Oscar Special: „Licorice Pizza” sau cum e când te doare-n cot de corectitudinea politică

    de Lajos Notaros | 11 martie 2022, 5:03 PM | Film | Oscar Special | Recomandările editorilor

    4

    (foto: headtopics.com)

    Ultimul film, al nouălea, al lui Paul Thomas Anderson a reușit, ca mai mereu, să pună pe jar audiența și criticii.

    Criticii prin entuziasm aproape unanim, filmul fiind cel mai bine cotat dintre cele care candidează pentru Oscar pe Rotten Tomatoes, audiența prin lipsa totală de considerare de către Anderson a noilor poncife de corectitudine cultural-politică.

    Era și greu, din moment ce povestea are loc în 1973, în Los Angeles-ul capitala filmului, inclusiv a celui porno, care explodează tocmai în acei ani, corectitudinea politică pe atunci referindu-se la cu totul altceva decât în zilele noastre. Iar Anderson știe despre ce vorbește, în fond a copilărit și trăiește în continuare în San Fernando Valley, zona studiourilor și zona unde se făceau filmele erotice și porno, care prin „Deep Throat” au reușit să influențeze până și afacerea Watergate. Apropo de corectitudinea politică pe atunci.


    Foto: The New Yorker

    Povestea e simplă și cu evidente elemente autobiografice: un tânăr care câștigă bănuți frumoși ca actor-copil, maturizat înainte de vreme, se îndrăgostește de o tânără cu zece ani mai mare ca el. Pedofilie, cum ar veni, strigă cei încorsetați de corectitudinea politică de acum. Noi trecem mai departe, fiindcă pedofilia înseamnă cu totul altceva, remarcând rolul făcut de fiul de nici 19 ani al celui care a fost Philip Seymour Hoffman, Cooper, fără să mai vorbim de Alana Haim, din formația de fete Haim. Amândouă de Oscar, dar ce să faci, nu se dau Oscaruri la primul rol, chiar dacă ești băiatul lui Seymour Hoffman.

    Filmul lui Anderson este nominalizat la trei categorii, asta dovedind calitatea de film de autor a peliculei: cel mai bun film, cea mai bună regie și cel mai bun scenariu. La cel mai bun film are șanse prea puține, la regie nici atât – nu pentru că n-ar merita, ci pentru că sunt alte considerente –, lupta se va da la scenariu, acolo unde „Licorice Pizza” se confruntă direct cu „Belfast” al lui Sir Kenneth Branagh, având în vedere cele spuse mai sus.


    Foto: Town & Country Magazine

    Iar aici vom avea o problemă, eu, cel puțin în mod sigur, dacă scenariul lui „Belfast” va fi considerat mai bun decât cel al lui Thomas Anderson. E aici chestia aia pomenită la producția lui Branagh cu story-ul, un adevărat fetiș cinematografic american. Iar dacă există cineva, alături de Tarantino și frații Coen, care excelează în ridicarea poveștii dintr-un film la semnificații nebănuite, acela este Paul Thomas Anderson. În cazul de față, deși nu e nimic spectaculos ca la Tarantino, povestea celor doi te înghite de la primele cadre și nu te mai lasă până se termină. Te poartă, cu un firesc de care nu îți dai seama decât mult după ce ai vizionat filmul, prin Los Angeles-ul anilor șaptezeci așa cum ți-ai putea tu imagina în visele tale cu ochii deschiși, să te plimbi pe atunci prin Encino sau San Fernando. Nimic nu este lăsat la voia întâmplării, costumele sunt perfecte, ambientul este fără cusur, iar apariția în roluri de o scenă ale lui Sean Penn, Tom Waits sau Bradley Cooper, fără să mai vorbim de tăticul lui Leo Di Caprio, George, după numele său, reprezintă cireașa de pe tortul aniversar al filmului american făcut cu meserie, știință și artă în același timp.


    Foto: storiestrends.com

    Toate acestea, desigur, dacă uiți de preconcepțiile și prejudecățile cu care mai nou ți se împuie capul pe toate suprafețele virtuale, cele care au luat locul suprafețelor firești și directe. Poate chiar asta este problema unora atunci când îi reproșează autorului filmului modul în care prezintă relația dintre soțul american și soția, mai precis soțiile japoneze ale sale, în câteva scene. Omul își bate joc de ele și de limba japoneză, susțin corecții care se duc la filme, se pare, nu ca să se simtă bine și să se scufunde în artă, dacă ea există, ci să identifice toate acele momente care contrazic aceste prejudecăți, mai nou adunate în conceptul de corectitudine politică.

    Thomas Anderson chiar a răspuns acestei învinuiri, spunând ceva despre realitate și artă și despre faptul că dacă încercăm să evocăm trecutul prin sita prejudecăților noastre de astăzi să nu ne mirăm dacă ne iese o caricatură sau un monstru.


    Foto: Pitchfork

    Dar situația este mult mai simplă. Alături de cei menționați mai înainte, Paul Thomas Anderson este printre creatorii cei mai importanți ai cinematografiei americane actuale. Seamănă cu Tarantino chiar și prin carieră, fiind doar la al nouălea film în treizeci de ani, dar seamănă și cu frații Coen mai ales prin modul inedit în care reușește să împace și capra și varza, în poate cea mai puternică provocare la care sunt supuși cineaștii care lucrează în America: să nu sacrifice mesajul pentru divertisment sau povestea pentru acțiune. Și încă ceva: să nu cadă în maimuțăreala europenilor care sacrifică orice în numele originalității și pretențiilor de artă mare.

    Cinematografia nu are cum să ajungă la profunzimile literaturii sau ale muzicii. Lucrând cu imagini, combinând textul și muzica – apropo, atât dialogurile, cât și folosirea muzicii sunt o încântare în „Licorice Pizza” – ajunge la subtil și sublim prin echilibrul inedit pe care îl realizează de fiecare dată.

    Lui Paul Thomas Anderson i-a ieșit și de această dată…

    PS: Licorice înseamnă lemn dulce. În anii șaptezeci era în Los Angeles o rețea de magazine de discuri care se numea așa, având în vedere că discurile negre de vinil semănau cu o pizza acoperită cu „licorice”.

    Nota autorului:

    Explicația notelor:

    Zero stele – Execrabil. Epifania prostiei
    1 stea – Prost
    2 stele – Slab
    3 stele – MEH… treacă-meargă
    4 stele – Destul de bun
    5 stele – Bun
    6 stele – Foarte bun
    7 stele – Capodoperă

    Mai multe recenzii de film, în rubrica „Oscar Special”

    Distribuie articolul

    Comentarii

    Scrie un comentariu

    7 + 0 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.