marþi, 19 martie, 2024

Special Arad Logo

    Nici un titlu nu poate exprima impotența celor care au îmbrăcat în această seară tricoul echipei UTA…

    de Lucian Dănilă | 2 octombrie 2022, 10:00 PM | Sport | Topic special

    3

    Înainte de meciul pe care UTA urma să-l joace la Ovidiu cu Farul Constanța, am asistat la un joc din Liga a 6-a, la Șiria, acolo unde echipa locală a trecut cu scorul de 4-1 de Dieci.

    Fiind ultimul nivel al fotbalului județean, cred că este destul de clar că nu am văzut un meci extraordinar din punct de vedere calitativ, dar am văzut ceva care nu va dispărea niciodată de la fotbalul mic și care se diluează tot mai tare în fotbalul de nivel mare. Am văzut la jucătorii de la Șiria și de la Dieci bucuria de a juca, bucuria că au fost aleși în primul unsprezece, am văzut driblingurile acelea pe care le făceam pe maidan, am văzut șuturi de la distanță, atacanți care încercau să-și depășească adversarii din fața lor, lovituri de pumni în pământ atunci când ratau… Și am mai văzut un gol din lovitură liberă de la 20 de metri în vinclu reușit de cei de la Dieci, dar și un gol de la 30 de metri marcat de cei de la Șiria.

    Nimic din toate acestea nu am văzut în această seară la UTA. Arădenii nu au avut nici un șut pe poarta lui Aioani în meciul cu Farul deși au evoluat 40 de minute în superioritate numerică! NU am văzut la niciun jucător al Bătrânei Doamne bucuria aceea că îmbracă un tricou, totuși, legendar. NU am văzut nici o acțiune legată a Bătrânei Doamne, NU am văzut pumni în gazon după vreo nereușită, nu am văzut practic nimic, decât un joc dezolant, o adunătură de băieți îmbrăcați în roșu care sunt orice numai echipă nu, și un antrenor, Ilie Poenaru, care a avut mai mult calitatea de spectator neplătitor decât cea de conducător al unei echipe din ceea ce forțat numim Superliga.

    Păi dacă meciurile la care ne uităm noi sunt din Superliga, cum naiba ar trebui să numim ligile alea în care fac spectacol Haaland, Lewandowski, Mbappe, Mane sau noua senzație Kvaratskhelia?

    UTA a fost penibilă, ridicolă, impotentă, sau mai adăugați voi tot felul de epitete de acest gen. Știu că cei din staff sau unii care-s „până la moarte” vor veni cu argumente de genul că am jucat cu liderul, că pe bancă era Hagi, că în teren erau stelarii Alibec, Băluță sau Louis Munteanu, jucători care nu au prins în total 90 de minute la echipele de afară din campionatele cărora nu știu cum să le dau numele ca să sune că-s peste Superliga. Farul conducea cu 1-0 fără să fi legat trei pase în ultima treime, iar avantajul a venit pentru că cei mai buni pasatori ai echipei lui Hagi au fost Batha și Otele. Cele două pase filtrante date de cei doi pentru Alibec l-au făcut invidios chiar și pe Hagi, care avea meciuri în cariera sa în care nu a găsit astfel de pase…

    Golul încasat de UTA a venit după ce posesia era a arădenilor, Batha a pasat excelent pentru Alibec, a urmat o cursă a albanezului până în careul lui Iacob, l-a ajuns acolo pe atacantul Farului, a pus o mână pe el, ăla s-a prăbușit, arbitrul a fluierat iar în camera var era „prietenul” Barbu, deci era clar că penalty-ul urma să fie validat. A înscris același Alibec…

    Vor spune mulți că nu a fost penalty… Aș spune că penalty e atunci când dictează arbitrul, deci condiția a fost îndeplinită. Dar de ce trebuia Batha să judece în acel fel o fază care practic se juca în treimea celor de la Farul? Iar dacă tot a greșit acea pasă, de ce a mai făcut și acel gest din careu, numai bun să-l lase pe Mladinovici să ia decizia pe care o consideră el?

    Într-un fel a căzut bine golul Farului, pentru că în sfârșit UTA s-a gândit că pentru a câștiga un meci trebuie în primul rând să ataci zona careului advers. Timp de 20 de minute, UTA nu a călcat în careul Farului.

    Apoi, am asistat la niște mingi aruncate prin apropierea lui Aioani, la una dintre ele Postolachi a fost aproape de a relua spre poartă, dar nu a făcut-o, astfel că la vestiare s-a intrat cu 1-0 pentru gazde.

    Revenite de la vestiare, UTA a încercat din nou cu aceleași mingi înalte să pună probleme defensivei adverse. UTA lui Poenaru nu reușește decât fie cu mingi lungi de la fundaș, fie cu niște centrări răzlețe din benzi, dar nimic pe un atac pozițional în care să recunoaștem anumite trasee antrenate. UTA lui Poenaru are, și nu cred că e o greșeală, cel mai slab joc colectiv din așa numita Superliga.

    Și, chiar cu acest joc, UTA a obținut un penalty cu eliminare după o minge aruncată în careu, ajunsă cu oarecare noroc la Otele, iar africanul a fost luat în brațe de Corinus și Mladinovici a decis eliminarea acestuia. Patru minute s-a tot dezbătut faza pe VAR-ul ăsta care parcă e luat de la o bătrânică din Germania care l-a folosit doar în duminicile cu soare, timp destul ca Postolachi să se gândească unde și cum să execute. După patru minute de deliberări, Postolachi a găsit atâtea variante încât a ales-o pe a 247-a, fără să i se fi spus că aia nu e pe spațiul porții. Așa că a luat la țintă peluza și scorul a rămas 1-0.

    Din acel moment s-a reglat și partea cu presupusa superioritate numerică a arădenilor. UTA a jucat din acel moment fără Postolachi care și acum se gândește încă cum trebuia să execute. Problema echipei lui Poenaru nu a fost că Postolachi era deja non-combat, problema era că mai avea vreo opt, poate nouă jucători ca el…

    Și o și mai mare problemă a fost că pe bancă era Ilie Poenaru, antrenorul care poate a citit multe cărți despre fotbalul anilor 30 în care nu se făceau schimbări. Nimeni, nici măcar Dună nu i-a șoptit că de la pandemie încoace este voie cu 5 schimbări, adică jumătate de echipă! Bine, nu era de ajuns, că UTA trebuia să schimbe toată echipa, dar era bine dacă încerca și jumătate…

    Astfel, la 20 de minute după eliminarea lui Corinus, Poenaru a făcut primele schimbări. Asta în condițiile în care UTA nu a șutat pe poartă timp de 75 d eminute. Și nu a făcut vreo schimbare tactică, a schimbat post pe post, pe Șteau cu Negoescu și pe Jobello cu Ubbink. Continua să joace cu doi mijlocași defensivi, Batha și Anton, deși UTA trebuia să pună presiune pe careu. Noi am înțeles că Poenaru îi vede pe cei doi chiar și în rol de decari, dar ei chiar nu pot juca acel rol. Tot Poenaru îl vede decar și pe Șteau, dar numai el îl vede… Noi îl vedem numărul 70…

    Apoi în minutul 81 l-a aruncat în luptă pe Keșeru, fotbalistul cu 13.000 de euro pe lună care nu primește mai mult de 25 de minute nici cu Foresta Suceava. Și atunci iar ne întrebăm… Oare ce au tot discutat Poenaru cu Keșeru toată vara, în acele întâlniri care l-au convins pe atacant să vină la Arad? Pe lângă Keșeru, au mai intrat Stahl și Ademi. Fără folos, dar chiar cred că nu greșesc cu nimic când spun că Ademi este cel mai slab atacant pe care l-a avut UTA de la înființare încoace… Laukzemis părea un superstar, că tot e cu super, pe lângă el.

    Cu toate schimbările făcute, UTA tot nu a reușit să tragă pe poartă, nici măcar să se apropie de ea, asta după ce Jobello a ucis vreo doi pescăruși prin minutul 65.

    Și ca finalul să fie și mai frumos, am avut parte și de o nouă gafă a lui Iacob, după ce acesta a respins greșit o minge șutată de la 30 de metri de Morar, fundașii au adormit și Casap venit chiar de lângă Morar a reușit să trimită pe lângă portarul Bătrânei Doamne în poartă și a stabilit scorul final: 2-0.

    Ne plac astfel de meciuri”, spunea Poenaru înainte de joc. Nouă, suporterilor, nu ne mai prea place niciun meci al echipei pe care el o antrenează. E chinuitor să te uiți în această perioadă la meciurile echipei UTA.

    E frustrare și dezamăgire. Am echilibrat, am făcut un meci bun, am avut atitudine, dar fotbalul te pedepsește. O înlănțuire de greșeli. Nu ai voie să te comporți așa la faza penalty-ului. Am fost lipsiți de reacție la goluri. Asta e situația. Avem un penalty, nu marcăm. Dacă marcam, alta era situația. Au câștigat meritat”, a adăugat Poenaru după meci. El a găsit totuși și motive care să-l facă să spună că „am făcut un meci bun”…

    Vedem acum cât de bun sfetnic va fi această noapte pentru cei care conduc clubul UTA… Sau pentru cei care încă conduc clubul UTA…

    Cât despre titlu, nu am găsit un titlu care să redea la o scară adevărată impotența echipei UTA în această seară și a jucătorilor care-i îmbracă tricoul.

    Farul Constanța – UTA Arad 2-0 (1-0)

    Alibec 19-11m, Casap 90

    Farul: Aioani – Sârbu, Larie (cpt), Corinus, Kiki – Artean, Băluță, Grameni (69 Casap) – Doukoure (82 Banu) – Alibec (82 Morar), Munteanu (59 Borza)

    Rezerve: Buzbuchi – Mboko, Borza, Casap, Moldoveanu, Sali, Morar, Andronache, Banu. Antrenor: Gheorghe Hagi.

    UTA: Iacob (cpt) – Vukcevic, Benga, Chindriș, Dobrescu – Anton (81 Keșeru), Batha – Otele (81 Stahl), Șteau (75 Negoescu), Jobello (75 Ubbink) – Postolachi (81 Ademi).

    Rezerve: Balauru – Aly Abeid, Erico, Isac, Ubbink, Stahl, Negoescu, Keseru, Ademi. Antrenor: Ilie Poenaru

    Arbitri: Central: Horia Mladinovici (București) / Asistenți: Sebastian Gheorghe (Suceava), Marius Badea (Râmnicu Vâlcea) / Rezervă: Marian Barbu (Brașov) / VAR: Adrian Vornicu (Iași), Ionuț Coza (Cernica)

    Observatori: FRF – arbitraj: Alexandru Deaconu (București) / LPF – joc: Imilian Șerbănică (Bragadiru)

    Eliminat: Corinus 52

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    Scrie un comentariu

    3 + 6 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.