S-au săturat să-și dea votul pe promisiuni bazate pe „viziuni” de campanie și au transmis politicienilor că își doresc o administrație umană sau măcar suportabilă, că-și doresc să trăiască fără a mai avea un puternic disconfort zilnic.

După „locale”, rezultatele au fost interpretate de partide ca dovezi de validare. „Am câștigat” a fost concluzia care a bântuit politica locală, inclusiv în Arad. În realitate, nu a câștigat cu adevărat niciun partid. Iar electoratul cu atât mai puțin. Toate partidele însă au preferat minciuna „am câștigat”, cu speranța că lucrurile se vor rezolva la alegerile generale.

Poate surprinzător, poate nu, dar niciun partid din politica arădeană nu a avut curajul să ia taurul de coarne și să facă o analiză sinceră, realistă a activității administrative și politice, să vadă unde și de ce s-a greșit, pentru ca în baza acestei analize să încerce să îndrepte lucrurile. Niciun partid nu a avut curiozitatea – sau curajul? – de a se întoarce cu fața la cetățeni pentru a le afla nemulțumirile și dorințele.

Partidele din Arad par captive într-un limbaj venit parcă din altă lume: investiții, proiecte, fonduri, șantiere. Betonul a devenit țelul suprem, iar asfaltul, unitatea lor de măsură, ignorând realitatea că oamenii nu se mai extaziază în fața unor grafice de investiții, nici în expuneri (oricum cosmetizate) despre construcții sau viziuni energetice. Pentru ei, realitatea este disconfortul șantierelor care nu se mai termină, traficul infernal, reguli schimbate arbitrar, peste noapte, și decizii explicate prost sau deloc.

Alegerile au demonstrat că politica betoanelor nu mai produce capital electoral, ci oboseală civică. Dar niciun partid nu a realizat asta și nici nu s-a gândit să încerce, măcar ca experiment post-electoral, politica omului…

Politica votului de sancțiune

Față de alegerile din 2020, AUR Arad a făcut un salt neverosimil, ajungând să fie, la alegerile parlamentare din 2024, partidul numărul 1 din Arad, înaintea PNL și PSD. Totuși, la „locale” nu a reușit să câștige decât un loc de primar și nici nu a reușit, prin alianțe, să domine în consiliile locale.

Ca peste tot în țară și în Arad, AUR capitalizează nemulțumirile față de administrația locală și față de un „sistem” (încă insuficient definit politic). Evident, un atuu, chiar dacă nu zdrobitor. Mai mult, poate deveni, în timp, o mare vulnerabilitate dacă criticile nu vor fi însoțite și de propuneri serioase, de nerefuzat pentru administrații.

Capacitatea redusă de influență efectivă este o altă vulnerabilitate care duce AUR Arad în zona unei opoziții gălăgioase, dar retorice, fără posibilitatea reală de a schimba ceva în politicile publice locale.

La această stare de lucruri contribuie și o politică de cadre haotică, dar și lipsa de implicare în plan local a parlamentarilor AUR Arad. Lipsa experienței politice sau comoditatea îi face pe acești lideri să nu înțeleagă importanța presiunii pe care ar putea-o exercita asupra executivului local, în general ostil aleșilor locali AUR.

(Sursa foto: facebook)

AUR Arad este relevant ca „barometru al nervozității sociale”, dar administrativ rămâne periferic. Există un potențial de creștere chiar și în Arad, dar nu chiar atât de mare pe cât cred liderii partidului. Din păcate pentru AUR, prestația conducerii centrale a partidului va influența și viitorul electoral al organizațiilor locale.

PSD Arad și politica de centru

Filiala condusă de Mihai Fifor, mai mult prin telefon și Facebook – dar, totuși, cu mână de fier – a avut la alegerile locale din 2024 cele mai bune rezultate din 2008 încoace. Cu toate astea, n-a câștigat mare lucru – a pierdut atât primăria municipiului, cât și președinția CJA. Mai mult, nu are majoritate nici în Consiliul Județean, nici în cel municipal, unde numai întâmplarea face ca uneori interesele primarului să corespundă cu acelea ale PSD Arad.

Mihai Fifor este, trebuie s-o recunoaștem, mult peste nivelul organizației PSD Arad. Impresia pe care o lasă este aceea că ar putea câștiga Primăria municipiului sau președinția CJA, dacă și-ar dori cu adevărat asta. Dincolo de această impresie rămâne realitatea care ni-l arată ca un lider local preocupat doar de accesul la funcții „la centru” (Parlament, Guvern, PSD central).

Aceasta este o vulnerabilitate a partidului, mai ales că personalitatea puternică a lui Mihai Fifor nu permite niciunui „vlăstar” să crească la umbra sa. Iar Sulincean, chiar nu e vlăstar, ci doar un executant al ordinelor șefului… PSD Arad mai are o mare vulnerabilitate legată de politica de cadre, ceea ce afectează și nivelul de organizare a micilor organizații din județ. În plus, nu se văd liderii locali care să creeze presiune asupra actualilor primari, din partide adverse.

O mai atentă preocupare față de problemele comunităților locale, inclusiv a comunității din municipiu, cu siguranță i-ar aduce mai mulți votanți decât preluarea temelor partidului, din politica de la centru – surprinzător că un politician versat ca Mihai Fifor să nu înțeleagă așa ceva, dacă nu cumva este o preocupare premeditată, menită să-i asigure vizibilitate în fața șefilor, în perspectiva viitoarelor alegeri.

Oricum, alimentarea acestor vulnerabilități (și a altora, desigur) ar putea activa riscul ca PSD să fie mare la București și irelevant la Arad – bunele rezultate de la alegerile locale din 2024 trebuie confirmate la viitoarele alegeri, altfel nu vor însemna decât o scurtă notă statistică.

Rupt de oameni – deși se numește partid social – PSD pare deocamdată un partid mare, dar străin de realitatea locală. Evident, mai are timp (toate partidele mai au timp să se organizeze), dar va fi nevoit să învețe să colaboreze cu partenerii din politica locală sau să se organizeze atât de bine încât să câștige detașat alegerile pentru a conduce singur.

Micile înțelegeri personale cu anumite personaje nu atrag forță pentru organizație și lider. Dimpotrivă.

Partid altfel, dar neconvingător

USR Arad rămâne un partid ușor altfel, dar încă neconvingător. Cel puțin în Arad, USR pare a fi o copie a PD-ului de la începutul anilor ’90, cu politicieni tineri, eleganți, rafinați, cultivați, dar mult prea distanți față de „vulg”. Când vor învăța (cei din USR) să „poarte și cizme de cauciuc” și să se prezinte în fața oamenilor simplu și deschis, vor avea șanse să crească. Dacă nu, există și pericolul dispariției.

_{(Sursa: usr.ro)}

Politica de cadre – o mare vulnerabilitate. La fel și lipsa organizațiilor din orașele și comunele județului.

USR Arad trebuie să mai învețe că și politica are regulile ei, care se cer respectate. Una dintre acestea este că atunci când intri într-o competiție electorală, trebuie s-o faci cu gândul și intenția sinceră de a o câștiga. Jocurile de-a „eu candidez, dar nu vreau să câștig” sunt imediat simțite de electorat…

Pentru UDMR Arad, parcă aflată în „moarte clinică”, este tot mai real pericolul de a deveni irelevant și chiar nefrecventabil. Când îți minți partenerii de negociere, dar mai ales, propriul electorat, și te „pui capră” în fața „dușmanului” alegătorilor tăi, nu te poți aștepta la altceva.

PNL Arad și mitul nemuririi

Și-acum, PNL, cel mai puternic partid din Arad, un exemplu clasic de partid care a ajuns să confunde numirea în funcții, cu legitimitatea politică. Administrează mult, decide mult, dar explică puțin și ascultă rar. Investițiile sunt invocate reflex, ca o scuză preventivă pentru orice critică.

Cea mai mare problemă a PNL Arad nu este lipsa proiectelor, ci uzura instalată în partid. Pe care însă o tratează ca pe o nedreptate –mitul nemuririi? – nu ca un simptom. Iar refuzul de a discuta serios despre succesiune politică arată un PNL care încă mizează pe inerție, în condițiile în care electoratul a penalizat tocmai inerția politicului.

PNL este singurul partid din Arad care este pe plus la rezerva de cadre. Dar nu știe sau nu vrea s-o folosească. Promovarea și pregătirea celor ce vor urma arată o politică de cadre falimentară și greu de înțeles. Președintele Falcă și-a declarat cu cel puțin doi ani înainte de alegeri intenția de a candida în 2004 și s-a pregătit aproape patru ani pentru candidatură și preluarea funcției de primar.

Cu toate astea, el este cel care impune secretul în ce privește nominalizarea candidatului la Primăria municipiului și a președintelui CJA (Iustin Cionca și-a anunțat intenția de a se retrage).

De ce procedează așa? Greu de spus. Dar și mai greu de înțeles de ce nu permite competiția internă pentru cele două demnități importante. Cu siguranță știe cât de importantă este legitimitatea unui candidat, așa cum știe cât de importantă este pregătirea candidatului pentru potențiala nouă funcție.

Iată câteva vulnerabilități ale PNL Arad care se vor accentua în următorii ani.

PNL este partidul care a condus cel mai mult în Arad și care, în consecință, poartă cea mai mare responsabilitate pentru tot ce s-a făcut sau s-a ratat. Acum a venit vremea să iasă dintre betoane, asfaltări, statistici de absorbție a fondurilor etc. Acum este vremea să afle pentru cine au făcut ce au făcut. Și să se apropie de destinatari, să uite de lecții despre administrație și politică și să vorbească despre viață cu ei.

Da, viața oamenilor simpli, viața trăită cu adevărat, viața celor de care s-au rupt toți politicienii de parcă ar trăi în țări diferite. Dacă mai știu ce înseamnă cu adevărat viața…