Începem săptămâna care a trecut cu o poză.

Nu e mare lucru, omenirea mai nou comunică prin fotografii, scrisul fiind de o vreme doar pentru cei foarte pretențioși și rafinați. Ce să-i faci, textul trebuie elaborat, gândit, scris, pe când o poză înseamnă două clicuri și gata.

Imaginea cu care deschidem săptămâna pozelor zguduitoare din Arad a fost surprinsă în aeroportul părăsit al Aradului. Părăsit de avioane, să ne înțelegem, și transformat prin urmare în spațiu expozițional în favoarea celor care dau aprobarea. Punctul culminant fiind festivalul Open Air al deputatului Glad Varga, prea puțin totuși pentru un aeroport internațional în care nici vrăbiile nu se mai cacă.

Așa că ce s-au gândit cei care dau aprobări, de ce să nu se facă acolo și o prezentare de modă, din moment ce, nu-i așa, cel puțin în vorbe, în aceste zile Aradul a devenit din nou capitala modei în România. Nu ai ce zice, zic asta ei, iar fotografia ilustrează tocmai această realitate: ce înseamnă pentru ei, pentru cei care dau aprobări, toate acestea: aeroport, festival, prezentare de modă.

Nu intru în amănunte, imaginea vorbește de la sine, ajunge să vă uitați la pălăria viceprimarului și la sacoul președintelui de județ. Veți înțelege pe loc ce înseamnă moda pentru ei, trecând peste veșmântul damelor. Vă veți da seama și de locul unde se află dacă aruncați o privire mai atentă la pata de ulei din fața lor. Asta este, eleganța și rafinamentul cer sacrificii, treci peste pata aia de parcă nici nu ar exista, în fond ar putea fi și altceva decât ulei.

Sigur, Calvin Klein și Versace erau mai atenți, asta ca să nu o mai pomenim și pe Coco Chanel, aici însă suntem la Arad, ce contează o pată acolo atunci când e vorba să îi faci pe ceilalți să moară de ciudă.

Păcat că nu este în grup și mentorul lor spiritual. Și cu asta am trecut la cea de a două poză a săptămânii care a trecut.

Ați observat, desigur că Bibi lipsește din grup. Firesc, orice arădean știe că Bibi face figură aparte, el fiind prezent acolo unde cei fotografiați în fața petei de culoare lipsesc. Grupul pătat este al celui care dirijează oriunde s-ar afla, în timp ce Bibi, bazându-se pe alte rudenii și relații, încearcă să se descurce și el cum poate.

Zilele Aradului au trecut și nu se mai știe dacă mai apucă următoarele, așa că trebuie să fie cu ochii-n patru, au grijă de asta băieții veseli care îl fotografiază și îl intervievează separat de grupul din fața petei despre care doar bănuim că poate fi de ulei.

Nu este în grup nici tartorele, ocupat, se pare, cu ultima sa carte, a patra, întitulată exact ca serialul de film din anii optzeci, realizat pe un scenariu oarecum propagandistic al lui Titus Popovici. E un mare moment, zice autorul, cităm: „Un moment emoționant cu o foarte mare importanță. Cea de a patra carte pe care am scris-o a plecat spre tipar: «Lumini și umbre»”.

Remarcați, sper, stângăcia emoționată a exprimării, nu putem decât să îl felicităm pe autor că a găsit și de această dată omul care să scrie în locul său cartea. Păcat de titlu, printre atâtea titluri comuniste se putea găsi unul mai spectaculos. „Atunci i-am condamnat pe toți la moarte”, de exemplu. Se potrivea mai bine cu prezentul.

Nu ne mai legăm și de restul problemelor, un comentator a observat contradicția dintre afirmația cum că ar fi plecat la tipar – mă rog, aici și absența virgulelor e de vină – în timp ce ni se prezintă fotografia cărții, lucruri mărunte, important este că doctorul în jurnalism scrie și conduce Aradul prin alții. Inclusiv prin cei care stau mândri în fața acelei pete de origine incertă.

Închei cu o treabă foarte serioasă. Nu de alta, dar orașul colcâie de o vreme de neseriozitate și lipsă de substanță. Nemaivorbind de faptul că cel care a dezvăluit drama este un arădean foarte prezent pe site-urile de socializare și care, oarecum ciudat, haios și savuros, reprezintă Aradul adevărat. Cel care are grijă nu numai de aparențe, ci și de esențe.

E vorba de Arpi Nistor, cel care ne-a prezentat săptămâna trecută drama câinelui zis Diesel.

Cred că știți despre ce este vorba, nu intru în amănunte, pentru cei care află acuma doar atât că un câine a fost omorât, ucis, poate e mai corect, cu sapa, fiindcă deranja pe cei pe lângă care s-a aciuit și el, nenorocitul.

Individul a fost identificat, poliția s-a pus în mișcare.

Vă întrebați poate și ce are una cu alta? Ce are câinele cu prefectura? Sau cu Primăria, Consiliul Județean, ori Bruxelles? Cu aeroportul folosit pentru a-i promova pe ai noștri care nu au treabă cu viața reală a Aradului?

Și uite așa, am și răspuns la mulțimea de întrebări ce par, la o primă privire, retorice…