vineri, 29 martie, 2024

Special Arad Logo

    Oscar Special: „Balada lui Buster Scruggs” sau cum e când nu te mai poți baza nici pe frații Coen

    de Lajos Notaros | 23 februarie 2019, 10:55 AM | Oscar Special | Recomandările editorilor

    1

    (foto: Rolling Stone)

    Drept urmare nici nu se pune problema ca ultimul lor film să fie nominalizat la Oscarurile importante, chiar dacă adună trei nominalizări la cele mai din spate, cum ar fi scenariu adaptat, cea mai bună melodie și cele mai bune costume.

    De unde deducem cu ușurință că oamenii Academiei sunt perfect conștienți de ceea ce se numește „production value” pe la Hollywood, adică de faptul că filmul fraților este făcut dumnezeiește chiar și după pretențiile show business-ului din orașul îngerilor căzuți de pe malul Pacificului.

    Și atunci ce nu le place la filmul lui Joel și Ethan, de nu le-a trecut prin cap să-i nominalizeze și la ceva categorii mai importante, chiar dacă nu la cel mai bun film – deși, dacă facem abstracție de „Roma” și „The Favourite”, este mai bun decât toate celelalte nominalizate luate împreună -, măcar la regie sau la actorie, în fond avem cel puțin șapte-opt recitaluri actoricești în film și nu chiar de la oricine: Liam Neeson, Tim Blake Nelson, cel din rolul care a dat titlul filmului, dar și James Franco, Harry Melling, Tom Waits, Zoe Kazan sau Tyne Daly, asta ca să nu mai vorbim de Brendan Gleeson sau Saul Rubinek, cărora le fură show-ul necunoscutul nord-irlandez Jonjo O`Neill?

    The Ballad of Buster Scruggs review

    Răspunsul la această lungă, poate prea lungă întrebare, ar putea fi la fel de lung, nu intrăm însă în amănunte, ajunge să stabilim că în ultima vreme, în urma succeselor și al vârstei, probabil, frații își cam fac de cap, bătându-și joc, așa cum doar ei știu, de tot sistemul hollywoodian al show business-ului american.

    De la început mai retrași, niște provinciali care nu au dorit să intre în malaxor – stau și acum la New York, nu în California -, au devenit celebri cu filme făcute ocolind marile studiouri, chiar dacă odată cu venirea succesului au colaborat cu ele, dar numai la nivel de difuzare, producția rămânând un apanaj al lor.

    Scandalul e că „Balada lui Buster Scruggs” e distribuit exclusiv de Netflix, principala amenințare la marile studiouri din Los Angeles, Joel și Ethan formulând cât se poate de clar atunci când – spre deosebire de Spielberg și alții care sunt simboluri al acestui sistem care produce rahat cinematografic cum alții produc salam – au optat pentru Netflix, afirmând că nu văd nimic scandalos în a lucra cu o firmă care le asigură independență creativă, spre deosebire de studiourile care mai nou produc doar blockbustere gen Marvel și francize de acțiune pentru spălații pe creier.

    Iar „Balada lui Buster Scruggs”, pășind pe urmele bătătorite de „Hail, Caesar!”, este de fapt o parodie de nivel aproape filozofic la sistemul secular al Hollywoodului de a produce clișee și ambalaje care se vând precum cipsurile din supermarketurile americane.

    Dacă „Hail, Caesar!” viza moravurile clasice de la Hollywood, actualizate de scandalul Weinstein, „Balada lui Buster Scruggs” lovește exact în părțile moi ale sistemului, luând la refec simbolul filmului american: westernul, adică, cum se mai spunea pe la noi, filmul cu cauboi.

    Din păcate pentru mogulii studiourilor și oamenii lor din Academie, o face la nivelul de pe acum patentat al fraților din Minnesota: cu o știință perfectă a povestirii și a dialogului, cu poante care se clasicizează instantaneu – replica înțelegătoare a lui Franco atunci când este spânzurat a doua oară și definitv către cel de lângă el, disperat de ce urmează și care plânge în hohote: „First time?” – cu un umor negru debordant, susținute toate astea de filmări și imagini spectaculoase, nemaivorbind de actorii care joacă, toți, cum de altfel în toate filmele fraților, copleșitor și fermecător în același timp.

    MV5BNzMyMDY4YjAtZjBlNy00ZmZkLTg1MzctNzE2Y2E1YTcyNjM0XkEyXkFqcGdeQXVyNzE3Nzg0ODY@. V1 SY1000 SX1500 AL

    Ca să ne înțelegem, frații își cam bat joc de industria cinematografică americană introducând într-un western toate clișeele posibile, oferind astfel o critică acerbă consumismului nerafinat, folosindu-se chiar de mijloacele și cerințele acesteia: poveste cu miez și sens, final înălțător și plin de învățăminte, numai că, folosite magistral în registru parodic, aceste clișee au darul să scoată în evidența tocmai limitarea și falsitatea întregului edificiu.

    Diferența dintre cel bun și cel rău nu se mai poate face – pistolarul „mizantrop” Buster Scruggs e în costumul alb de operetă al celor buni, în negru complet fiind cel care îl va împușca în cele din urmă, jaful de bancă este imposibil, actorul olog e schimbat pe o găină, căutătorul de aur, cu Tom Waits într-un rol memorabil, găsește aur, tânăra eroină se sinucide de frică în pragul fericirii, iar diligența este mânată spre finalul implacabil de un căruțaș a cărui față nu vedem niciodată  -, așa încât happy-endul nu prea mai are sens din moment ce la sfârșit mor toți sau o mare parte a „eroilor” unui vest sălbatic în care Moartea citește scenariul.

    MV5BY2ZiOTE1YTctNjU1Yi00M2U5LTlmMjItZTE2YTdlMzdiMmMzXkEyXkFqcGdeQXVyNjAwMDY5NDQ@. V1

    Și cu toate acestea, cu toate aceste profunzimi filozofice, filmul fraților este de un haz nebun, un exercițiu la patru mâini de o virtuozitate copleșitoare, iar faptul că sunt nominalizați la scenariu adaptat intră parcă în absurdul continuu prezent în film după ce realizăm că scenariul este „adaptat” de cei doi frați după propriile lor povestiri.

    Strânse frumos într-o carte „apărută” în septembrie 1873, da, apare și asta în film, cele șase povestiri, chiar dacă una se ia după Jack London, alta după un alt autor clasic, sunt „răsfoite” pe parcurs, trecând de la un capitol la altul, de la o poveste la alta, exact așa cum se întâmpla pe vremuri, înainte ca filmul să eviscereze literatura, aruncând-o în zona divertismentului facil.

    Nu-i dau punctaj maxim doar pentru a păstra diferența dintre cel mai bun film al anului, cel al britanicului Lanthimos, „The Favourite”, și cel mai bun film american al anului, „Balada lui Buster Scruggs” al fraților Coen.

    Nota autorului:

    note jackie

    Surse foto: IMDb, Rolling Stone

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    Scrie un comentariu

    4 + 7 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.