Recunosc spășit: nu am acordat până acum importanță unei categorii de filme propuse pentru premiul Oscar.

Este vorba de ceea care în original se numește „live action short film”, tradus, ca să sune bine și în românește, am zice: filme artistice de scurt metraj. Ca să facem diferența cu documentarele care, de obicei, sunt mai scurte ca cele artistice.

Fiindcă despre asta este vorba: categoria, spre surpriza mea, există de la începutul interbelic al „oscarizărilor”, chiar dacă pe parcurs a avut denumiri diferite.

Esențial este însă ca filmul să aibă acțiune, să fie o poveste jucată de actori, cum am zis: un scurt metraj artistic. Durata maximă poate să fie de 40 de minute, dar cele mai multe sunt și mai scurte, între cele cinci pelicule selecționate pentru premierea din martie cea mai scurtă are 13 minute, iar cea mai lungă puțin sub jumătate de oră.

Dar surpriza cea mare pentru mine a venit după ce am început să vizionez filmele propuse. Am rămas impresionat de calitatea lor, de abordarea unor subiecte de mare interes, de ușurința cu care cineaști mai puțin cunoscuți, ca să nu spun necunoscuți, dădeau clasă la cinematografie, în filme de câteva zeci de minute, celor mari și celebri.

Am reușit, după intense căutări online, să vizionez patru din cele cinci, despre cel de al cincilea am citit vizionând și un trailer. Am reușit așadar să epuizez categoria în mai puțin timp decât ține „Brutalistul”. Chiar vă recomand să întrați pe YouTube, fiind posibil ca până ce apare acest articol să le găsiți pe toate acolo.

Dar să nu mai lungim vorba, să vedem cele cinci filme în ordinea în care sunt puse pe site-ul Academiei care acordă Oscarul.

„A lien” se numește cel american. În 15 minute reușește să ne ridice părul în cap văzând prin ce proceduri trec rezidenții americani care trebuie periodic să își reînnoiască „green cardul”.

Făcut în 2023, nu scapă să ne arate în fundal un ecran de televiziune pe care perorează și gesticulează Donald Trump. Să reținem și jocul de cuvinte în care dacă citești separat e vorba de „O garanție”, dar împreună devine „Alien”.

„Anuja” este titlul filmului indian, realizat de un cuplu americano-indian, are 22 de minute și abordează subtil și spectaculos problema folosirii copiilor la munci din perspectiva a două surori. Nu am reușit să vizionez încă pelicula, menționez doar că americanul, Graves, este universitar în filozofie, iar filmul a câștigat până acum toate festivalurile, în număr de trei, la care a participat.

„I’m not a robot” este propunerea olandeză pentru Oscar, un film tot de 22 de minute care plonjează în mijlocul discuțiilor actuale despre inteligența artificială. Ce ar fi dacă calculatorul la verificarea „captcha” – știți, atunci când vă cere să identificați niște desene pentru a dovedi că nu sunteți robot – ar ajunge la concluzia că sunteți. Nu vă spun mai multe, filmulețul este chiar spectaculos și dramatic în răspuns.

„The Last Ranger” este un „short” sud-african și ne prezintă povestea femeii care se implică plenar în oprirea vânătorii ilegale a rinocerilor din țară. Pornind de la întâmplări și personaje reale, filmul, aproape de jumătate de oră, excelează în imagini vibrante și tensiune.

„The Man Who Could Not Remain Silent”, în sfârșit filmul care mi-a atras atenția asupra categoriei. Am dat întâmplător de el, căutam ceva și m-a făcut să mă opresc, să văd despre ce ar fi vorba. Este cel mai scurt dintre toate, are doar 13 minute, și, efectiv, ne recreează momentul în care căpitanul sârb în retragere, Tomo Buzov, se sacrifică pentru un tânăr bosniac în timpul conflictelor din fosta Iugoslavie. Nu spun mai multe, doar atât că țin pumnii pentru filmulețul croat care povestește despre sârbi și bosnieci, despre conflicte aberante soldate cu drame și tragedii și eroismul unora în aceste condiții.

Să recreezi scena în timp real, adică în 13 minute, în care căpitanul Tomov se ia în gură cu paramilitarii și se duce cu ei în locul tânărului bosniac fără acte, fiind până la urmă împușcat de propriii conaționali, este, cinematografic vorbind, un adevărat tur de forță. Și pentru că aici v-am obișnuit să apreciem filmele cu până la șapte steluțe, voi face acum o excepție.

Nu le voi nota separat, chiar dacă eu sper ca, prin ultimul film prezentat, Croația să își adjudece primul Oscar. Dar toate cele cinci sunt deosebite, merită vizionate, în fond, puteți vedea toate în timpul în care v-ați uita la unul de lung metraj.

Așa că voi nota toate cele cinci la fel, considerându-le la fel de importante în lumea aceasta a zilelor noastre în care ne pierdem de multe ori în obișnuitul bizar și banal în același timp.

Nota autorului:

Citește și:

Oscar Special Music: Sunete „brutaliste”, ecouri ale suspansului teribil la Vatican și compoziții de grădi

Dar poți să mai citești și: Gripa schimbă programul de vizită al Spitalului Clinic Județean Arad