Ce poate fi în sufletul unui copil când află că nu a fost dorit pe lume? Cum va purta el acest stigmat întreaga sa viață? Va putea să-și stingă focul acestei drame și să trăiască o viață normală? Dar ce poate fi în sufletul unei femei care a fost forțată să devină mamă, chiar dacă nu era câtuși de puțin pregătită pentru asta? În această situație s-au aflat, din păcate, zeci de mii de femei care au adus pe lume copii nedoriți în perioada comunistă, în urma cruntului decret. Ei își poartă crucea și acum…

„Am ajuns pe lumea aceasta, fără să fiu dorită…”, și-a început destăinuirea scriitoarea Lia Faur, marți seară, în Sala Centenar a Bibliotecii Județene A. D. Xenopol. Relansarea cărții sale, „Piele de împrumut”, a fost un bun prilej de a lansa și o reală dezbatere despre un subiect mai mult decât delicat, dar care nu trebuie uitat: destinul acestor copii, acum adulți, cunoscuți sub numele de „decreței”. Un nume sinistru pentru a descrie pe cineva care a ajuns pe această planetă dintr-o greșeală și o teamă cumplită de moarte. În perioada comunistă, regimul trebuia să aibă control absolut, inclusiv asupra trupurilor femeilor. Decretul nr. 770 din 1 octombrie 1966 interzicea categoric avorturile, iar ceea ce a urmat a fost fie o serie de decese (căci femeile apelau la metode neconvenționale, ilegale, pentru a scăpa de o sarcină nedorită), fie nașterea unor copii împotriva propriei dorințe a părinților.

Prin „Piele de împrumut”, Lia Faur a condensat întreaga experiență a unui om care a trăit în comunism: mereu fals, lăsându-și din frică adevăratul „eu” ascuns adânc de ochii tuturor.

Dezbaterea de marți seară a fost un lucru care lipsește în orașul nostru. A fost extrem de binevenită, într-un mediu în care predomină discursurile false, lungi, doar de dragul unor egouri cât casa. A provocat la gândire critică, a ridicat întrebări mai mult decât pertinente și a demonstrat cât de inteligenți și obiectivi pot fi oamenii dacă cineva le dă imboldul să prindă curajul să își exprime propria opinie.

Feminismul: rolul, lipsa lui în societate, dar și efectele percepției greșite – o altă temă abordată

Un mare rol l-a avut și moderatoarea dezbaterii, tânăra arădeancă Simina Dragoș, de 21 de ani, care la ora actuală este studentă în Londra la facultatea de „Studii ale Educației”. Simina ne-a impresionat peste măsură cu nivelul ei de analiză, cu talentul oratoric și cu dezinvoltura cu care a provocat lumea prezentă să participe activ cu păreri despre urmările pe care le-a avut Decretul 770, modul în care era văzută femeia în societatea comunistă, dar și locul în care se află ea în societatea actuală.

Deși au trecut 28 de ani de la Revoluție, nu ne putem mândri cu o schimbare majoră. Deși în mediul urban, în familiile educate, mai înstărite, poziția femeii s-a schimbat considerabil, există un număr alarmant de discriminare, violență domestică sau sarcini nedorite la vârste mai mult decât fragede… Ce ne rezervă viitorul? Greu de spus, însă credem cu tărie că răspunsul stă în educație.