Este una Oana, nu Ingrid, Oana, chiar nu mai știm cum, și nici nu ne prea interesează. Încă. Dar e blondă fata! Asta știm sigur! Și așa cum e ea… blondă, dar cu mâna larg întinsă, căreia la momentul oportun i se strânge pumnul de nu-i mai poți lua nimic din ce i-ai dat (și-i place… mult!), nana asta, expertă în intrări și ieșiri – oh, nu vă gândiți că a lucrat în Vamă… se dă de-a derdeleacul prin Consiliul Județean Arad. Nu că așa îi place! Așa i s-a dictat!

Greșit gândesc aceia care cred că este supărată că a dat pandemia în Consiliu și că trebuie să poarte obligatoriu mască, nu cum făceau până acum, când se purtau de parcă toți ar fi vrut să se bronzeze pe nas și gură, se înșală….

O, nu! O, nu! O, nu! – zici că scriem scenarii la filme „xxx”  de proastă „factură” – Oana, nu! Oana nu mai poate! Păi cum? Tocmai acum când Sergiulică e plecat cu Rețeaua Solidarității prin tot Aradul, de e plin săracul de ulei și zahăr și pe mâini și pe picioare, iar Arghirel nu mai știe ce să facă de nervos ce e că Andrei nu-i mai poate scrie comunicatele la timp, așa ca pentru un dottore în drept cum e el… tocmai acum, ea, blonda, și-a dat seama că nu mai are pârghii. Cum adică să nu aibă dumneaei pârghii? Acum, când „ciulasa” de la mașina ei merge perfect și o și sună în fiecare zi (pentru cei care nu cred, să știți că e o „Chiulasă” vorbitoare!), fiind de „mașină” bună, de lux, computerizată până la suflet, nenică!, când „arderea ei internă” e la cote maxime, când… Cum naiba să câștige Făurică lucrarea asta demețial de așteptată de toată suflarea Aradului, și anume drumul județean Arad-Pâncota? – își dă Oana tatii pălmi peste frunte și peste fund non-stop… Cum să o ia Meșterică și să n-o ia el, Helicoptăru?!

„Dar cum să nu i-o dau? Cum nu ți-o dau?” – pare a exprima blonda când se privește în oglinda care-i spune în fiecare dimineață în ce funcție suspusă a ajuns.. „Eu… așa darnică… Doar nu sunt atât de tâmpită încât să nu găsesc vreun floc… pff (scuzați-i limbajul – not red.) și să-l vântur asupra și pe Meșterică?”…  Și cică ăsta e visul ce i se repetă Oanei noapte de noapte, și în somn, și în afara lui… Iar dimineața, când se duce spre birou, știind că a deschis ofertele și că… n-a ieșit cum trebuie, Oana își iese din pepeni, iar altceva, decât să caute „nod” în actele câștigătorului licitației, nu mai știe să facă.

Dar, culmea! Nu găsește! Și-atunci sună, nu pe direct, ci pe Telegram,, că cică și Whats App e la mâna „băieților” acum, în perioada asta.

Și spune codat:

„Chiulasă?”

„Ce chiulasă?, măi! Nu știi pe cine ai sunat? Sau, ai rezolvat treaba și ai nevoie de chiulasă la mașină?”

„Ciulasă, măi, am vrut să zic, dar nah… În fine… Nu pot să rezolv. Nu am cum. Și să stau în cap, nu-i găsesc nimic să-l elimin. A depus totul ca la carte.”

„Măi, ești nebună? Știi câți bani pierd??? Te schimb, băga-mi-aș, te schimb! Nu știu cum faci, dar faci! Iar câștigă pensionarul ăla lucrarea asta?Contra mea? Nu pot să cred, Oana, nu pot! Și am mai cumpă=rat și balastieră după Horea! Nu pot să cred, nu pot să cred… Nu știu ce faci, dar află de la mine, ca să nu afli de la alții, dacă nu rezolvi problema o să umbli goală pe Arad-Pâncota! Așa să știi! Hai, pa!, că nu te mai aud, acum pleacă hălicopteru de i l-am vândut la acela!”

„….”

Așa că, din ce am reușit să aflăm pe surse, de-atunci blonda face singură ture, pe jos, că „ciulasa autoturismului ei” are probleme, pe drumul Arad-Pâncota. Dus-întors.

Și totuși… când se anunță câștigătorul licitației Drumului Județean Arad-Pâncota?