joi, 28 martie, 2024

Special Arad Logo

    Ovidiu Balint: Ambasadorul SUA şi Proclamaţia de la Timişoara, după 26 de ani

    de Ovidiu Balint | 12 martie 2016, 11:12 AM | Opinii | Recomandările editorilor

    2

    De plictiseală, îmi vine să dau cu basca, luată de pe şaua bicicletei, de pământul patriei presărat cu paşii proştilor. Însă, nu apuc. Fiindcă nu am nici bască şi nici bicicletă. Dar care plictiseală? Căci iată, se naşte din propria concepţie un ditamai comunicatul care îmi dă şi cu patria de pământul plin de proşti. De data asta prostia vine din America. Mă rog, de la un reprezentant al ei, cum ar veni ambasadorul SUA la Bucureşti, Hans Klemm.

    Se făcea că unui român inspirat i-a venit să-l întrebe pe ambasadorul SUA la Bucureşti ce părere are despre faptul că României i s-a impus acceptarea de emigranţi, din valul care invadează Europa. Nu ştiu dacă românul chiar a existat, fiindcă nu şi-a declinat identitatea, sau a fost doar pretextul de care s-a folosit ambasadorul american ca să mai dea un sfat găsit prin tolba plină cu democraţie. Cert este că Hans Klemm a reuşit să îmi şteargă praful de pe toba patriotismului, în care nu mai bătusem de mult timp pentru că nu mai aveam pentru cine. Şi, cu ocazia asta m-am lămurit că şi americanii au proştii lor. În rezumat ambasadorul SUA la Bucureşti ne sfătuieşte că e bine să primim emigranţi, fiindcă toată America s-a făcut cu emigranţi şi de-aia s-a dezvoltat atât de mult.

    Domnu’ Klemm, sau Excelenţa Voastră, ca să respectăm protocolul, ca să nu ziceţi că sunt lipsit de educaţie, ori de informaţie. Eu vă propun să citim comunicatul Dumneavoastră în paralel cu o Proclamaţie, de la redactarea căreia s-au împlinit ieri fix 26 de ani. Adică pe 11 martie! E vorba de Proclamaţia de la Timişoara! Excelenţa Voastră, şi dragi cititori, eu cred că e un exerciţiu util pentru toată lumea să citiţi în paralel câteva pasaje din comunicatul ambasadorului SUA la Bucureşti din 7 martie 2016 cu câteva pasaje din Proclamaţia de la Timişoara redactată la 11 martie 1990! După aceea ne putem întreba cum a evoluat din punct de vedere moral atât România, cât şi SUA.

    Proclamaţia de la Timişoara: “O serie de fapte întâmplate în România îndeosebi după 28 ianuarie 1990, vin în contradicție cu idealurile Revoluției de la Timișoara. Aceste idealuri nici nu au fost aduse la cunoștința opiniei publice românești de catre mass-media centrală, decât parțial și confuz. În asemenea condiții, noi, participanții nemijlociți la toate evenimentele dintre 16 și 22 decembrie 1989, ne vedem nevoiți să explicăm întregii națiuni pentru ce au pornit timișorenii Revoluția, pentru ce au luptat și mulți și-au jertfit viața, pentru ce suntem în continuare hotărâți să luptam cu orice preț și împotriva oricui, până la victoria deplină.”

    Comunicatul ambasadorului SUA la Bucureşti:” Recent am primit un e-mail de la James Bond. Îmi dau seama că acesta nu este numele său real, ci un pseudonim, dar subiectul abordat era unul serios. Din cuvintele sale, era evident că își iubește foarte mult țara, România, și că este preocupat de bunăstarea și viitorul acesteia. Voia să afle care este părerea mea despre ceea ce el a numit ‘invazia musulmană’ a Europei. Era îngrijorat cu privire la imigranții recent sosiți pe continent, în special în această țară și mi-a cerut să comentez subiectul. Am considerat că este important să fac acest lucru.

    Permiteți-mi să încep menționând că sunt american de primă generație. Tatăl meu a emigrat din Germania și a mers să lucreze în Statele Unite, în Michigan. Acolo și-a creat o viață și și-a întemeiat o familie. S-a implicat în comunitatea sa și a fost un cetățean patriot. Această poveste nu este unică; ea este povestea Americii. Cu excepția celor care sunt indieni americani puri, cu toții avem rădăcini în alte țări. Provenim din țări din întreaga lume, dar avem un lucru în comun: suntem americani. Suntem diverși nu doar din punct de vedere etnic, ci și religios, unii crezând într-o putere supremă, alții nu”.

    Excelenţa Voastră, permiteţi-mi să vă întreb: indieni americani puri? Cum sunt cei impuri? Dar să revenim la exerciţiul nostrum.

    Proclamaţia de la Timişoara: “1. Revoluția de la Timișoara a fost încă din primele ei ore, nu doar anticeaușista ci și categoric anticomunista.(…) Idealul Revoluției noastre a fost și a rămas reîntoarcerea la valorile autentice ale democrației și civilizației euro­pene”.

    Comunicatul ambasadorului SUA la Bucureşti: În Statele Unite, chestiunea diversității a fost o luptă. În primul său discurs de învestitură, președintele Obama, al cărui tată era originar din Kenya, a declarat că diversitatea Americii, pe care a numit-o ‘moștenirea-mozaic’ este ‘un atu, nu o slăbiciune’. Cred cu tărie că așa este și aș adăuga că acesta este de fapt unul dintre principalele noastre atuuri.

    Întrebarea domnului Bond este oportună. În luna ianuarie, în SUA am sărbătorit ziua de naștere a Dr. Martin Luther King Jr. El a luptat pentru egalitate și a promovat atât drepturile civile, cât și drepturile omului, într-o perioadă istorică în care nu ne ridicam la înălțimea valorilor consfințite în documentele noastre fondatoare, care declarau că toți oamenii au fost creați egali. Pentru eforturile sale, în 1964, el a primit Premiul Nobel pentru Pace. Atunci a spus că: ‘Mai devreme sau mai târziu, toți oamenii din lume vor trebui să descopere o modalitate de a trăi împreună în pace, transformând astfel această elegie cosmică într-un psalm creator al frăției.”

    Proclamaţia de la Timişoara: “2. La Revoluția de la Timișoara au participat toate categoriile sociale. Pe străzile Timișoarei au căzut, secerați de gloanțe, unul lângă altul, muncitori, intelectuali, funcționari, studenți, elevi, copii și chiar locuitori ai satelor, veniți în sprijinul Revoluției. Suntem categoric împotriva tehnicii, tipic comuniste, de dominație prin învrăjbirea claselor și categoriilor sociale. Pe temeiul ideologiei “luptei de clasă” s-au urcat la putere bolșevicii în 1917, pe același temei, nomenclatura comunista română a instigat după 1944 o clasă socială împotrivă alteia, a dezbinat societatea pentru a o supune mai ușor terorii. Avertizăm împotriva pericolului repetării acestei triste istorii și chemăm muncitorii, intelectualii, studenții, țăranii și toate categoriile sociale la un dialog civilizat și constructiv, pentru a reface neîntârziat unitatea din timpul Revoluției. Trebuie plecat de la realitatea ca toate aceste categorii sociale au fost oprimate în regimul comunist și nici una nu dorește astăzi răul celorlalte.”

    Comunicatul ambasadorului SUA la Bucureşti: “Din 1975 până în prezent, am primit peste 3.000.000 de refugiați pe teritoriul SUA. Ei au avut o contribuție neprețuită la bogăția culturii americane, au contribuit la creșterea puterii noastre economice și au cinstit valorile fundamentale ale națiunii noastre, inscripționate pe Statuia Libertății.

    Cu siguranță, poate fi înfricoșător să primești noi imigranți, mai ales în număr mare. Ce se va întâmpla dacă nu se acomodează, dacă vor sufoca serviciile sociale, financiare sau medicale, dacă iau locurile de muncă ale unor oameni care sunt aici de ani de zile? Există multe necunoscute. Dar să nu uităm că unele dintre cele mai mari contribuții ale Americii la societate s-au datorat imigranților.

    Albert Einstein, unul dintre cei mai inteligenți oameni din lume, a fugit de persecuția din Germania nazistă pentru a căuta siguranța în Statele Unite. Un membru fondator al formației renumite și inspirat numite ‘The Fugees’, prescurtarea de la ‘refugees’ (refugiații’), Wyclef Jean, a sosit în America în 1982, din Haiti, o țară afectată de sărăcie. Fosta mea șefă, Madeline Albright, a fugit de comunismul din Cehoslovacia, devenind ulterior prima femeie secretar de stat al SUA. Luong Ung a evadat din regimul opresiv din Cambodgia și avea să devină activist pentru drepturile omului și purtător de cuvânt al campaniei împotriva minelor anti-personal.

    După ce a fugit din Cuba, Gloria Estefan avea să câștige mai apoi 7 premii Grammy și avea să își facă ritmurile latino auzite în întreaga lume. Mahnaz Afkhami era Secretar General al Organizației pentru Femei din Iran, care promova drepturile femeilor. În timpul unei misiuni la ONU, la New York, în 1978, ea a solicitat azil în Statele Unite, fiindu-i teamă că la întoarcerea în Iran avea să fie executată după Revoluția Islamică. Ea este în prezent președinte al ONG-ului Women’s Learning Partnership for Rights, Development, and Peace, pe care l-a fondat”.

    Deci SUA au primit în 40 de ani tot atâţia refugiaţi cât a primit Europa într-un an. Europa nu are încă nici un Einstein, dar mai poate aştepta 40 de ani.

    Dar, să revenim la Proclamaţia de la Timişoara, spre comparaţie: “4. Pentru victoria Revoluției din Timișoara s-au jertfit, alături de români, și maghiari, și germani, și sârbi și membri ai altor grupări etnice care de secole conlocuiesc în orașul nostru pașnic, în buna înțelegere. Timișoara este un oraș românesc și european, în care na­ționalitățile au refuzat și refuză naționalismul. Invităm pe toți șovinii din România, indiferent că sunt români, maghiari sau germani, să vină la Timișoara, la un curs de reeducare în spiritul toleranței și al respectului reciproc, singurele principii care vor domni în viitoarea Casa a Europei. 5. Încă în data de 16 decembrie, din primele ore ale Revoluției, una dintre lozincile cele mai des scandate a fost: “Vrem alegeri libere!” Ideea pluralismului a fost și a rămas una dintre cele mai scumpe timișorenilor. Suntem convinși că fără partide politice puternice nu poate exista o democrație autentică, de tip European”.

    Comunicatul ambasadorului SUA la Bucureşti:” Am prezentat aceste exemple pentru că nimeni nu poate ști de unde va proveni următorul Einstein, sau următoarea Estefan. Ceea ce este important este că toată lumea să fie tratată uman și cu demnitate. Tuturor trebuie să li se ofere o șansă să se dezvolte, să aibă o contribuție și să schimbe ceva în această lume. Știu că nu este un lucru ușor, însă le mulțumesc celor care l-au primit pe tatăl meu cu atâția ani în urmă, atunci când a ajuns pe țărmurile Americii. Astăzi sunt extrem de mândru și profund onorat să împărtășesc povestea Americii și a mea, celor care ar putea să o considere un exemplu de toleranță și incluziune”.

    Şi, Proclamaţia de la Timişoara:”6. După patru decenii de educație și propagandă exclusiv comunistă, există în conștiința tuturor românilor prejudecăți aparținând acestei ideologii. Existența lor nu este o vină pentru purtător. Manipularea lor, însă, de către grupuri interesate în renașterea comunismului și reinstaurarea lui la putere este un act contrarevoluționar. 7. Timișoara a pornit Revoluția împotriva întregului regim comunist și întregii sale nomenclaturi și nicidecum pentru a servi ca prilej de ascensiune politică a unui grup de dizidenți anticeaușiști din interiorul PCR-ului. Prezența acestora în fruntea țării face moartea eroilor din Timișoara zadarnică.

    Comunicatul ambasadorului SUA la Bucureşti:” Am prezentat aceste exemple pentru că nimeni nu poate ști de unde va proveni următorul Einstein, sau următoarea Estefan. Ceea ce este important este că toată lumea să fie tratată uman și cu demnitate. Tuturor trebuie să li se ofere o șansă să se dezvolte, să aibă o contribuție și să schimbe ceva în această lume. Știu că nu este un lucru ușor, însă le mulțumesc celor care l-au primit pe tatăl meu cu atâția ani în urmă, atunci când a ajuns pe țărmurile Americii. Astăzi sunt extrem de mândru și profund onorat să împărtășesc povestea Americii și a mea, celor care ar putea să o considere un exemplu de toleranță și incluziune”.

    Şi, Proclamaţia de la Timişoara:”8. Ca o consecință a punctului anterior, propunem ca legea electorală să interzică pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatură, pe orice listă, al foștilor activiști comuniști și al foștilor ofițeri de Securitate. Prezența lor în viața politică a țării este principala sursă a tensiunilor și suspiciunilor care frământă astăzi societatea românească. Până la sta­bilizarea situației și reconcilierea națională, absența lor din viața publică este absolut necesa­ră. Cerem, de asemenea, ca în legea electorală să se treacă un paragraf special care să in­terzică foștilor activiști comuniști, candidatura la funcția de președinte al țării. Președintele României trebuie să fie unul dintre simbolurile despărțirii noastre de comunism. A fi fost membru de partid nu este o vină. Știm cu toții în ce măsură era condiționată viața individului, de la realizarea profesională până la primirea unei locuințe, de carnetul roșu și ce consecințe grave atrăgea predarea lui. Activiștii au fost însă acei oameni care și-au abandonat profesiile pentru a sluji partidul comunist și a beneficia de privilegiile deosebite oferite de acesta. Un om care a făcut o asemenea alegere nu prezintă garanțiile morale pe care trebuie să le ofere un Președinte. Propunem reducerea prerogativelor acestei funcții, după modelul multor țări civilizate ale lumii. Astfel, pentru demnitatea de Președinte al României ar putea candida și personalități marcante ale vieții culturale și științifice, fără o experiență politică deosebită.

    Comunicatul ambasadorului SUA la Bucureşti:” Da, domnule Bond, acest lucru este posibil”.

    Şi aşa mai departe, comparaţiile pot continua.

    Serios, Excelenţa Voastră, Domnule ambasador, n-aţi găsit o altă ocazie ca să ne vorbiţi nouă despre toleranţă? Noi o strigăm de 26 de ani! Ştim că nu s-a auzit nici astăzi la Bucureşti, dar cică pe la Washington s-a auzit şi acum 26 de ani ce am vrut şi pentru ce am luptat.

    Dumneavoastră, Domnule ambasador aveţi treabă cu domnul Bond. Noi mai avem încă de luptat cu un sistem bolnav de comunism. Dacă nu mă credeţi, alegeţi o zi frumoasă de primăvară, şi lângă fereastra Ambasadei din Bucureşti citiţi măcar acum, cu răbdare, Proclamaţia de la Timişoara. Toată!

    În loc de concluzie, Excelenţa Voastră, Vă reproduce încheierea Proclamaţiei de la Timişoara:”Nu s-a murit pentru ca dezbinarea socială și națională, cultul personalității, cenzura mass-mediei, dezinformarea, amenințările telefonice și scrise și toate celelalte metode comuniste de constrângere să fie practicate în văzul lumii, în timp ce nouă ni se cere pasivitate în numele stabilității sociale. Aceasta Proclamație se adresează în primul rând celor care au primit revoluția cadou și se miră de ce suntem nemulțumiți, de vreme ce dictatura a căzut, s-au abrogat o serie de legi proaste și a mai apărut și câte ceva în prăvălii. Acum știm de ce suntem nemulțumiți: nu acesta a fost idealul Revoluției de la Timisoara. Noi, autorii acestei Proclamații, participanți la evenimentele dintre16 și 22 decembrie 1989, nu consideram Revoluția încheiată. O vom continua pașnic, dar ferm. După ce am înfruntat și am învins, fără ajutorul nimănui, unul dintre cele mai puternice sisteme represive din lume, nimeni și nimic nu ne mai poate intimida. Timișoara 11 martie 1990

     

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Discuţia cu reprezentanţii Unchiului Sam este inutilă, e ca şi cum i-ai spune vulpii/lupului să nu mai mănânce pui/oi (ca să fiu în spiritul analogiei). Apărarea democraţiei este doar un pretext al instaurării dictaturii, iar americanii sunt experţi în asta. Acum ne impun câteva maxime al absurdului: Kovesi – garanţie a democraţiei; imigranţii musulmani – salt spre o civilizaţie superioară; posibil (în curând) războiul cu Rusia – exerciţiu necesar pentru eliminarea vizelor

      0 voturi
      +1
      -1
      • Ştiu că este inutilă, dar am vrut doar să îi transmit că nu suntem nici idioţi şi suntem chiar înaintea Americii o naţiune formată din mai multe naţiuni care convieţuiesc pe-aici de nişte sute de ani. Şi avem şi noi eroii noştri care au murit pentru libertate, nu doar la Revoluţie. Apoi am vrut să îi transmit domnului ambasador că a găsit cel mai prost moment ca să emită acel comunicat. Ar mai fi multe de spus chiar în legătură cu recursul la personalităţi: da, diferenţa dintre ţările Europei, inclusiv România, şi SUA este că europenii exportă personalităţi, iar SUA le importă.

        0 voturi
        +1
        -1

    Scrie un comentariu

    1 + 8 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.