Cum deveniți peste noapte „învățători”? E simplu. Toate școlile din municipiul Arad funcționează în scenariu „roșu”, iar părinții elevilor din ciclul primar sunt nevoiți să „guste” puțin din meseria de învățător. Și nu este deloc ușor, credeți-mă!

Așadar, părinții acestor copii au devenit peste noapte „învățători”, fiind nevoiți să se descurce fiecare cum poate. Vor învăța și ei cât de importantă este această meserie. Să fii dascăl. O meserie frumoasă, dar, din păcate, atât de puțin apreciată. Cu siguranță, pe viitor părinții vor aprecia mai mult ceea ce face dascălul, pentru fiecare dintre copiii noștri.

Dar cum au decurs primele zile „în online” pentru elevii de clase primare? Vă spun sigur, fără a întreba vreun părinte: FOARTE GREU. Dar am stat de vorbă cu părinți ai căror copii sunt în clasa 0 și clasa I. Am auzit doar dezamăgire.

„ Într-un cuvânt: IMPOSIBIL! Și spun asta în condițiile în care i-am asigurat cea mai buna tehnologie. Nu știu ce fac ceilalți părinți, care efectiv nu dispun de așa ceva”, a declarat doamna Gyuricza Mirabela, mămica unei fetițe care este în clasa 0.

Mă opresc la clasa I. Nu clasa 0, ci clasa I. Da, cel mai important an din viața fiecărui copil. În clasa I, copilul învață să scrie prima dată în viața lui, cu literele de mână. Fiecare se străduiește să scrie din punct de vedere caligrafic, cât mai frumos. Doamna îi laudă pe elevii care scriu ordonat și frumos. Conform programei școlare, majoritatea elevilor de clasa I au început să scrie deja, câteva dintre literele de mână. Până aici, totul normal. Însă, vin eu cu întrebarea mea: Ce se va întâmpla cu elevii de clasa I, care sunt nevoiți acum să învețe să scrie literele de mână, de acasă ?

Așa, părinții se vor trezi peste noapte „învățători”. Asta, în cel mai fericit caz. Dar copiii ai căror părinți lucrează? Cum procedează ? Vor învăța să scrie literele de mână cu vecina sau cu mătușa? Cu bunica? Nu știu. Nimeni nu știe.

Ceea ce știu sigur și am aflat este faptul că învățătorii sunt nevoiți să-și parcurgă mai departe programa școlară. Ei n-au nicio vină. Majoritatea și-ar dori să fie alături, fizic de elevii lor. Dar nu depinde de ei. Așadar, elevii de clasa I vor învăța mai departe literele de mână, așa cum pot. Dar, dacă această situație s-ar prelungi? Ce se va întâmpla cu ei? Cu viitorul lor? Vor ajunge în clasa a II-a și nu vor ști să lege două cuvinte.

„Am încheiat anul trecut tot așa. Online. Nu parcurseserăm tot alfabetul. Și s-a văzut acum. Am tot recapitulat, dar la unii care nici n-au luat în serios învățământul online s-a văzut. Suntem bulversați”, mi s-a destăinuit o persoană apropiată mie. E învățătoare, o cunoștință de-a mea din Timișoara.

Atunci, vin eu și întreb. Doar o părere de-a mea. Rea sau bună. Nu mai bine, elevii de clasa I să meargă la școală și să învețe în scenariu „verde”? Sau programa școlară să fie modificată pentru ei și să le fie ușurată munca părinților?

Este trist ce se-ntâmplă. Dar și mai trist este faptul că nimeni nu spune nimic. Copiii? Elevii? Ce spun ei? Că le este greu, dragi cititori. Le este foarte greu să stea cu ochii-n monitoare și trei ore pe zi, la vârsta lor. Nu este același lucru cu ceea ce învață „la clasă”. Indicat ar fi să le reducă din materii măcar.

Temele, o altă problemă. Elevii se plâng că primesc mult prea multe teme.

Dar, acesta este sistemul, iar copiii noștri sunt mereu „victimele unui sistem”, un sistem blocat de incertitudine, de nesiguranță. Pentru cât timp? Nu știm. Ceea ce știm este că acești copii, generația greu încercată, vor avea de suferit în viitor.

Lacunele se vor vedea, iar atunci părinții își vor aduce aminte că peste noapte au devenit și ei „învățători”, și vor aprecia mai mult această meserie.