Noi nu avem ciori vopsite, pe noi ne vopsesc ciorile. Cu rahat, sau cum i-o spune…





Este doar o nouă încercare, una ca la maneliști, fără număr deja, de a încerca să mai atragem o dată atenția administrației locale că a devenit insuportabil să mai ne lăsăm mașinile în parcările din zona centrală a Aradului, cea dintre șinele de tramvai, vizavi de Libelula sau de Biserica Lutherană (Roșie).
Dacă nu ai „norocul” să-ți cadă un rahat de cioară pe haine sau în punga cu covrigi de la Gigi, nu ai cum să scapi de a-ți vedea mașina plină de chestia aia moale și albicioasă pe care nu îți vine deloc să pui mâna.
Se pot schimba șapte primari, deși nu avem noi nici norocul ăsta, și tot nu se va găsi o soluție de a le muta habitatul zburătoarelor care croncăne. Ultimul primar ales în funcție este pădurar de meserie, dar se pare că la oraș nu prea găsește soluții.
Noi, oamenii de rând, sau de la rând, mai înjurăm printre dinți și ne rugăm să plouă ca să se mai ducă mizeria, dar a fost de-a dreptul hazliu să auzim pe cineva de la o instituție operativă a statului care ne-a spus că: „Atâta câcat (n.r. scuzați expresia dar chiar cităm persoana) de cioară am avut pe mașină că nici nu ne-am putut duce la o intervenție fără să oprim la o spălătorie self înainte. Chiar nu se poate face nimic cu ciorile astea?”
Și cum nu e în sarcina noastră să îndepărtăm ciorile din centrul urbei, noi doar ne-am luat angajamentul că mai scriem o dată, nu credem că ultima dată, despre această problemă.
Comentariile portalului
Ei, na, acum inventați și prevederi "legale" ca să vă justificați anumimte acțiuni? "Premizele unei infracțiuni"... Deci, atunci când "alesul" dvs. a dat "ordin" judecă (...)
Am greșit. Trebuia să pun semnul întrebării.
Ce părere au politicienii locali despre diferența (mare) dintre noi și județul Timiș.