O femeie este bătută la fiecare 30 de secunde! Autoritățile sunt neputincioase în fața mentalității acestora

    de Raluca Medeleanu | 8 mai 2015, 10:17 AM | Interviuri | Știri Arad

    1

    Avem următorul punct de pornire: în România, o femeie este bătută la fiecare 30 de secunde! Și despre asta am dorit să discutăm cu Mihaela Codreanu – șeful Serviciului de Evaluare și Consiliere în Situații de Abuz, Neglijare și Violență Domestică a D.G.A.S.P.C. Arad.

    Ce-i drept, în orașul nostru, situația nu este atât de alarmantă precum în altele, însă, din păcate, femei agresate tot există. Și nu provin doar din familii foarte sărace, ci din toate categoriile sociale. Un număr exact al cazurilor din județul Arad nu este stabilit și nici nu s-ar putea realiza, asta pentru că majoritatea celor care duc o astfel de viață, o duc în tăcere, preferând să suporte întreaga mizerie. Deși instituția reprezentată de Mihaela Codreanu are la dispoziție un număr de telefon la care victimele pot cere ajutor (0257 983) și a desfășurat numeroase campanii prin care să-și arate disponibilitatea de a oferi ajutor, din multitudinea de cazuri care există, doar un procent revoltător de mic dintre femeile abuzate a ajuns să depună plângeri (Ex: în 2012 – 10 plângeri; în 2013 – 13; în 2014 – doar 5!).

    Plângerile depuse de victime – zero finalizări!

    Niciuna! Femeile reclamă actul de violență, după care, absolut fiecare dintre ele, ajung să o retragă! Întrebată cum explică acest lucru, Mihaela Codreanu ne-a răspuns că, după părerea ei, motivul este șantajul emoțional și teama. Aceste femei preferă să ducă o viață într-o permanentă bătaie și cu frica în suflet la fiecare pas, decât să pună piciorul în prag. Multe se tem că rămân fără locuință sau unele consideră că jurământul solemn al căsătoriei este mai presus decât propria lor sănătate fizică și mentală. E absolut strigător la cer ce poate îndura cineva dacă i se „spală” creierul într-atât de mult încât să creadă că aceasta este singura opțiune pe care o are.

    Cam asta e situația din Arad și, cu siguranță, scurtul dialog pe care l-am purtat cu doamna Mihaela Codreanu o să vă lămurească și mai bine cât de urât e fenomenul.

    –  Ați spus că în Arad nu există niciun caz în care vreo femeie sa nu își retragă ulterior reclamația. Vă rugăm să dezvoltați acest subiect.

    Violența domestică nu se referă doar la violența fizică. De cele mai multe ori agresorul „lucrează” emoțional și psihologic. Abuzul emoțional implică abuzul verbal – țipătul, pronunțarea accentuată a numelui, inculparea sau rușinea. Izolarea, intimidarea sau controlul excesiv sunt alte semne care cad în extrema abuzului emoțional. Violența emoțională țintește în erodarea echilibrului emoțional, a propriei independențe și valorii de sine. Dacă ești victima acestui tip de abuz, poți să te degradezi până la punctul în care nu mai ești capabil săieși din acea stare, sau să crezi că fără partenerul tău nu există alte orizonturi. Și atunci victima ajunge să își retragă plângerea.

     Știm că nu ne puteți da exemple concrete. Dar, credem că ar trebui să ne povestiți, fără nume bineînțeles, două situații concrete… 

     Doamna Lavinia, în vârstă de 32 ani a solicitat sprijinul instituției noastre pentru soluționarea unei situații de violență domestică (abuz fizic, injurii, amenințări) la care este supusă de către soțul ei, Mihail, cu care are un copil de un an. Am înștiințat Poliția pentru o intervenție comună, dar în mai puțin de o săptămână doamna a revenit cu o declarație olografă prin care și-a retras plângerea, spunând că s-a împăcat cu soțul – astfel că refuză orice alt serviciu de consiliere, asistență sau sprijin. Un alt exemplu –  doamna Cornelia, în vârstă de 30 ani, a solicitat sprijin pentru soluționarea situației sale, referitoare la violența domestică (abuz fizic, emoțional și constrângeri financiare) la care era supusă de ani de zile (din 2000 până în 2014!), de când se afla în concubinaj cu Petru. În urma verificărilor am constat că situația doamnei Cornelia era cunoscută și de Poliția  Arad, datorită repetatelor plângeri pentru violență domestică făcute de aceasta. De fiecare dată s-a încercat medierea conflictelor între cei doi concubini, care aveau și 4 copii împreună. Măsurile luate de către Politie au fost cel mult amenda pentru tulburarea ordinii publice. În luna august 2014, doamna Cornelia împreună cu copiii, a decis să se despartă de concubinul ei și s-a mutat la o adresă necunoscută de acesta. Cu toate că s-a încercat implicarea ei într-un program de consiliere atât pentru ea cât și pentru copiii ei, aceasta a refuzat colaborarea cu instituțiile implicate în soluționarea situației familiale. Până în prezent, doamna Cornelia nu a mai putut fi contactată, nu mai răspunde la apeluri telefonice și nu o mai găsim la domiciliul cunoscut de instituția noastră. În general, victimele violenței domestice acționează pe fond emoțional puternic, după care, atunci când șocul emoțional se estompează, acestea se împacă cu agresorul, mai mult, încearcă sa-i găsească acestuia scuze pentru comportamentul agresiv și chiar se învinovățesc pe ele pentru situația creată.

    –  Probabil că instituțiile din România încearcă să facă tot posibilul ca aceste lucruri să nu se mai întâmple, prin a oferi, în general, sprijin victimei. Însă mai e și un alt mod de abordare… În țara există un singur centru de reabilitare pt agresori, la București. Chiar credeți că a fi agresor e ceva ce se poate „vindeca” printr-un program?

     Cu siguranță aceste centre au un rol foarte important în reabilitarea agresorilor de violență în familie. „Vindecarea”, prin programe specializate și cu personal specializat, format pe acest tip de servicii, se poate realiza. Problema care se ridică este una de ordin material, financiar și de resurse umane, în sensul că de la bugetul de stat nu există fonduri pentru înființarea unui astfel de centru cu tot ce implică funcționarea lui (angajarea personalului, logistica, formare personalului, etc). Orice serviciu social este benefic atata timp cât are rezultate pozitive în prevenirea unor comportamente agresive și corectarea unor comportamente negative. Aș menționa totuși faptul că în vederea realizării unei intervenții eficiente este nevoie, pe lângă sprijinul instituțiilor abilitate, și de susținerea familială care uneori lipsește cu desăvârșire. Am auzit cazuri în care li se spunea femeilor agresate:„Ți l-a trebuit, acuma stai și îndură! Că noi ți-am spus atunci când l-ai luat…”  

    –  Instituția reprezentată de dumneavoastră s-a implicat, luna trecută, într-un proiect de la ministerul de resort prin care să realizeze la Arad un program special de ajutor pentru aceste femei. Despre ce este vorba?

    La nivel național, Departamentul pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați (DESFB), în calitate de beneficiar al proiectului POSDRU 2007-2013, derulează în prezent proiectul cu titlul „Start – O viață de calitate în siguranță!”, în perioada 1  octombrie 2014-30 septembrie 2015. Obiectivul general al proiectului este de a preveni și combate violența domestică și traficul de persoane.

    Una dintre activitățile proiectului este înființarea, în fiecare județ, a unei echipe interinstituționale și interdisciplinare de intervenție în domeniul violentei domestice. În acest context, în județul Arad s-a înființat o echipa compusă din șapte membri – reprezentanți ai principalelor instituții care vin în contact cu astfel de victime. Pe lângă Direcția Generala de Asistență Socială și Protecția Copilului, sunt implicate și Inspectoratul de Poliție Județean, Inspectoratul de Jandarmi Județean, Direcția de Sănătate Publică, Serviciul Județean de Medicină Legală, Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Arad și Fundația „Teofania”. De asemenea, D.G.A.S.P.C. Arad a pus la dispoziție un spațiu corespunzător compus din 2 încăperi cu o suprafață de aprox. 50 mp.

     

    Fără îndoială subiectul este unul prea vast și prea complex pentru  fi tratat așa cum trebuie într-un singur articol de ziar. Noi am dorit să atragem atenția și vă promitem să revenim ori de câte ori o să avem ocazia, pentru că doar așa numărul cazurilor de „abuz și violență asupra femeilor” poate fi, dacă nu eradicat în totalitate, măcar redus. 

     

     

     

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Da,pentru ca Legea este prea permisiva in ce priveste violenta domestica,sau este prost aplicata,ori nu e aplicata de loc…si apoi de cine sa fie aplicasta cand in politie sunt atatea elemente care isi snopesc acasa nevestele ,copii atatea cazuri de dezinteres total din partea autoritatilor,pentru cas se merge inca pe ideia din popor ca nevasta este supusa,sclava barbatului,si asta e… trebuiesc batuti…!desigur ca si societatea are o parte din vina,prin nepasare atunci cand intalnesc un caz de violenta,dar nu e de condamnat: cui I-ar place sa ajunga la urgente cu capul spart,o mana sau un picior rupt sau injunghiat,numai pentru ca vrea sa faca un bine,la noi nu exista unitate,si aici in aceste cazuri ar trebui sa urmam exemplul tiganilor,adica sa sarim toti pe atacator,cu siguranta nu ar mai fi astfel de cazuri,ori sa ne pocaim urmand tot exemplul lor si a mai marilor nostril conducatori locali.

      +1 voturi
      +1
      -1

    Scrie un comentariu

    2 + 7 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.