În startul campionatului, UTA părea o echipă foarte grea în jocurile disputate pe Arena „Francisc Neuman”. După ce a pierdut fără drept de apel în deplasările cu FC Argeș sau Voluntari, Bătrâna Doamnă câștiga primele trei partide de pe teren propriu, sub comanda lui Ilie Poenaru, victime fiind pe rând Petrolul, Universitatea Cluj și FC U 1948 Craiova.

A trecut mult de atunci. Era 26 august când UTA trecea de „Craiova lui Mititelu” cu scorul de 2-1. Suntem în 14 noiembrie și de atunci arădenii nu au mai cunoscut satisfacția unei victorii „interne” deși a disputat șase partide pe „Francisc Neuman”. Lipsa rezultatelor favorabile a dus la despărțirea de Poenaru, iar aseară Gyuszi Balint s-a întors pe banca pe care a stat doi ani și jumătate, perioadă în care a promovat echipa pe prima scenă și a încheiat pe locul 8 prima ediție de campionat petrecută de roș-albi pe prima scenă după 12 ani de pauză.

Din păcate, din punct de vedere al rezultatului, debutul nu a fost unul foarte bun. Remiza cu Voluntari a scos echipa arădeană din zona locurilor de retrogradare directă, dar rămâne afundată în nisipurile mișcătoare ale clasamentului Superligii. Din punct de vedere al evoluției, am văzut destul de multe lucruri bune. UTA a avut ieri acea agresivitate cu care ne-a obișnuit din mandatul anterior al lui Balint, am văzut și câteva acțiuni ofensive care au arătat bine, cu anumite trasee stabilite dinainte, așa cum s-a întâmplat la faza golului, și am văzut după foarte mult timp o abordare eminamente ofensivă a jocului, cu un singur mijlocaș la închidere și cu doi atacanți în formula de start.

Cândva punctul forte al echipei, defensiva a dat rateuri și la meciul de ieri și doar norocul a făcut ca cei de la Voluntari să nu marcheze și golul al doilea la ocaziile mari avute de Damașcan, Nemec sau Costin. La fel de adevărat este și că UTA și-a creat multe ocazii clare și, cu excepția reușitei lui Keșeru, am asistat și la ratările lui Otele sau mai ales cea a lui Postolachi.

La final, ambii antrenori, Gyuszi Balint și Liviu Ciobotariu, s-au pus de acord și au recunoscut că rezultatul final al partidei este unul echitabil. Este un punct de plecare pentru ceea ce se dorește în viitorul apropiat la gruparea arădeană, o echipă pentru care această pauză generată de Cupa Mondială din Qatar vine ca o gură de aer proaspăt după ce a suferit atât din punct de vedere al rezultatelor dar și al exprimării.

Pe UTA o așteaptă acum trei săptămâni de pregătire foarte grele, cu un stagiu de pregătire centralizat la nivel local, după care urmează trei partide foarte, foarte grele cu Sepsi, Universitatea Cluj și Rapid.

NOTELE JUCĂTORILOR ȘI ANTRENORULUI BĂTRÂNEI DOAMNE

Dragoș Balauru – 4 – Titularizat după evoluția excelentă de la Buzău, Dragoș a fost eroul negativ al partidei cu acea greșeală din minutul 2 care a avut urmări imediate și pe tabela de marcaj. A fost o greșeală care și-a pus amprenta aproape decisiv pe acest joc, deși pe parcursul întâlnirii a avut câteva intervenții, dar niciuna dintre ele dificile. Ba, mai mult, s-a mai „bălbâit” și la mingea trimisă de Nemec cu capul, o minge ușoară pe care a scăpat-o din brațe.

Aly Abeid – 6,5 – Folosit în banda dreaptă, parte a terenului cu care nu este foarte familiarizat, mauritanul s-a achitat bine de sarcinile defensive și a avut urcări în atac care au contat și din punct de vedere al rezultatului. Deși a jucat accidentat, „într-un picior” cum avea să spună Gyuszi Balint la finalul jocului, Abeid a trimis o centrare excelentă pentru Otele, după care a participat decisiv la faza golului egalizator, atunci când l-a găsit excelent în careu pe Rareș Pop, cel care avea să dea acel „assist” pentru Keșeru.

Erico Da Silva – 6 – Lăsat „descoperit” de multe ori în fața contraatacurilor ilfovenilor, Erico s-a achitat bine în general de sarcini, a câștigat majoritatea duelurilor unu la unu, dar l-a și scăpat de două ori pe Damașcan și a pierdut un duel aerian cu masivul Nemec, fază la care atacantul Voluntariului putea să înscrie. A urcat o dată periculos și în careul advers, dar lovitura sa de cap a fost respinsă de pe linia porții de Armaș.

Alexandru Benga – 6,5 – A fost din nou jucătorul care a dat o anume siguranță echipei. A câștigat toate duelurile pe care le-a avut cu Nemec, în ciuda gabaritului acestuia, dar rămâne senzația că putea face mai mult la golul din minutul 2 marcat de Damașcan, fază la care era destul de aproape de minge.

Mihai Dobrescu – 5 – Fără să aibă prea multe probleme în plan defensiv, Dobrescu a interpretat cât s-a putut de simplu fiecare fază în care s-a apărat. Din punct de vedere al aportului ofensiv însă, acesta nu a adus niciun plus. De câte ori apărea în zona careului advers, avea nevoie de o atingere în plus, iar fiecare centrare a sa a fost blocată de primul adversar.

Rareș Pop – 7 – Juniorul arădean și-a dovedit din nou calitățile care l-au impus ca un titular incontestabil în ultima lună în echipa roș-albă. „Assistul” pentru Keșeru, pasa excelentă care l-a pus pe Otele în poziție de singur cu Popa, dar și alte acțiuni individuale, au arătat din plin atât calitățile tehnice cât și inteligența în joc a celui care se anunță un viitor lider al acestei echipe, asta în condițiile în care nu va fi viitorul produs de export. A fost înlocuit pentru că acuza o stare de oboseală.

Raul Șteau – 5 – Introdus în locul lui Rareș Pop pentru a veni cu un aer proaspăt, Raul nu a reușit nimic notabil în minutele în care a evoluat.

Idriz Batha – 6 – Singurul mijlocaș la închidere din formula de start cu care a început UTA meciul de ieri, Idriz a avut o evoluție solidă la centrul terenului, cu multe recuperări în zona mediană. Nu i se poate reproșa degajarea de la golul Voluntariului la mingea scăpată de Balauru în piciorul său.

Paul Anton – 6,5 – Anton a intrat bine în meci, înlocuindu-l pe Batha. Spre deosebire de albanez, Paul a avut un imediat impact în ceea ce privește acțiunile spre poarta lui Popa. A avut un șut puțin pe lângă poartă, dar a și executat destul de bine acea lovitură liberă din minutul 90.

Desley Ubbink – 5 – Titular după multă vreme în Superliga, olandezul a fost folosit puțin mai retras, undeva în zona neutră. A început jocul bine, multe mingi fiind filtrate de el, dar nu a reușit să vină cu nimic notabil în ultimii 20 de metri. Nu a oferit nicio pasă care să-i pună în valoare pe atacanți și s-a remarcat mai mult prin câteva recuperări foarte bune în zona mediană. În lipsa jocurilor, Desley nu a mai făcut față ritmului în repriza a doua și a fost înlocuit.

Florentin Matei – 5 – Același joc tern, cu pase la primul coechipier, Matei a ieșit în evidență doar la mingea trimisă defectuos spre poarta lui Popa după ce portarul Voluntariului a respins mingea trimisă periculos pe poartă de Anton din acea lovitură liberă din minutul 90.

Philip Otele – 7 – Fără reușite care să se vadă pe tabela de marcaj, nigerianul a fost cel mai periculos jucător pentru defensiva ilfovenilor. Cu o calitate tehnică deosebită și o ușurință extraordinară în a-și depăși adversarii, Otele a ratat ieri trei ocazii bune, una cu capul și două din fața lui Popa, faze la care a fost foarte aproape de portarul advers pentru a putea găsi varianta unui lob sau a unei alte soluții mai bune.

Claudiu Keșeru – 6,5 – Și-a arătat din plin instinctul de „killer” la faza golului egalizator, când a fost la locul potrivit și a ales execuția perfectă pentru a marca. Deși a părut depășit în multe faze, prezența lui în zona careului ilfovean a însemnat mereu un pericol pentru fundașii Voluntariului. A reușit și acea pasă din cădere spre Otele.

Wesley Jobello – 6 – Deși nu a reușit nimic notabil în ultima treime, Jobello a fost providențial prin blocajul la Costin, fază care putea duce la pierderea jocului de către echipa arădeană. A coborât excelent și fără acea alunecare la picioarele lui Costin, scorul putea fi 1-2.

Virgiliu Postolachi – 5 – S-a zbătut mult, a alergat foarte mult, dar i-a lipsit golul. Asta și din cauza lui, cu toții fiind de acord că putea face mai mult la faza în care a scăpat singur cu Popa dar șutul său cu stângul a fost respins de acesta. Deși este apreciat pentru efortul său, publicul așteaptă de la atacantul moldovean mai multe reușite.

Antrenor Gyuszi Balint – 6 – Considerat de mulți un „antrenor defensiv”, Gyuszi a riscat mult ieri încă din start, printr-o formulă eminamente ofensivă. L-a resuscitat foarte repede pe Keșeru, a ales să joace cu doi atacanți, a folosit un singur mijlocaș defensiv și nu s-a abătut niciun moment pe parcursul partidei de la strategia sa, deși, asumat cum spune el, defensiva a fost de multe ori expusă. S-a observat în jocul echipei o mai bună prestație în ceea ce privește jocul colectiv pe tranziție pozitivă, cu acțiuni mult mai rapide purtate pe trasee antrenate, dar și o agresivitate cu care ne-a obișnuit din mandatul precedent. Încă nu a reușit să rezolve „găurile” defensive.