Rodriguez, compozitorul și cântărețul a cărui carieră improbabilă, mai ciudată decât ficțiunea, a fost chestionată în documentarul premiat cu Oscar în 2012 „Searching For Sugar Man”, a murit pe 9 august. Avea 81 de ani. Vestea a fost anunțată pe site-ul său oficial.

„Cu mare tristețe, noi, cei de la Sugarman.org, anunțăm că Sixto Diaz Rodriguez a murit astăzi mai devreme”, se arată în declarația oficială. „Exprimăm cele mai sincere condoleanțe fiicelor sale – Sandra, Eva și Regan – și întregii sale familii. Rodriguez avea 81 de ani. Fie ca sufletul Său drag să se odihnească în pace.”

Născut Sixto Rodriguez și facturat numai cu numele de familie, originar din Detroit a lucrat la o linie de asamblare Chrysler în timp ce juca în cluburile Motor City. El a atras atenția producătorilor Mike Theodore și Dennis Coffey (cel din urmă un chitarist local remarcat). Ei au produs debutul lui Rodriguez în 1970, „Cold Fact”, pentru casa de discuri independentă Sussex Records din Los Angeles.

„Searching For Sugar Man” a devenit o poveste cinematografică despre Cenușăreasa. A făcut furori la Festivalul de Film de la Sundance din 2012, unde a câștigat premiul publicului și a fost preluat pentru distribuție de Sony Pictures Classics, încasând 3,7 milioane de dolari în SUA. În anul următor, a câștigat atât premiul BAFTA ca cel mai bun documentar, cât și Premiul Oscar pentru cel mai bun film documentar.

La mai bine de 40 de ani de la lansarea lor inițială, ambele albume ale lui Rodriguez (reeditate de indie Light in the Attic în 2008) au intrat în cele din urmă în topul albumelor din SUA în urma succesului filmului, în timp ce coloana sonoră însoțitoare a documentarului a atins vârful pe locul 76. muzician, care a împlinit 70 de ani în acel an, și-a găsit o carieră reînnoită pe scenele de concerte din întreaga lume.

Sixto Rodriguez s-a născut pe 10 iulie 1942, în Detroit. Părinții săi erau mexicani care au emigrat în Michigan în căutare de muncă industrială. A crescut în centrul orașului Detroit și a început să cânte la chitară în adolescență. În 1967, a lansat un single, sub numele de „Rod Riguez”, pe micul label local Impact Records.

În cele din urmă, a fost descoperit cântând într-un local de pe malul râului numit Sewer, luând o chitară cu spatele la public, de către producătorii Theodore și Coffey. El a semnat cu Sussex, o nouă amprentă fondată de fostul președinte al Motown Records, Clarence Avant.

În 1971, casa de discuri a obținut cel mai mare succes cu albumul de debut al lui Bill Withers, „Just As I Am”, iar Coffey însuși a înregistrat un hit pop din top 10 cu instrumentalul „Scorpio”, dar lansările contemporane ale lui Rodriguez au fost eșecuri colosale.

Întrebat în „Searching For Sugar Man” despre câte exemplare s-au vândut „Cold Fact”, Avant a răspuns: „Poate șase”.

Dar în antipode și în Africa, un mit s-a construit în jurul lui Rodriguez; în această din urmă regiune, muzica sa a fost îmbrățișată de mișcarea anti-apartheid. Postul de radio al guvernului sud-african a mers atât de departe încât a rezumat piesa „Cold Fact” „Sugar Man”, un portret contondent, dar poetic al unui traficant de droguri din Detroit, astfel încât să nu poată fi redat în aer.

Întreg documentarul „Searching for Sugarman”, mai jos:

Citește și: Căutând cântărețul care, spre deosebire de Elvis, chiar s-a întors din morți – în deschiderea FARAD9